Fenomen explicat - Cât de vulnerabilă este România în faţa unei crize petroliere. Chisăliţă: "Motorina e sângele economiei"

"Dispeceratul trebuie să aibă posibilitatea de a coordona orice situaţie de criză şi să urmărească zilnic: fluxurile prin conducta Caspian Pipeline Consortium (CPC) şi terminalul maritim Novorossiisk, producţia rafinăriilor româneşti, cargourile aflate în drum spre Constanţa, stocurile de motorină, benzină, kerosen şi GPL, exporturile de produse petroliere, capacitatea portuară şi fluvială, primele de asigurare şi disponibilitatea navelor, preţurile Brent, CPC Blend şi motorină europeană, consumul agriculturii şi al transportului, riscul militar din Marea Neagră", se arată în document.

Preşedintele AEI susţine că România trebuie să negocieze imediat rute şi volume alternative din Azerbaidjan, Marea Mediterană, Africa de Nord, Marea Nordului şi Statele Unite, chiar dacă acestea sunt mai scumpe. În plus, trebuie verificată compatibilitatea tehnică a rafinăriilor cu alte tipuri de petrol şi trebuie contractate din timp navele, nu după ce stocurile au început să scadă, scrie Agerpres.

Cine ar avea prioritate într-o situaţie de urgenţă

În acelaşi timp, statul trebuie să pregătească o ordine clară de prioritate pentru situaţii de urgenţă: serviciile de intervenţie, apărarea, agricultura, transportul public, aprovizionarea cu alimente, infrastructurile critice. România nu este în pragul inevitabil al unei penurii, dar este expusă periculos la o criză petrolieră regională, deşi are rafinării, port, conducte, capacităţi de depozitare şi o producţie internă încă relevantă. Dar aceste avantaje sunt slăbite de dependenţa masivă de importuri, de concentrarea aprovizionării prin Marea Neagră şi de lipsa unei conduceri operative integrate.

Continuați lectura cu articole similare despre Diverse și economice.

"Cea mai mare ameninţare nu este că petrolul dispare din lume. Cea mai mare ameninţare este că România ajunge prea târziu la petrolul disponibil, îl cumpără mai scump decât vecinii şi apoi încearcă să ascundă criza prin plafonări şi controale. Un stat nepregătit nu poate opri o dronă cu o ordonanţă şi nu poate umple un rezervor cu declaraţii de presă. Dacă ruta CPC, Marea Neagră şi Orientul Mijlociu rămân simultan sub presiune, România riscă să descopere că securitatea energetică nu înseamnă să ai petrol undeva în lume, ci să îl ai contractat, transportat, rafinat şi disponibil la pompă înainte ca piaţa să intre în panică", se arată în document.

România riscă o criză de preţ şi probleme de aprovizionare

Preşedintele AEI afirmă că România se află în faţa unei crize energetice pe care încă o tratează administrativ, prin declaraţii liniştitoare, deşi vulnerabilităţile sunt deja vizibile. Nu se pune problema în acest moment, că România a rămas fără petrol sau carburanţi. Există însă toate condiţiile pentru apariţia unei crize de preţ, a unor dificultăţi logistice şi, într-un scenariu sever, a unor discontinuităţi temporare de aprovizionare.

"Problema nu este un singur atac, un singur port sau o singură conductă. Problema este că România depinde simultan de mai multe rute care au devenit zone de război. România nu este independentă petrolier. România mai produce petrol, dar producţia internă acoperă numai puţin peste un sfert din cantitatea prelucrată în rafinării. Restul trebuie importat. Potrivit declaraţiilor oficiale din martie 2026, aproximativ trei sferturi din petrolul rafinat în România provine din exterior, principalele surse fiind Kazahstanul, Azerbaidjanul şi alte state din regiune. Aceasta înseamnă că România nu are o problemă abstractă, de piaţă internaţională. Are o dependenţă fizică de: conducte (CPC), terminale maritime (Novorossiisk), nave disponibile să traverseze o Mare Neagră care a devenit teatrul conflictului militar, portul Constanţa funcţional şi sigur, asigurători dispuşi să asigure navele în aceste condiţii periculoase, disponibilitatea sortimentelor de ţiţei şi capacitatea rafinăriilor de a schimba rapid materia primă", se arată în document.

Jumătate din ţiţeiul importat de România provine din Kazahstan

Conform acestuia, Kazahstanul este una dintre principalele surse de ţiţei ale României. În 2025, valoarea importurilor româneşti de petrol brut din Kazahstan a fost de aproximativ 2,77 miliarde dolari şi 50% din ţiţei provenea de aici.

Dar cea mai mare parte a petrolului kazah nu ajunge direct din Kazahstan în România. El traversează conducta CPC şi este încărcat în petroliere la terminalul rusesc Novorossiisk. Aşadar, chiar dacă petrolul este kazah, ruta depinde de infrastructură situată în Rusia şi de siguranţa navigaţiei în Marea Neagră.

