CULTURA: Casanova, spion al Epocii Luminilor. Cum și-a folosit seducția și inteligența în slujba politicii

Casanova, spion al Epocii Luminilor. Cum și-a folosit seducția și inteligența în slujba politicii

Deși este cunoscut ca un seducător legendar, Casanova a avut o viață secretă ca spion, diplomat și agent de influență în Europa secolului al XVIII-lea, folosindu-și astfel abilitățile de persuasiune nu doar în paturi, ci și în jocurile de putere dintre Veneția, Franța și Prusia.

Casanova a fost recrutat de Inchiziția Venețiană (un fel de serviciu secret al epocii) datorită abilităților sale lingvistice și a rețelei lui de cunoștințe pe care le avea în întreaga Europă. S-a infiltrat în cercuri masonice și a raportat despre conspirații politice.

Operațiunea „Frații Bragadin”

Cum a transformat Casanova o condamnare la moarte în din secolul al XVIII-lea?

Totul a început cu Marco Bragadin, un senator bogat pe care Casanova l-a „vindecat” folosind o combinație de: alchimie falsă (i-a dat să bea o „poțiune” din mercur și alcool) și a apelat la un soi de manipulare psihologică (l-a convins pe Bragadin că demonii sunt cei care îi provoacă boala). Când starea acestuia s-a mai îmbunătățit – din pură coincidență, l-a luat pe Casanova ca protejat, oferindu-i accesul în lumea elitelor. Dar tânărul aventurier a greșit, seducând-o pe Anzoletta Bragadin, verișoara senatorului. În același timp, a fost prins schimbând scrisori criptate cu ambasadori străini.

În toamna anului 1755, acuzat de blasfemie, corupere de minori și spionaj – la 5 ani în Prigionii dei Piombi, celebrele celule de plumb de deasupra Palatului Dogilor, unde temperatura vara atingea 60°C.

Dar exact când Veneția credea că l-a înlăturat definitiv pe cel mai periculos seducător, Casanova a pus în mișcare o evadare legendară.

Închisoarea era considerată absolut sigură. Avea ziduri de 1,5 m grosime, gărzi plătite extra ca să nu primească mită și celule suspendate deasupra canalelor, fără acces la exterior.

Casanova a planificat evadarea timp de 6 luni, folosind o pană metalică furată (o ascundea într-un cartof copt, singura lui masă caldă). Un fierăstrău improvizat dintr-un cui ascuțit, o copertă de carte și ajutorul unui preot corupt (părinte Balbi), căruia i-a promis 100 de ducați.

La 1 noiembrie 1756, cei doi au săpat prin plafonul de lemn, escaladat acoperișul Dogilor, și au intrat printr-o fereastră deschisă în biroul cancelarului – unde au găsit haine de schimb. A doua zi, când gărzile au descoperit celula goală, Casanova era deja în Bavaria, sub protecția unui duce pe care îl cunoscuse la Paris.

Evadarea l-a transformat în cel mai faimos fugar al Europei. Veneția a oferit 1000 de ducați pentru capturarea lui (echivalentul a 250.000 de euro astăzi), iar memoriile sale au inspirat scene din „Contele de Monte Cristo” (Dumas) și filme moderne.

„Am scăpat pentru că am înțeles cei mai mulți oameni nu se uită niciodată în sus” – Casanova, „Istoria vieții mele”

(La Muzeul Correr din Veneția, vizitatorii pot vedea lanțurile originale ale lui Casanova – și o replică a penei cu ajutorul căreia a săpat prin plafon).

Spionajul în Paris: loteria regală și banii lui Louis XV

Atunci când a pus piciorul în Paris, în 1750, Casanova nu era decât un aventurier venețian în exil, fugind de Inchiziție. Dar în doar câțiva ani, acest străin fără un ban în buzunar a reușit să se infiltreze în cercul intim al regelui Louis XV – și să scoată din buzunarele nobilimii franceze echivalentul a milioane de euro astăzi.

