Context internațional - Un rechin în vârstă de peste 150 de ani care a eșuat pe o plajă din Irlanda i-a fascinat pe cercetători: este considerat tânăr pentru specia lui

Măsurând aproximativ 3 metri lungime, specimenul gri-bej care zăcea pe nisip avea o vârstă estimată la peste 150 de ani.

Animalul s-a născut cel mai probabil în secolul al XIX-lea, în timpul domniei reginei Victoria și al președinției lui Abraham Lincoln, o epocă în care mările erau traversate de nave cu pânze, iar automobilele nu fuseseră încă inventate.

A murit fix când ajungea la maturitate sexuală

Deși o durată de viață de un secol și jumătate este impresionantă pentru majoritatea vițuitoarelor de pe Pământ, pentru un rechin din Groenlanda acest exemplar era considerat abia un „tânăr adult”.

Căutați conținut similar? Vezi articole despre Externe, International și Educate me.

Această specie, clasificată drept cel mai longeviv vertebrat de pe planetă, are un ritm de creștere extrem de lent și poate trăi între 300 și 500 de ani.

Din păcate pentru populația acestei specii vulnerabile, moartea exemplarului reprezintă o pierdere uriașă. Rechinul din Sligo abia atinsese vârsta la care putea să se reproducă și să contribuie la perpetuarea speciei.

„E păcat. Tipul ăsta – i-a luat 150 de ani să ajungă în punctul în care s-ar fi putut reproduce, ar fi putut contribui la readucerea populației pe drumul cel bun și poate că nu ar fi avut șansa. Eram cu toții uimiți. E atât de uluitor să te gândești cât a trăit animalul acela și ce ar fi putut vedea”, a explicat Emilie De Loose, biolog marin la Grupul Irlandez pentru Balene și Delfini.

Secretele celui mai longeviv vertebrat de pe Pământ

Rechinii din Groenlanda își petrec cea mai mare parte a vieții la adâncimi întunecate și reci în Oceanul Arctic și Atlanticul de Nord.

Organismul lor este adaptat pentru a înfunda procesul de îmbătrânire: au o inimă cicatrizată care continuă să bată eficient timp de secole și o vedere care sfidează declinul legat de vârstă. Unii dintre indivizii mari care înoată astăzi în adâncurile înghețate ar fi putut fi contemporani cu William Shakespeare.

Pentru biologi, deși moartea rechinului este un eveniment trist, necropsia efectuată la fața locului a oferit o oportunitate unică de a studia o specie învăluită în mister, despre care se știu încă puține lucruri.

„Există ceva foarte intim în lucrul cu animale moarte, pentru că ajungi să cunoști cu adevărat specia. Animalele moarte ne pot spune multe despre cele vii”, a subliniat Jasmine Stavenow Jerremalm, cercetătoare doctorandă în ecologie marină la University College Cork, care a luat parte la analizarea specimenului.

Cercetările asupra țesuturilor prelevate de la rechinul din Sligo vor continua în laboratoarele universitare, în speranța de a descifra mecanismele genetice și metabolice care le permit acestor creaturi fascinante să trăiască sute de ani.