Privilegiul din 1230 a fost întărit în anul 1240, apoi în 1271 și 1291 prin interzicerea negustorilor din alte localități să vândă pe piețele orașului. În același timp s-a prevăzut posibilitatea vânzării vinului produs în Viile Satu Mare de către negustorii locali în alte localitați. Târgul săptămânla s-a fixat pe ziua de luni. Ținerea trenurilor săptămânale practicate până la pandemiile de acum s-a stabilit încă din anul 1677. De remarcat și că între anii 1260-1464 exista la Satu Mare o monetărie.
În anul 1828 a existau în Satu Mare 506 de negustori iar în anul 1830 se formase deja cartierul comercial al negustorilor Satu Mare. În anul 1847 se înființează o casă de economii, iar mai târziu o bancă comercilă și de credit.
Cum se dezvoltă comerțul în Satu Mare după Primul Război Mondial?
În anul 1930 existau în Satu Mare un număr de două 312 unități comerciale din care 42% aveau profil alimentar, 25% industrial și 33% vindeau băuturi alcoolice. Mai exista un număr de mici unități care vindeau produse de băcănie, câteva cârciumi și șase restaurante.
Produsele agricole se vedeau pe piață țărănească, iar comerțul cu ridicata se realiza prin oficii comerciale.
După cel de-al Doilea Război Mondial numărul unităților comerciale s-a redus foarte mult
Sfârșitul celui de-la doilea război mondial găsește Satu Mare cu numai 18 magazine alimentare și două magaizine delegume și fructe.
După cel de-al doilea Război Mondial numărul unităților comerciale s-a redus foarte mult astfel în anul 1944 nu au exista decât 18 unități alimentare, 18 industriale și două unități de legume și fructe. De asemenea existau numai patru restaurante.
Abia după 1948 se înființează 58 de unități de desfacere cu amănuntul care aveau un număr de 586 de salariați.
20 de ani mai târziu în anul 1971, numărul unităților comerciale a ajuns la 318, din care 232 magazine și 41 de chioșcuri. Alimentația publică avea în 1971 în jur de 45 de unități, și 22 de centre pentru industrializarea legumelor și fructelor.
Luat ca referință, în anul 1971 volumul total al mărfurilor vândute cu amănuntul, s-a ridicat la 878,7 milioane lei, ceea ce reprezenta 51,5% din totalul vânzărilor realizate la nivelul întregului județ Satu Mare.
Dacă valoarea dolarului în timpul lui Ceaușescu era de circa 5 lei înseamnă că într-un an volumul total al mărfurilor vândute cu amănuntul se ridica la175,7 milioane de dolari. Cum datele le-am cules din statistica epocii de aur este posibil să fie exagerat volmul mărfurilor vândute cu amânuntul.