În contextul proclamării anului 2025 drept „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul XX”, mai multe licee din țară s-au alăturat unui demers de reamintire și cinstire a poeziei născute în temnițele comuniste.
Liceul Tehnologic din Ocna Mureș a propus marcarea datei de 14 mai – deja Zi Națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste – drept „Ziua Poeziei din temnița comunistă”, în semn de respect pentru forța spirituală și creativă a deținuților politici care au rezistat prin cultură și credință.
Evenimentul face parte din proiectul educativ „Poezia, mărturie din temniţa comunistă”, ajuns în 2025 la ediția a VI-a. Printre participanți s-a numărat și un grup de elevi ai Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, însoțiți de Pr. prof. dr. Daniel Dascălu, directorul instituției, bibliotecarul Pr. Claudiu Ionescu, prof. Cezar Grădinaru și prof. Marius Rîznic.
Timp de două zile, tinerii botoșăneni au luat parte la un adevărat itinerar al memoriei. Pe 13 mai, ei au vizitat Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” – Râpa Robilor din Aiud, loc cu profundă încărcătură spirituală, ridicat în memoria celor care au suferit în închisorile comuniste.
Pe 14 mai, emoțiile au continuat cu o vizită la Penitenciarul de Maximă Siguranță Aiud, unde seminariștii au susținut un recital de poezie și au interpretat piese corale adecvate momentului comemorativ și perioadei liturgice în care ne aflăm.
Evenimentul a fost moderat de Luminița Bugan, bibliotecar la Liceul Tehnologic Ocna Mureș și inițiatorul proiectului, alături de Pr. Claudiu Ionescu. Printre invitații speciali s-au numărat omul de cultură Ioan Hădărig, istoricii Dragoș Ursu – autorul volumului „Reeducare și represiune în comunism”, precum și cadre didactice, elevi, reprezentanți ai penitenciarului și persoane private de libertate.
Discursul de încheiere, susținut de Pr. prof. dr. Daniel Dascălu, a pus accent pe credință, poezie și memorie – „trei piloni esențiali ai rezistenței în fața morții și ai neuitării”.
Profund impresionați, seminariștii botoșăneni au mărturisit că această experiență i-a ajutat să înțeleagă mai bine drama și demnitatea celor care au suferit în închisorile comuniste, dar și să aprecieze poezia ca formă de supraviețuire sufletească.