În urma atacurilor recente asupra zonei terminalului CPC, Kazahstanul a fost obligat să reducă producţia pentru că nu mai putea evacua normal petrolul. Producţia câmpului Tengiz ar fi coborât de la aproximativ 925.000 la 406.000 barili pe zi, iar producţia naţională de petrol şi gaze a scăzut de la circa 2,07 milioane la 1,63 milioane barili echivalent petrol pe zi.

Petromidia, avantaj strategic şi vulnerabilitate pentru România

Preşedintele AEI susţine că Petromidia este avantajul României, dar şi una dintre vulnerabilităţile sale. România are rafinării şi această capacitate este un avantaj strategic enorm. Problema este că o rafinărie produce motorină din ţiţei. Petromidia este adaptată în principal procesării petrolului importat din Kazahstan. Dacă fluxurile CPC se reduc pentru câteva zile, efectul poate fi gestionat prin stocuri şi cargouri deja contractate. Dacă perturbarea durează săptămâni, trebuie căutate alte sortimente de petrol, alte nave şi alte rute.

"Înlocuirea nu este instantanee şi nici gratuită. Se poate aduce ţiţei kazah via Azerbaijan şi aici lucrurile sunt mai simple (doar că nu se poate înlocui total transportul prin CPC), sau ţiţei din alte surse. Un petrol alternativ poate avea: alt conţinut de sulf, altă densitate, alt randament de motorină, alte cerinţe de procesare, un preţ mai mare, un transport mai lung, prime de asigurare mai ridicate etc. De aceea, chiar dacă România găseşte petrol în altă parte, costul produsului finit poate creşte puternic. Guvernul poate spune că "există petrol pe piaţa mondială". Este adevărat, dar incomplet. Într-o criză nu contează numai dacă petrolul există. Contează dacă este disponibil imediat, dacă poate ajunge la Constanţa, dacă rafinăria îl poate procesa şi la ce preţ", se arată în document.

Portul Constanţa, nod regional şi posibilă ţintă economică

Constanţa a devenit un nod strategic şi o ţintă economică. Portul Constanţa nu mai este doar portul României. A devenit un nod regional pentru carburanţi, cereale, mărfuri şi aprovizionarea Ucrainei o ţară care este în război şi a devenit o ţintă. Importurile de motorină prin Constanţa au crescut de la aproximativ 1,6 milioane de tone în 2021 la circa 4,4 milioane de tone în 2024, ceea ce a transformat portul într-una dintre cele mai importante destinaţii de import de motorină din regiunea Mediteranei şi Mării Negre. Această dezvoltare a fost prezentată ca un succes comercial. Dar orice concentrare logistică devine şi o vulnerabilitate, potrivit Asociaţiei Energia Inteligentă.

Atacurile asupra navelor în Marea Neagră, incidentul cu nava GPL în apropierea României şi pătrunderea dronelor în spaţiul aerian românesc arată că riscul nu mai este la sute de kilometri de graniţă. La 24 iulie 2026, o dronă de tip Shahed a fost doborâtă de un avion F-16 deasupra teritoriului României la 200 km de graniţă. Chiar dacă portul Constanţa nu este atacat, este suficient să crească riscul perceput pentru ca armatorii să refuze anumite curse, asigurătorii să majoreze primele, petrolierele să aştepte în larg, comercianţii să ceară plata riscului şi costurile să fie transferate în preţul motorinei şi benzinei.

România poate fi lovită economic fără ca portul să fie atacat

Preşedintele AEI afirmă că "România poate fi lovită economic fără ca o bombă să cadă în port sau rafinărie. Adevăratul risc este motorina, nu benzina. Motorina este sângele economiei româneşti. Ea alimentează transportul rutier, agricultura, construcţiile, utilajele, distribuţia de alimente, intervenţiile de urgenţă şi o parte semnificativă din industrie. Într-o criză petrolieră, motorina se poate scumpi mai mult decât ţiţeiul. În iulie 2026, pieţele internaţionale de produse petroliere arătau deja o ofertă tensionată, chiar şi atunci când cotaţiile petrolului brut se mai calmau. Reducerea exporturilor de motorină din Rusia, nivelul redus al stocurilor şi capacitatea limitată a rafinăriilor au menţinut marjele de rafinare la niveluri foarte ridicate".

Aceasta explică de ce este posibil ca Brent să scadă cu 5-10 USD/baril, iar motorina de la pompă să nu se ieftinească sau chiar să continue să crească. Între aprilie şi mai 2026, România a fost singurul stat UE în care preţul motorinei a crescut, cu aproximativ 1,6%, în timp ce în toate celelalte state membre a scăzut şi asta se întâmpla în timp ce se aplicau măsurile de reducere a preţului iniţiate de Guvern. Acesta este un semnal de alarmă masiv şi nu este neaparat speculativ, cât o vulnerabilitate economice. Piaţa românească nu transmite către consumator scăderile externe la fel de repede cum transmite creşterile, se arată în document.