În 1757, Franța era pe punctul de a da faliment din cauza Războiului de Șapte Ani. finanțelor o soluție ingenioasă: o loterie națională cu bilete ieftine (1 livră = ~20€ azi), accesibile și poporului. Premii enorme (500.000 livre pentru câștigătorul mare = 10 milioane de euro azi). Un sistem matematic care asigura profituri garantate pentru coroană.

Dar în spatele acestui proiect „patriotic” se ascundea o înșelăciune perfectă. A subevaluat intenționat numărul de participanți. A creat un fond secret din care își lua 15% din profituri și a folosit banii pentru a mitui oficiali și a cumpăra protecție.

Când frauda a fost descoperită (după ce a colectat peste 2 milioane de livre), Casanova a dispărut peste noapte – dar sistemul său de loterie a rămas în folosință până în 1836.

Casanova și artele influenței la Versailles: cum a sedus sistemul prin două metrese regale

La Versailles, unde puterea se cumpăra cu favoruri și șoapte, Casanova și-a croit drum nu prin forță, ci prin inteligența relațiilor. Cele două femei care i-au deschis ușa corupției franceze – Madame de Pompadour și Madame du Barry – au devenit instrumentele sale perfecte în jocul murdar al influenței.

Niciun străin nu putea pătrunde în cercurile Versailles-ului fără un protector puternic. Casanova l-a găsit în Jeanne-Antoinette Poisson, marchiza de Pompadour, metresa oficială a lui Louis XV. În schimbul unor „servicii de consiliere financiară” pline de farmec, ea i-a oferit trei chei de acces: lecții practice de alchimie monetară – cum să transformi influența în aur prin contracte obscure și comisioane ascunse. O prezentare la curte în calitate de „expert în sisteme fiscale” – titlu sub care a studiat fluxurile de mită din alegerile episcopale și, nu în ultimul rând, acces la corespondența secretă – inclusiv scrisorile prin care episcopii cumpărau dieceze.

Pompadour învățase ceva esențial: la curte, cunoștințele erau monedă, dar discreția era aur pur.

După moartea lui Pompadour în 1764, Casanova și-a transferat atenția asupra contesei du Barry, viitoare metresă regală. Relația lor a fost mai mult decât amoroasă – a fost o asociere criminală. În 1768, folosind poziția ei de furnizoare a curții, i-a asigurat contracte militare pentru aprovizionarea trupelor din colonii. A testat pe ea maxima sa preferată: Orice poate fi cumpărat la Versailles – chiar și grațierea unui condamnat la moarte – dacă știi în ce palmă să aluneci banii.

Atunci când scandalul loteriei a erupt, du Barry a fost cea care l-a avertizat să fugă, salvându-i viața.

Aceste două femei i-au oferit lui Casanova mai mult decât acces sexual la putere – i-au arătat cum funcționează adevărata mecanică a corupției. Tehnici pe care le-a perfecționat mai târziu în întreaga Europă, demonstrând că în lumea politicii, seducția și șantajul sunt doar două fețe ale aceleiași monede.

Urmele lăsate în economia franceză

Acțiunile înșelătoare ale lui Casanova, inclusiv frauda loteriei, au accelerat criza financiară care a dus la Revoluție. Tactica lui de profit garantat a inspirat sistemul modern de pariuri. De altfel, Jurnalul său secret conține detalii despre mita primită de peste 30 de nobili.

În Franța, am învățat că banii sunt ca femeile – cu cât îi vrei mai mult, cu atât trebuie să pari mai dezinteresat.

Când a părăsit Parisul în 1760, Casanova lăsase în urmă o rețea de creditori furioși, dar și o moștenire de escrocherii sofisticate care influențează piața financiară până astăzi.

Misiuni în Europa de Est: de la Rusia la Polonia

După ani de aventuri în Occident, Casanova și-a îndreptat ambițiile spre Europa de Est, unde intrigile politice ofereau oportunități perfecte pentru un manipulator talentat. În Rusia, a încercat să se folosească de relațiile sale: a întâlnit-o pe Ecaterina cea Mare, oferindu-i servicii ca intermediar în negocieri secrete. Împărăteasa l-a respins cu dispreț, considerându-l prea dubios pentru a fi de încredere.

