Preşedintele american Donald Trump a stins miercuri luminile în Biroul Oval şi l-a transformat pe preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa în ţinta celei mai recente „ambuscade geopolitice” întinse unui lider străin în faţa camerelor de televiziune. Utilizarea fără precedent de către Trump a spaţiului prezidenţial pentru astfel de manifestări ar putea determina liderii străini să se gândească de două ori înainte de a accepta invitaţiile sale şi de a risca umilinţa publică, o reticenţă ce ar putea face mai dificilă consolidarea legăturilor cu prietenii şi partenerii care sunt, de asemenea, curtaţi de marea rivală China, comentează Reuters, potrivitnews.ro.
Într-o scenă extraordinară, orchestrată în mod clar de Casa Albă pentru un efect maxim şi care aminteşte de vizita preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski din februarie, Trump i-a cerut socoteală preşedintelui Cyril Ramaphosa făcând afirmaţii false despre un aşa-zis genocid împotriva albilor sud-africani, aducând inclusiv acuzaţii de ucideri în masă şi confiscări de terenuri.
A fost o altă demonstraţie a disponibilităţii aparente a lui Trump de a folosi Biroul Oval, rezervat în mod istoric ca loc de onoare pentru demnitarii străini, pentru a stânjeni oaspeţii din ţări mai puţin puternice sau pentru a-i pune la zid în chestiuni care îl obsedează.
Utilizarea fără precedent de către Trump a decorului prezidenţial pentru astfel de demonstraţii ar putea determina liderii străini să se gândească de două ori înainte de a accepta invitaţiile sale şi de a risca umilirea publică, o reticenţă ce ar putea îngreuna consolidarea relaţiilor cu prietenii şi partenerii care sunt, totodată, curtaţi de rivala China.
Patrick Gaspard, fost ambasador al SUA în Africa de Sud în timpul preşedinţiei lui Barack Obama, a declarat că Trump a transformat întâlnirea cu Ramaphosa într-un „spectacol ruşinos” şi „l-a atacat cu un film fals şi o retorică violentă”.
„A accepta condiţiile lui Trump nu este niciodată o idee bună pentru nimeni”, a scris Gaspard, acum cercetător principal la think-tank-ul Center for American Progress din Washington, într-o postare pe X.
Întâlnirea din Biroul Oval fusese prezentată ca o şansă de a reseta relaţiile tensionate dintre SUA şi Africa de Sud, mai ales după impunerea tarifelor de către Trump, şi de a relaxa încordarea crescândă provocată de acuzaţiile sale nefondate de „genocid alb” şi de oferta de a reloca minoritatea albă afrikaner.
După un început cordial al întâlnirii, cu zâmbete relaxate, Trump, fost star de reality show, a ordonat stingerea luminilor şi a prezentat un videoclip şi articole tipărite ce pretindeau că ar fi dovezi că sud-africanii albi sunt persecutaţi. Ramaphosa, evident pregătit să contracareze acuzaţiile lui Trump, dar probabil neaşteptându-se la un astfel de spectacol politic, a fost atent şi calm în încercarea de a respinge argumentele prezentate de gazda sa, dar s-a abţinut să-l provoace sau să-l critice direct pe preşedintele american, cunoscut pentru sensibilitatea sa.
„Îmi pare rău că nu am un avion să vă ofer”, a glumit Ramaphosa cu un zâmbet, referindu-se la avionul de lux pe care Qatarul l-a oferit lui Trump în locul Air Force One.
Purtătorul său de cuvânt, Vincent Magwenya, a declarat pentru postul de televiziune sud-african Newzroom Afrika că „s-a putut vedea că preşedintele Ramaphosa a fost provocat”.
„Dar nu a căzut în capcană”, a adăugat Magwenya.
Casa Albă nu a răspuns imediat la întrebarea dacă întâlnirea a fost organizată pentru a-l pune pe Ramaphosa într-o situaţie delicată şi dacă acest lucru ar putea descuraja alţi lideri străini să facă astfel de vizite, precizează Reuters.
Cameron Hudson, cercetător principal la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington, a declarat că, deşi partea televizată a întâlnirii a fost un circ, „nu s-a trecut niciodată de limita furiei sau a virulenţei, aşa că nu s-a ajuns la un punct critic”.
ZELENSKI-TRUMP, UN MECI CU VOCIFERĂRI
Această atmosferă a contrastat puternic cu întâlnirea lui Trump cu Zelenski din urmă cu doar câteva luni, care a degenerat într-un meci de ţipete în care au fost implicaţi atât preşedintele, cât şi vicepreşedintele JD Vance.
Zelenski, la fel ca Ramaphosa, a fost acolo pentru a încerca să vindece o ruptură în relaţii şi, în cazul Ucrainei, să menţină asistenţa militară americană acordată Kievului în războiul împotriva forţelor invadatoare ale Rusiei. Însă întâlnirea a degenerat rapid, Trump acuzându-l pe Zelenski că este lipsit de respect şi că se joacă cu un potenţial al Treilea Război Mondial, iar Vance acuzându-l pe liderul ucrainean că nu a arătat suficientă apreciere pentru sprijinul SUA. Caracterul controversat al întâlnirii a provocat o undă de şoc în alianţa NATO care sprijină lupta Ucrainei împotriva Rusiei.
Este posibil ca miza întâlnirii de miercuri dintre Trump şi Ramaphosa să fi fost mai mică, însă Africa de Sud este un actor politic şi economic important în Africa, care consideră China drept cel mai mare partener comercial al său, SUA situându-se pe locul doi.
Africa de Sud, care a îndurat secole de discriminare dură împotriva populaţiei de culoare în timpul colonialismului şi al apartheidului, înainte de a deveni o democraţie multipartită în 1994, sub conducerea lui Nelson Mandela, respinge acuzaţiile lui Trump.
Confruntarea lui Trump a părut a fi adaptată pentru o parte a bazei sale politice, în special pentru segmentele de extremă dreaptă şi naţionaliste albe care au promovat mult timp naraţiunea unui „genocid alb” în Africa de Sud. Prezentând acuzaţii neverificate de violenţă împotriva fermierilor albi şi încadrând reforma agrară drept persecuţie rasială, Trump a folosit puncte de vedere populare în cercurile extremiste de dreapta din SUA.
De la revenirea în funcţie în ianuarie, Trump a anulat ajutorul, l-a expulzat pe ambasadorul Africii de Sud şi a primit în SUA unii afrikaneri din minoritatea albă pe baza unor afirmaţii de discriminare rasială pe care Pretoria le consideră nefondate. Programul a provocat diviziuni, deoarece Trump a blocat în mare parte admiterea refugiaţilor din restul lumii.
O nouă lege sud-africană privind reforma agrară, menită să repare nedreptăţile apartheidului, permite exproprierile fără despăgubiri atunci când acestea sunt de interes public, de exemplu în cazul în care terenurile sunt în paragină. Nu a avut loc nicio astfel de expropriere, iar orice ordin poate fi contestat în instanţă.