Fenomen social explicat - Moda în Parlament. Între ciclam-ul omologat de Elena Udrea și genele false, spectacol de culori și orori

Un militar nu e „Ion în uniformă”, ci simbolul statului. Un ministru nu este „persoană”, ci instituție. Un parlamentar nu este doar un „individ”, ci reprezentantul unei națiuni.

(Precizare: nu comentez nume, pe multe nici nu le cunosc, ci apariții)

Sociologia modei spune clar: în spațiile oficiale, oamenii nu se îmbracă pentru ei înșiși, ci pentru funcția lor. Chiar dacă în Parlament nu există un regulament vestimentar detaliat, așa cum e cel din armată sau magistratură, există însă un cod de conduită care obligă deputații și senatorii să asigure printr-o ținută decentă, solemnitatea ședințelor parlamentare.

Descoperiți și alte știri legate de Societate, Social, parlamentul romaniei, mov și Ultima ora.

Ordinea firească după care alegem ceea ce purtăm ar trebui să fie simplă: întâi locația, după aceea tipul evenimentului, ora, vremea și, abia în cele din urmă, preferințele personale.

Pentru bărbați, protocolul nescris recomandă costum bleumarin, gri antracit sau negru, cămașă albă sau albastru deschis, cravată discretă, pantofi clasici din piele, fără imprimeuri extravagante, fără loggo-uri vizibile și fără încălțăminte sport.

Femeile, de asemenea, trebuie să fie adecvate. Parlamentul nu este podium de modă și nici spațiu al neglijenței. De aceea sunt recomandate culorile neutre, costumul taior sau rochii cu un croi sobru, lungime apropiată de genunchi, decolteu discret, accesorii reduse, machiaj și coafură echilibrate.

Doamnele din Parlamentul României par departe de aceste aceste reguli, din moment ce aleg să înceapă cu sfârșitul, atunci când vine vorba despre felul în care aleg să svină la serviciu.

Doamna din imagine poartă o rochie frumoasă, puțin cam stridentă (aspect peste care aș fi putut trece), cu o pereche de pantofi potrivită și accesorii fine, însă coafura a reușit să ducă ținuta în derizoriu. Părul făcut în grabă, chiar și cu un makeup impecabil, arată neglijent, pentru cadrul social în care se află.

La mare, pe plajă, sau pe marginea unei piscine, coafura ar fi fost potrivită, subliniindu-i trăsăturile frumoase și armonioase. Dar nu la Parlament.

Coafura și machiajul reprezintă 50% din valoarea unei ținute. O pot salva, dar în același timp o pot și ruina. Dacă nu sunteți hotărâtă asupra bijuteriilor sau, dimpotrivă, vă plac toate, nu le purtați deodată. Nu dumneavoastră trebuie să fiți suportul lor. Cu atât mai mult dacă ținuta include și alte accesorii precum curea, ochelari (de soare sau nu) sau o pălărie. Alegeți de regulă două categorii: cercei și brățară, cercei și colier, colier și brățară. Uneori, o singură bijuterie sau chiar lipsa lor, transmite mai mult rafinament decât cinci brățări Cartier purtate simultan. Eleganța nu înseamnă cantitate, ci discernamânt. Înainte de a adăuga un accesoriu, uitați-vă în oglindă și întrebați-vă: adaugă valoare sau doar informație vizuală?

În imaginea de mai sus, deși complementare, nuanța părului împreună cu cea a unghiilor și a rochiei sunt bulversante. Prea multe culori neon. Nu este greșit să porți culori sau să experimentezi. Dimpotrivă. Totul ține însă de context, de măsură și de coerența întregului.

O culoare poate fi extraordinară într-o galerie de artă și complet nepotrivită într-o sală de judecată. La fel cum o manichiură spectaculoasă poate funcționa într-un editorial de modă, dar poate deveni un element care eclipsează persoana într-un anumit cadru profesional.

Când culorile părului sau cele ale hainelor sunt stridente, accesoriile trebuie să fie discrete. Dacă suntem vopsite roșcat este de preferat să purtăm culori neutre. O apariție este cu atât mai impactantă, în sens pozitiv, evident, cu cât atenția cade pe o singură piesă vestimentară sau pe un accesoriu. Două inele, o brățară, o pereche de cercei, o broșă minusculă la rochia galbenă cu centura rotundă, lângă unghiile lungi ciclam a la Elena Udrea, creează aici o imagine provincială. O rochie bej, roz pudrat chiar chocholat și maxim unghiile nude ar fi fost un simbol al eleganței.