În Polonia, caracterul său impulsiv l-a costat aproape viața: a provocat un duel cu contele Branicki (1766) după ce a insultat o balerină iubită de amândoi. Rănit grav, a fugit în grabă pentru a evita execuția. Dar chiar și în exil, și-a folosit abilitățile subterane – coduri simple (înlocuire de litere), rețele de informatori, și tehnicile sale de manipulare psihologică (seducție, șantaj, construirea încrederii), metode surprinzător de similare cu cele ale agenților secreți moderni.

Am trăit ca un filosof și mor ca un creștin, dar niciodată ca un prost.

Scurtă biografie: Cine a fost Casanova?

Giacomo Girolamo Casanova s-a născut la 2 aprilie 1725 la Veneția, din strămoși spanioli, și a murit la 4 iunie 1798 în Boemia (astăzi, Duchcov, Cehia). A fost nu doar un amant prolific, expert în escrocherii financiare și un spion eșuat, dar și violinist, alchimist și scriitor (principala lui operă a fost Istoria vieții mele, memorii în 12 volume, scrisă la bătrânețe ca bibliotecar în Castelul Dux).

În memoriile sale, menționează New York Times, Casanova susține că unul dintre strămoșii săi a navigat cu Cristofor Columb. Părinții lui Casanova erau actori, considerați de venețieni o clasă umilă, dar care erau totuși extrem de populari. Când avea doar un an, mama, Zaneta, l-a abandonat lăsându-l în grija bunicii sale, pentru a-și putea continua cariera de actriță.

„S-ar putea spune că restul vieții sale, Casanova a fost într-o căutare continuă a căldurii materne care i-a fost brusc răpită de când era copil”. (New York Times)

La vârsta de 11 ani, trimis la Padova pentru a studia teologia sub îndrumarea abatelui Gozzi, Casanova și-a pierdut virginitatea după ce a fost sedus de sora preotului, Bettina. Prinzând gustul iubirii, odată revenit la Veneția, deși în haine preoțești, Casanova a sedus simultan două surori.

În 1760, l-a întâlnit pe Voltaire, căruia i-ar fi spus: „Acesta este cel mai fericit moment din viața mea. Îl văd în sfârșit pe maestrul meu; de 20 de ani, domnule, sunt elevul dumneavoastră”. Răspunsul lui Voltaire, menționat de Casanova în memoriile sale, a fost: „Onorați-mă cu încă 20, dar promiteți-mi, de asemenea, să vin și să-mi primesc onorariul la sfârșitul acestei perioade”.

Casanova nu s-a căsătorit niciodată, deși a avut copii. „Într-un episod precipitat, aproape s-a căsătorit cu propria sa fiică, Leonilda. De fapt, s-a culcat cu ea și cu mama ei, deși a spus că a lăsat copilul intact”.

Tot conform New York Times, din scrierile care au rămas în urma sa, Casanova nu s-ar fi despărțit niciodată de o femeie, ruptura producându-se de comun acord, fără ranchiună, fără suferințe sau răzbunare. „Cel mult, un pic de tristețe”.

„Uneori, îi plăcea ca femeile să îl îmbrace ca pe o fată. Se pare că a avut unele experiențe homosexuale, deși prefera femeile bărbaților. Dar mai presus de toate, lui Casanova îi plăcea ca femeile sale să fie inteligente. Fără vorbire, plăcerea dragostei este diminuată cu cel puțin două treimi”.

Am lăsat mai mulți copii pe lume decât am avut cărți în bibliotecă, dar niciunul nu mi-a învățat lecțiile. Fericirea nu se moștenește, se fură în fiecare zi. (Scrisoare către fratele său, 1792)

Surse:

https://www.nytimes.com/2011/11/29/arts/casanova-at-the-national-library-in-france.html

https://www.nytimes.com/1997/10/01/arts/learning-to-love-a-lover-is-casanova-s-reputation-as-a-reprobate-a-bum-rap.html