Trei scenarii pentru aprovizionarea României cu petrol şi carburanţi

În plus, consideră AEI, în scenariul în care CPC reia rapid operaţiunile, iar conflictul din Iran nu se agravează, România va avea în principal o criză de preţ. Motorina poate rămâne foarte scumpă, dar fără penurie generalizată. Într-un scenariu în care CPC rămâne perturbat două până la patru săptămâni, iar transportul prin Orientul Mijlociu continuă să fie afectat, România va intra într-o competiţie regională pentru petrol şi produse petroliere. Atunci pot apărea: scumpiri succesive la pompă, reducerea stocurilor comerciale, renunţarea temporară la unele exporturi, întârzieri ale cargourilor, presiuni asupra rafinăriilor, costuri mai mari pentru agricultură şi transport şi majorarea preţurilor alimentelor.

Mai grav, apreciază AEI, într-un scenariu sever, în care atacurile afectează simultan CPC, navigaţia din Marea Neagră şi fluxurile din Orientul Mijlociu, România ar putea avea pe termen lung dificultăţi locale sau temporare de aprovizionare cu motorină.

"Nu trebuie confundată o asemenea situaţie cu dispariţia completă a carburanţilor. Penuria modernă apare mai întâi sub forma: unor întârzieri, unor staţii temporar fără anumite produse, unor limitări contractuale, unor preţuri foarte mari, prioritizării clienţilor mari şi strategici etc. Statul român repetă greşeala din fiecare criză. România reacţionează, de regulă, după ce preţul a crescut şi după ce problema a ajuns în presă. În loc să urmărească zilnic fluxurile fizice de petrol şi produse petroliere, autorităţile discută despre plafonarea adaosurilor, controale şi sancţiuni comerciale. Dacă problema este lipsa fizică de petrol sau motorină, plafonarea marjei nu creează niciun litru suplimentar. Dimpotrivă, dacă importatorul nu îşi poate recupera costul şi riscul, el poate trimite cargoul într-un port în care primeşte un preţ mai bun", se arată în document.

Plafonarea preţurilor poate transforma o criză de preţ într-o penurie

În plus, într-o piaţă regională tensionată, România concurează cu Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina, Turcia şi alte state. Carburanţii se vor îndrepta spre pieţele care plătesc şi care oferă predictibilitate comercială. Un plafon administrativ prost conceput poate transforma o criză de preţ într-o criză de disponibilitate, în penurie. România are rezerve, dar nu are voie să le confunde cu autosuficienţa. Rezervele obligatorii pot acoperi temporar o perturbare. Ele nu pot susţine la nesfârşit consumul normal şi nu pot compensa simultan reducerea importurilor de ţiţei, scăderea producţiei rafinăriilor, diminuarea importurilor de motorină, creşterea cererii regionale, eventualele exporturi contractate. Mai mult, existenţa rezervelor pe hârtie nu înseamnă automat că ele sunt în produsul potrivit, în locul potrivit şi pot fi puse imediat pe piaţă. Statul trebuie să spună clar, câte zile de consum real acoperă stocurile, cât reprezintă ţiţei şi cât reprezintă produse finite, unde sunt depozitate, în ce ritm pot fi eliberate, ce parte aparţine companiilor şi ce parte este controlată efectiv de stat, care sunt criteriile de declanşare a utilizării lor. Fără aceste răspunsuri, afirmaţia "avem stocuri suficiente" este o formulă politică, nu o informaţie operaţională, potrivit AEI.

Preşedintele AEI susţine că România nu este în pragul inevitabil al unei penurii, dar este expusă periculos la o criză petrolieră regională. Ţara are rafinării, port, conducte, capacităţi de depozitare şi o producţie internă încă relevantă. Dar aceste avantaje sunt slăbite de dependenţa masivă de importuri, de concentrarea aprovizionării prin Marea Neagră şi de lipsa unei conduceri operative integrate.

"Cea mai mare ameninţare nu este că petrolul dispare din lume. Cea mai mare ameninţare este că România ajunge prea târziu la petrolul disponibil, îl cumpără mai scump decât vecinii şi apoi încearcă să ascundă criza prin plafonări şi controale. Un stat nepregătit nu poate opri o dronă cu o ordonanţă şi nu poate umple un rezervor cu declaraţii de presă. Dacă ruta CPC, Marea Neagră şi Orientul Mijlociu rămân simultan sub presiune, România riscă să descopere că securitatea energetică nu înseamnă să ai petrol undeva în lume, ci să îl ai contractat, transportat, rafinat şi disponibil la pompă înainte ca piaţa să intre în panică", se arată în document.