Anunțul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) privind declanșarea procedurii de ocupare a funcției de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stârnit critici în spațiul public, pentru o aparentă încălcare a prevederilor din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Dincolo de comentariile mai mult sau mai puțin interesate din sistemul judiciar și din afara lui, controversa a fost deja tranșată printr-o decizie definitivă a ÎCCJ.
Secția pentru judecători a CSM numește președintele ÎCCJ dintre judecătorii care au funcționat la această instanță cel puțin doi ani și care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii trei ani.. Potrivit art. 142 alin. (3) din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, „declanşarea procedurii se face cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului, dar nu mai devreme de 60 de zile până la momentul la care funcţia urmează a se vacanta”. În vechea lege, în baza căreia a fost numit președintele ÎCCJ în precedentele două mandate, concursurile se organizau „în termen de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte (...) a devenit vacantă”.
Precedentul tranșat de ÎCCJ
Atât în 2019, cât și 2022, cu ocazia numirii judecătoareei Corina Corbu în cele două mandate de președinte al ÎCCJ, procedura de ocupare a funcției a fost declanșată cu mai mult de 60 de zile înainte de expirarea mandatului precedent. Aparenta contradicție între felul în care a procedat CSM și prevederile legale a fost însă tranșată definitiv de ÎCCJ într-un proces deschis de Asociația „Forumul Judecătorilor din România” (FJR) după numirea Corinei Corbu în 2019.
Atât la fond, la Curtea de Apel Craiova (Sentința nr. 395/2019), cât și în recurs, la ÎCCJ (Decizia nr. 6464/2020), judecătorii au făcut apel la ratio legis, sensul normei legale care prevede termenele de declanșare a procedurii. Scopul termenelor are în vedere condițiile de vechime pe care trebuie să le îndeplinească judecătorii candidați.
După cum remarca instanța de fond, respectivul termen legal este instituit în favoarea anumitor subiecţi de drept determinaţi şi ca atare, sancţiunea nerespectării acestuia trebuie invocată de către aceştia, în reliefarea unei vătămări a beneficiului depunerii candidaturilor. Raportarea la momentul îndeplinirii condiţiilor de depunere a candidaturii, având ca rezultat lezarea dreptului de a depune candidaturi, respectiv posibilitatea inhibării unor eventuali candidaţi, ca efect al reglementării nelegale a procedurii, constituie împrejurări de fapt ce trebuie analizate la modul concret, prin raportare la posibile candidaturi. Există în 2025 potențiali candidați care nu își vor putea depune candidaturile din cauza devansării termenelor? Răspunsul este nu.
Aceleași argumente au fost reținute și de ÎCCJ, care s-a referit din nou la faptul că programarea „concursului” pentru șefia ÎCCJ înainte de termenul prevăzut de lege nu este de natură să atragă anularea procedurii dacă nu se face dovada unei vătămări - existența unui judecător care ar fi avut vocație la candidatură, dar nu s-a putut înscrie în competiție pentru că nu îndeplinea condițiile de vechime (dacă în intervalul prevăzut de lege ar fi ajuns să le îndeplinească).
De ce a procedat CSM în acest fel?
Așa-zisa grabă a CSM, care a devansat procedura de numire a președintelui ÎCCJ, a dat naștere unor speculații cu tentă de atac la persoană. S-a vorbit inclusiv despre o dorință de a accelera procedura pentru a nu-i oferi răgaz noului președinte al României să intervină. Această teorie omite însă realitatea faptului că președintele României nu are niciun rol în procedura de numire a șefului ÎCCJ și nici pârghii legale să schimbe în vreun fel deznodământul. Orice intervenție a președintelui în dauna sau în beneficiul unui candidat în această procedură ar fi ilegală.
Și atunci de ce s-a procedat în acest fel, din moment ce mandatul viitorului președinte al CSM va începe tot după expirarea mandatului actualui președinte, indiferent când are loc procedura de numire? Explicațiille țin de calendarul lunilor următoare în sistemul judiciar. Mandatul președintei Corina Corbu expiră pe 16 septembrie, iar intervalul de 30-60 de zile anterior expirării mandatului se suprapune perfect cu vacanța judecătorească (15-31 august). O procedură de o asemenea importanță nu se poate derula în absența unor membri ai Secției pentru judecători ai CSM, iar blocarea procedurii pe perioada vacanței ar fi dus la imposibilitatea numirii la timp a unui nou președinte.
Având în vedere hotărârile judecătorești menționate anterior și nevoia de continuitate la vârful celei mai importante instanțe din România, CSM a considerat că devansarea termenelor este justificată, în condițiile în care niciunul dintre potențialii candidați nu este vătămat de calendarul stabilit.