Într-un interviu pentru „Adevărul”, istoricul Cosmin Popa analizează semnificația istorică a alegerilor prezidențiale din 18 mai, arătând că suntem în fața ultimei ofensive a reziduurilor ceaușismului împotriva democrației. El subliniază că lupta împotriva propagandei pro-ruse nu s-a terminat.
Rețelele de propagandă pro-ruse sunt intacte. FOTO: EU vs Disinfo
Alegerile prezidențiale de anul acesta din România au fost considerate „istorice” din mai multe motive semnificative: românii au fost chemați să aleagă între un candidat pro-european și centrist, și George Simion, un lider anti-european cu idei desprinse din doctrina comunistă precum naționalizarea marilor companii, dar și cu discurs pro-rus în care cerea renunțarea la ajutorul acordat Ucrainei.
Alegerile din 2025 au fost organizate după anularea celor din noiembrie 2024, din cauza suspiciunilor de ingerinţă străină. Această anulare a generat instabilitate politică și a subliniat importanța procesului electoral din 2025.
Nicușor Dan a câștigat cu 53,6% din voturi, învingându-l pe George Simion, care a obținut 46,4%. Această victorie a fost văzută ca un sprijin pentru valorile pro-europene și pentru democrație, fiind apreciată de liderii occidentali.
Cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria fostei Uniuni Sovietice și a comunismului european, Cosmin Popa a analizat pentru „Adevărul” semnificația istorică a alegerilor din 18 mai, care presupune înfrângerea Rusiei la vot, atrăgând însă atenția asupra faptului că asta nu înseamnă și destructurarea rețelelor pro-ruse, care sunt încă active.
„O ultimă ofensivă a reziduurilor ceaușismului împotriva democrației”
Adevărul: S-a vorbit mult despre alegerile prezidențiale de pe 18 mai ca despre alegeri istorice. Din perspectiva dumneavoastră ce reprezintă aceste alegeri?
Cosmin Popa: Nu cred că putem să le calificăm ca fiind istorice, pentru că România a fost deja pusă pe un traseu istoric, sigur, în decembrie 1990, a fost pusă pe traseu istoric atunci când a aderat la NATO și la Uniunea Europeană, ceea ce s-a întâmplat acum poate căpăta, dacă vreți, o dimensiune istorică, doar prin faptul că am fost martorii unei imense diversiuni, care a vizat, de fapt, scoaterea României de pe traseul ei istoric. Din acest punct de vedere, sigur că le putem caracteriza ca fiind istorice, însă traseul civilizațional și politic pe care se afla deja România era unul foarte cert. Ce nu știam noi sau ce bănuiam, dar nu aveam o imagine foarte clară a situației, anume că există în continuare segmente sociale, grupuri în societatea românească care nu împărtășesc această viziune, deși fac acest lucru în totală contradicție cu interesele lor și, evident, cu interesele majorității.
S-a vorbit mult în societatea românească despre împărțirea după 1990 în neocomuniști și în anticomuniștii. Credeți că s-a văzut la alegerile acestea o ultima zvâcnire a neocomuniștilor din România și vom trece practic spre alte zonă de scindare între progresiști și conservatori/suveraniști?
Eu cred că spectrul politic, inclusiv în România, va rămâne mai variat decât atât. Sigur că dacă ne referim la fundamentele propagandei extremiste și populiste din România, ceea ce s-a întâmplat în această perioadă, poate fi interpretat ca, dacă vreți, o ultimă ofensivă a reziduurilor ceaușismului împotriva democrației.
Însă, cred că această ultimă ofensivă a fost asociată cu un val ceva mai mare și mai puternic, care vine dinspre puterile autoritare și care folosește ca vehicul, dacă vreți, care să lovească democrația, obscurantismul, extremismul, intoleranța, frica și frustrarea pură a celor care se consideră, dacă vreți, lăsați în urmă de istorie. Și asta este o chestiune pe care toate societățile occidentale vor trebui să o trateze prin politici, prin educație. În momentul de față, societatea românească n-avea nici instrumentele și nici instituțiile care să o ajute să oprească acest val cu excepția instituțiilor democratice și a votului.
Deci în momentul de fată noi trebuie să fim conștienți că am câștigat in extremis o luptă. Simplu fapt că aproape jumătate din populația acestei țări și mai mult de jumătate din românii trăitori în afara țării împărtășesc o astfel de viziune arată că diversiunea și războiul hibrid împotriva României au ajuns foarte departe și au reușit să producă un rău pe care îl vom repara cu greu de acum înainte. Repet, noi am câștigat o luptă, este esențial că am câștigat-o. Dar nu este decât prima, pentru că urmează să tratăm cauzele. Sunt cauze de termen scurt și cauze de termen lung. Însă nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Urmează lupte la fel de importante și care se câștigă cu lucruri mai complicate, cu resurse mult mai multe și cu o participare la fel de largă.
Rețelele de propagandă rusești și prorusești sunt intacte
S-a vorbit despre rezultatul alegerilor ca despre o mare înfrângere a Rusiei. Este o înfrângere a Rusiei și ce va face în continuare Rusia?
