La 41 de ani și o lună, retragerea lui Cristi Săpunaru din fotbal îți lasă senzația că trage cortina nu doar peste o carieră impresionantă. Cumva, prin ieșirea lui de pe teren închide și o perspectivă specială a fotbalului cu care am crescut, unul în care simbolurile, devotamentul, dăruirea dincolo de limite erau parcă mai des întâlnite decât în industria sportivă metamorfozată a prezentului.
Într-un album de colecție, din arhiva Sport Pictures am ales 11 imagini-sentiment, care compun un altfel de portret pentru Cristi Săpunaru. Dincolo de cifre și trofee, prin stări și valori, omul și fotbalistul.
Tenacitatea și implicarea totală au fost principii de bază în jocul lui Cristian Săpunaru încă de la primele lui apariții în campionat. Un soi de al-in perpetuu, cuceritor pentru tribune și mai mereu eficient pentru echipă. De la faza de mai jos, dacă vreți, în care îi arată lui Buta de la Pandurii, pe vremea când evolua la FC Național, cine e cu adevărat „jupânul”, până la ultima picătură de transpirație în numele spiritului de luptător.
O imagine la care nu poți și nici n-ai voie cumva să adaugi prea multe cuvinte. E chipul bucuriei curate când, în 2006, Cristi Săpunaru ajunge în tricoul Rapidului. După o victorie în Cupa României cu CSM Râmnicu Vâlcea, ochii fundașului și zâmbetul cât Universul spun tot.
FOTO: Sport PicturesPoate puțini din puștii de azi și-ar imagina, dar Cristi Săpunaru a fost coechipier cu Ionel Ganea! Și a prins pe teren mai multe generații, din 2002 până azi, firește, de când a debutat la seniori. Din cadrul de mai jos, antrenament la Pro Rapid, toți au devenit antrenori sau manageri în fotbal, Cristi rămăsese ultimul pe teren! De la Ianis Zicu, Ionuț Mazilu și Ionuț Stancu, spre Ionel Ganea și Emil Dică.
Imaginea îl surprinde pe Cristi glumind chiar și în alergare. Apropiații și foștii coechipieri o știu, fără îndoială: campion la caterincă, Săpunaru a fost „greu” și la acest capitol, indiferent de vestiar!
FOTO: SportPicturesMai rar și poate din ce în ce mai rar vom găsi o legătură atât de firească, plină de intensitate și loialitate cum a fost cea dintre fotbalistul Cristi Săpunaru și suporteri. Încă din tinerețea jucătorului și până la final. Mai jos, după un meci împotriva Craiovei, Săpunaru și Dani Coman săreau să-l scape din mâinile jandarmilor pe un fan rapidist.
FOTO: SportPicturesAltruismul a fost una din caracteristicile ce i-au adus afecțiune și respect lui Cristi Săpunaru. Indiferent că a fost titular sau rezervă, fotbalist de prim-plan ori mai apoi preponderent lider de vestiar cu mai puține minute, s-a dăruit în rolul de motivator, frate mai mare și catalizator al energiilor de grup în slujba obiectivului comun.
FOTO: SportPicturesE o imagine-simbol, cu Săpunaru încercând să calmeze propria galerie. Dar nu intenția, cât imaginea în sine impresionează. Prin fumul vișiniu, cu banderola pe braț, un fotbalist singur. Singur împotriva tuturor. Mereu slobod la gură dacă a crezut că bucata lui de adevăr și felia lui de dreptate e periclitată. Croit pe blazonul Giuleștiului, cu efigia intrată în sânge și plutind acolo până spre țărmurile unor oceane incandescente, fără compromisuri.
© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURESDupă eșecuri, după ezitări, după propriile erori, Cristi Săpunaru nu s-a sfiit să apară drept, cu ochii deschiși, chiar dacă abia curățați de lacrimi, în fața tuturor. Suporteri, adversari, jurnaliști. A stat drept, conștient că nu poți, ca lider, să insufli lupta totală câtă vreme consideri că ea se încheie doar fericit. Sau că se încheie când vrei tu.
© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURESN-a fost derby cu Cristi Săpunaru pe teren în care temperamentul său să nu aducă o tușă importantă. Vulcanic, enervant și ironic uneori, curajos fără îndoială și gata să câștige o bătălie prin orice mijloace. Mai jos, un exemplu dintr-un Rapid – Dinamo în care nici măcar statura lui Bunoza nu-i afectează aparenta nonșalanță a giuleșteanului, pe vârfuri spre a-și impune încă o dată punctul de vedere 🙂
FOTO: SportPicturesPoate nu foarte mulți știu însă că, dincolo de blazonul luptătorului total, Cristi Săpunaru are un suflet de „pâine caldă”. Generos, blând, foarte emotiv! Respectuos și mai mereu printre primii când e nevoie de ajutor. În 2016, la întâlnirea tricolorilor cu veteranii din teatrele de război, militari români răniți pentru patrie, Cristi Săpunaru a petrecut cel mai mult timp alături de aceștia. Firesc, fără „marketing”, profund impresionat și recunoscător. Jos pălăria!
FOTO: SportPicturesCristi Săpunaru a plecat din galerie și nu s-a întors în galerie, ai crede că totdeauna a rămas puțin acolo, cu un sfert de suflet cântând pe marginea peluzei, concentrat să urle, să plângă, să aplaude și să înjure, după caz, în ritmul tobelor de Giulești și cu fularul la gât precum destinul înfășurat deasupra cerului său.
© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURESAu fost decenii de muncă, de sacrificii, cu o pasiune neverosimilă turnată prin toate resorturile în trupul și mintea băiatului care a trecut de orice provocări pentru a-și construi viața în fotbal așa cum a vrut și cum a considerat că merită să o trăiască. Liderii se nasc, dar simbolurile devin, e o chestiune de responsabilitate și de disciplină a profesiei. Să ajungi purtat pe brațe în luminile stadionului tău favorit? Asta nu se poate doar din loialitate. Ci din loialitate și respect pentru ce ai însemnat, pur și simplu, în fotbal.
© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURESFelicitări, Cristi Săpunaru! Și mulțumim! Am trăit învățând și am învățat trăind cu tine în fotbalul românesc. Pentru generațiile care vin, ești dator să marchezi fotbalul și dincolo de gazon. Nu ai lăsat nimic în urmă, ci vei purta totdeauna cu tine, spre cariera care o să înceapă de-acum.
Bărbăția, devotamentul și respectul pentru fotbal nu se măsoară în cifre, trofee și ani. Ele compun personaje și conving copiii să joace fotbal.
Fără personaje, nu am avea povești. Fără povești, fotbalul nu ar exista. Iar fără copiii care să-l joace și mâine, totul e degeaba!