Moda e o formă de gândire, iar alegerile noastre sunt declarații de nivel cultural, estetic, politic.

Privind imaginea de mai sus, nu mă întreb dacă ținuta este frumoasă sau urâtă. Întrebarea corectă este alta: este potrivită contextului? O pălărie cu paie poate fi superbă în vacanță, în Provence, și poate deveni un element discordant într-o instituție a statului. Nu mai spun că în interior nu se poartă pălărie. Când avem un păr atât de lung, frumos și cârlionțat, sfatul meu este să-l păstrăm ca atare.

Un maiou imprimat și brațe dezgolite își au locul pe faleză, la brunch sau la un festival, nu în spațiul unei instituții ce reprezintă autoritatea statului. Tatuajul este o „decorație” în sine și dacă alegem să îl expunem, restul ținutei trebuie să fie neutră și uni.

Singurul fapt care o scuză pe doamna din imagine este că pare a face parte din personalul auxiliar al instituției, nu al legislativului. Dar ar fi fost cu atât mai interesant să fie o lecție de bun gust prin aula Parlamentului care să inspire și doamnele alese de votanți.

Ce ar fi, dacă înainte să ne îmbrăcăm, am înlocui întrebarea „Îmi place?” cu întrebarea „Este potrivit?” De pildă, în imaginea de mai sus cred că doamna se place și pot spune că, în proporție de 90%, și arată ca un președinte care conduce lucrările. Adică este potrivită.

Fiecare piesă trebuie să aibă un motiv pentru care se află în ținută. Pentru că nu se află la o ceremonie, ci în Parlament, pentru că sacoul are o culoare tare, iar maieul din mătase, cu margini din dantelă este deja un accesoriu, aș fi renunțat la broșa din piept. Aceasta ar fi funcționat dacă taiorul ar fi fost purtat pe pielea goală, într-un alt cadru. Părul lung și machiajul completează elegant ținuta. Brățările sunt inutile. Înțeleg că unele bijuterii sunt simboluri ale credinței și sunt port bonheur de la mănăstiri, dar în ansamblul vizual par, cumva, în plus. Fie păstrăm crucea, cu un maieu simplu, fie ținem brățările și renunțăm la cruce, pentru un echilibru vizual.

O femeie cu o prezență impunătoare nu are nevoie de artificii vestimentare. Simplitatea îi amplifică autoritatea.

Doamna din imagine pare suficient de sigură pe sine încât să nu simtă nevoia machiajului, iar acest fapt este, în sine, un atu. Aș fi păstrat tricoul cu aplicația-bijuterie, însă aș fi ales un croi cu mâneca până la cot, o lungime pe care o recomand aproape universal, deoarece oferă brațului o linie mai elegantă și mai echilibrată.

Aș fi optat pentru un contur drept al părului, care creează o impresie de precizie, ordine, îngrijire și rafinament.

În ceea ce privește geanta, aș fi purtat-o pe umăr. Este o poziție mai feminină, mai elegantă și mai firească într-un cadru instituțional. Soluția în stil „poștaș” e, mai degrabă, o poziție de securizare a conținutului într-o piață aglomerată din Napoli, unde circulă mulți hoți experimentați, nu în Parlament.

Această alegere transmite mai degrabă funcționalitate decât eleganță.

Doamna din imagine este elegantă fără a cădea în exces. Se remarcă printr-o alegere cromatică rar întâlnită: un sacou mov. Este o nuanță pe care o vedem foarte rar nu doar în Parlamentul României, ci și în parlamentele altor state, unde predomină albastrul, griul și negrul. Movul este asociat cu regalitatea, luxul și cu spiritualitatea. Era culoarea favorită a Reginei Elisabeta a II a a Angliei, pentru robele sale oficiale. Movul a fost la început o picătură din glanda unui melc de mare, care, în contact cu soarele devenea albastră și, în cele din urmă, violet închis. O culoare evocată și în textul biblic, purtată de regii David, Solomon și inclusiv de regele tuturor regilor, Iisus Hristos.

Ochelarii de soare niciodată, dar niciodată, nu se așează pe cap, acesta nefiind o parcare pentru obiecte.