Este indubitabil, pe lângă faptul că este o victorie a României, este o victorie a Românei occidentale, este o victorie a României moderne, orice este asociat în România cu occidentalitatea, cu modernitatea, cu progresul reprezintă o înfrângere pentru Rusia. În momentul de față, pentru Rusia era esențial să reușească să lărgească gruparea de state disidente din interiorul Uniunii Europene și din interiorul NATO din care acum fac parte Ungaria și Slovacia, din păcate. Era vital pentru Putin să obțină o nouă victorie, care ar fi contat foarte mult și în acest foarte complicat proces de pace.
Și am să vă spun un lucru important: rețelele de influență, rețelele de spionaj și rețelele de propagandă rusești și prorusești care ne-au adus în această situație, în momentul de față, sunt intacte.
Ele trebuie destructurate, dar nu prin educație sau prin cultivarea spiritului critic. Ele trebuie destructurate prin abordări polițienești dintre cele mai pure, pentru că, cu siguranță, există și dovezi și urme care să asocieze ceea ce s-a întâmplat în România în ultimele luni cu politica intruzivă a Rusiei. Și cred că unele dintre ele au ieșit la iveală, vor urma și altele. Și cei care trădează trebuie să plătească. Și aici nu vorbesc despre oamenii care s-au lăsat păcăliți din varii motive de această propagandă, ci vorbesc despre cei care au întreținut-o, au dus-o și au construit mișcări politice în jurul acestor idei.
„Mă îndoiesc foarte tare că cel puțin o parte dintre aceste partide are capacitatea să se reformeze”
A fost un vot important și împotriva partidelor clasice/mainstream, să le zicem așa. Credeți că este un moment cheie de reformare a acestora?
Eu sunt foarte sceptic cu privire la capacitatea unora dintre liderii politici care au participat la toată această politică de compromisuri murdare de a reforma aceste partide. Sigur că, în cazul de față, situația PNL este ceva mai fericită. Pentru că a avut norocul să reacționeze cel puțin la suprafață mai rapid și să-l prindă această schimbare cu un lider reformist și care se bucură de credibilitate în societate.
Eu cred că maniera în care a acționat și maniera în care s-a comportat, de exemplu, Partidul Social Democrat în timpul acestor alegeri, a arătat foarte clar că în interiorul acestui partid există un filon extremist și populist mai puternic decât cel de centru, care pleda pentru o înțelegere cu un eventual populism victorios în România. Deci, din punctul ăsta de vedere, eu mă îndoiesc foarte tare că cel puțin o parte a acestor partide are capacitatea să se reformeze.
Și mai există o problemă. Aceste partide au reușit să îndepărteze din proximitatea, să spunem, conducerii, leadership-ului, să îndepărteze mai toți intelectualii. Sigur că ele au simțit că pot trăi foarte bine și foarte confortabil fără intelectuali. Problema este că absența oamenilor care gândesc în conducerea acestor parteneri și care gândesc în sensul larg al cuvântului, evident că nu mă refer la o funcție, dacă vreți, comună a creierului. Și absenta acestor oameni în conducerea acestor partite, pur și simplu, le-a blocat contactul cu realitatea. Acești oameni au trăit într-o bulă și pur și simplu nu au înțeles transformările structurale și din România, și din Europa, și din lume în general. Și așa se explică de ce am ajuns la un astfel de grad de polarizare a societății. Dar este o polarizare care amintește mai degrabă de anii 30, decât de oricare dintre perioadele moderne ale României.
Care credeți că vor fi mișcările pe scena politică pe termen scurt în contextul crizei economice și a tensiunilor politice?
Nu cred că trebuie să fii un mare specialist în economie să-ți dai seama că România are nevoie de câteva reforme foarte importante. Reforme menite să eficientizeze cheltuilile pe care le face statul. Eu cred că ar fi foarte important ca politicienii să nu uite niciodată că la baza tuturor reformelor pe care urmează să le întreprindă, evident, sub presiunea realităților economice, ar trebui să pună și moralitatea și să întroneze, în cele din urmă, prin ceea ce fac, o ierarhie a valorilor în România. Pentru că exact din acest motiv am ajuns aici. Sigur că va urma o perioadă dificilă din punct de vedere economic. Sigur că cheltuielile statului vor trebui raționalizate. Însă acest lucru trebuie să se petreacă nu doar sub presiunea momentului imediat sau sub presiunea unor, dacă vreți, considerente contabile, ci să se petreacă și în funcție de o viziune mai largă asupra felului în care trebuie construită România și administrația ei.
Pentru că asta practic ne asigură continuarea modernizării.
Dar acum, din punct de vedere al formării Guvernului, eu cred că matematica parlamentară ne arată faptul că va fi nevoie de o susținere venită din partea cel puțin a unei părți a PSD pentru formarea Guvernului. Și mi se pare că maniera în care abordează președintele ales chestiunea este o gândire politică matură și anume formarea unui nucleu guvernamental din partidele democratice la care ar trebui să se alăture partide care, dacă vreți, au stat în expectativă până acum și mă refer în principal la PSD. Asta înseamnă o încadrare inițială particulară a negocierilor politice. Deci nu avem o reuniune a tuturor partidelor care formează un guvern de uniune națională. Avem de a face cu o încercare de a forma un guvern democratic la care să se realizeze cu ce consideră dânșii că au de contribuit și cei din Partidul Social Democrat și poate că asta va fi parte din această reformare de care vorbiți dumneavoastră, care trebuie să se petreacă evident și în interiorul PNL, pentru că altfel riscă să dispară.