PS. Sunteți preferata mea.

În esență, nu găsesc nimic nepotrivit la doamna din imaginea de mai sus. Apreciez lipsa accesoriilor, tricoul simplu și machiajul neutru, haina deja având motive florale. Îmi place ceasul, care pare a fi un model bărbătesc vintage.

Observ o apetență anume pentru culorile vii, puternice, stridente și mai ales pentru ciclam, omologat la nivel național de Elena Udrea. În sine, accentele tari „urlă” dinspre noi spre privitori, ca atare ele trebuie atent potrivite cu restul aspectului și circumstanțelor.

Rochia este frumoasă, iar gulerul alb îi conferă un aer nobil și rafinat, amintind de eleganța clasică. Un păr bine întreținut, cu o culoare îngrijită și o coafură atent realizată, poate schimba radical percepția asupra întregii apariții. De multe ori, el valorează mai mult decât încă un accesoriu sau decât o piesă vestimentară foarte scumpă. Ceasul și cruciulița discretă de la gât alcătuiesc un duo suficient, demonstrând încă o dată, că eleganța nu are nevoie de acumulare, ci de măsură. M-ar fi impresionat cu adevărat dacă în locul paharului de hârtie, uzual probabil în automatele de cafea de pe holurile Parlamentului, ar fi avut unul mai elegant. Recomand achiziționarea unor astfel de accesorii, mai ales când știm că și ele devin parte din portretul nostru public. Știu că este un detaliu la care nu s-ar fi gândit niciuna dintre parlamentarele noastre, dar de aceea sunt eu aici!

Doamna tânără, fresh, corect și adecvat îmbrăcată, pare o stagiară sau genul acela de mână dreaptă care face jumătate din munca nevăzută a celor care se văd la televizor și iau voturi în alegeri. Acești oameni, din spate, tăcuți, muncitori și loiali, sunt cel mai distins și prețios accesoriu pe care un parlamentar îl poate purta cu sine. Minunată! (Update, la 24 de ore după publicare. Îmi spune cineva că este cea mai tânără parlamentar. Rămâne valabil tot ce-am scris anterior. Cum am precizat deja, comentez ținute, nu prenume și nume.)

Combinația dintre părul negru, îngrijit, machiajul discret, bijuteriile foarte bine alese și sacoul bleu ciel este perfectă.

Doamna din imagine a ales o cromatică reușită, însă ansamblul își pierde din eleganță din cauza acumulării de elemente care concurează între ele.

În stil, problema nu este aproape niciodată o singură piesă, ci suma lor.

Există o regulă importantă a proporțiilor: atunci când avem un bust generos, nu îi adăugăm și mai mult volum. Volanele, pliurile ample sau aplicațiile în această zonă nu avantajează silueta, ci îi măresc optic dimensiunea. De aceea, aș fi renunțat la bluza cu volane și aș fi ales, sub sacou, un maiou fin într-o nuanță de unt sau o cămașă simplă din mătase roz pal. Sacoul ar fi devenit astfel piesa principală, iar silueta ar fi câștigat echilibru și rafinament.

Dincolo de haine, imaginea este încărcată și de celelalte detalii: genele foarte voluminoase, coafura puternic fixată, pe care o înțeleg daca trebuia să mergeți urgent într-o călătorie de la Palatul Parlamentului la Paris și de acolo fuga la Berlin și repede înapoi la Parlament. Lănțișorul purtat la exterior, machiajul intens în nuanțe închise și sprâncenele conturate evident, fiecare din aceste elemente, luat separat, ar putea funcționa. Împreună însă, se concurează reciproc și estompează frumusețea naturală a chipului.

Este păcat, pentru că doamna are trăsături frumoase și o prezență care nu are nevoie de atâtea artificii. Uneori, adevăratul lux înseamnă să ai curajul să renunți. (Căutați-mă și vă fac o probă despre ce puteați fi și ați ratat!)

55% din impactul inițial, e vizual. Șapte secunde sunt suficiente pentru a ne forma o impresie despre o persoană. Culoarea are cel mai rapid impact psihologic asupra privitorului. Uneori șapte secunde sunt mult. Impactul e fatal după două secunde.

Argumentul că toate aceste doamne au, fără îndoială, valoare profesională nu scuză orice imperfecțiune de imagine, ci, dimpotrivă, obligă.