Interviu exclusiv cu artistul - Scriitoarea Lavinia Stan: „Copii, nu vă grăbiți să creșteți, bucurați-vă de copilărie!

”Anul trecut am fost invitată în peste 30 de locuri din țară și din afara țării unde am întâlnit părinți și copii. Se formează astăzi o generație mult mai empatică, mai conștientă de sine. Am văzut, de asemenea, cum fricile părinților pot influența negativ parcursul copiilor. Copiii au nevoie să fie înțeleși și sprijiniți în găsirea unui drum care să li se potrivească. Este un proces de lungă durată, de descoperire care necesită răbdare de ambele părți”, spune scriitoarea Lavinia Stan, pentru Cotidianul.

”Se vorbește din ce în ce mai mult, tot viitorul va vorbi despre vindecare. Indiferent în ce condiții de viață am trăit, poate generațiile acestea de părinți noi să poată să scoată niște copii fară <pată> emoțională”

”Nouă, generațiile acestea care ne plimbăm pe fața pământului, este imposibil să ni se fi răspuns la toate nevoile pe care le-am avut în copilărie. Mediul nu a dat voie, iar copiii au crescut cu tot felul de racile care au nevoie să se vindece. Și dacă lucrurile astea nu sunt vindecate, nu sunt înțelese și de cele mai multe ori nu sunt acceptate, această durere pe care o porți, de care nici măcar nu ești întotdeauna conștient, începe la un moment dat în viață să îți joace feste”, spune scriitoarea.

Descoperiți și alte știri legate de Cultura, Arta, newsro, 1 iunie și Lavinia Stan.

”Ești expus, de exemplu, unui eveniment, unei schimbări, de job, de mediu, ceva ce vine neașteptat și care îți provoacă un anumit tip de cutremur emoțional. Atunci, pur și simplu, din sistemul tău nervos central se reactivează lucruri vechi, nerezolvate. Este un mecanism foarte simplu.

Scriitoarea Lavinia Stan, la Roma, întâlnire cu mamele din diaspora

Vedem acest lucru, de exemplu, și la cei care au terminat facultăți de top și ne întrebăm, rămânem, poate, mulți dintre noi, surprinși… Una dintre explicații ar putea fi faptul că ei fiind în aceste facultăți sunt expuși la tensiuni pe termen lung, o presiune enormă care vine și din interior, și din exterior. Sunt acei copii care au crescut de mici să nu dezamăgească. Simt că au potențial enorm și nu și-l împlinesc, pentru că sunt foarte multe tipuri de tensiune cu care poți să trăiești”, spune Lavinia Stan.

”Așteptările sunt uneori enorme”

”Așteptările părinților, ale profesorilor, mediului intelectual sunt uneori enorme… Acești copii extrem de performanți acumulează foarte mult, tensiune după tensiune, iar când <vine viața>, că vine, nu ai cum… te uiți în jur… fie se îmbolnăvește cineva drag, fie îți moare un prieten sau afli că s-a întâmplat ceva într-un loc al lumii și te impactează, practic, atunci se activează și dureri mai vechi, și tensiuni”, explică scriitoarea.

Scriitoarea Lavinia Stan, întâlnire cu toți inspectorii școlari, în prezența inspectorului general al județului, la invitația Inspectoratului Județean Maramureș

”Nici măcar nu este o filosofie grea, e una simplă, care spune că omul viitorului trebuie să fie unul cu o dezvoltare emoțională mare, cât mai importantă, să știe să reziste la emoții, unele de mare tensiune. Atunci când viața e dură, surprinzătoare, și nu numai când ne bucurăm”, explică Lavinia Stan.

Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții?

”Sunt foarte multe greșeli pe care le poți face ca părinte. Și eu sunt mamă de șase copii și probabil că și eu au greșit. Cu toate astea am încercat, s-a văzut și în ”Organizatorii de vieți”, că am încercat tot timpul să cresc niște copii independenți. Asta a fost ținta mea de părinte”.

Ce însemnă astăzi să crești niște copii independenți?

”Niște copii care atunci când te uiți la ei să te gândești că, dacă <eu mâine dispar de pe fața pământului>, acești copii trebuie să își ducă viețile mai departe, nu trebuie să se oprească. Nu este o gândire negativă, că stai <cu drobul> deasupra capului, nu asta vreau să spun! Eu am o gândire pozitivă, mă văd îmbătrânind și bucurându-mă de copii și nepoți. Ceea ce încerc să spun este că trebuie să vezi copilul cum crește atât de capabil încât să facă față în lume orice ar fi. Să nu îl protejezi excesiv și să înțelegi că este independent și că este un individ distinct de tine”.

Întâlnire cu părinții din mediul rural, lângă Fălticeni, în prezența dnei Daniela Ceredeev, inspector de religie al județului Suceava

Foarte mulți părinți au tendința să controleze emoțiile copiilor, să știe totul despre ei, ce simt, ce gândesc!

”Mulți părinți nu le dau copiilor libertatea unui experiment. Asta înseamnă să ai curaj să îl trimiți într-o tabără, într-o excursie, să îi lași să facă experiențe extrașcolare pe care el să și le dorească și în locuri în care să îi valideze ce are pus de Dumnezeu în el. Asta le crește siguranța, stima de sine și îi face indivizi puternici. Este o treabă de pas cu pas și nu avem un infinit de ani pentru asta, ci doar 18 ani, cum spune și John Gray… ”ai 18 ani să rezolvi chestia asta”. După ce ți-a plecat din casă nu îl mai ai cu tine…”.

Părinții se tem mult pentru copiii lor, la școală, pe stradă…

”Nu trebuie să gândești ca părinte din frică. Rezolvă problema copilului tău și nu generaliza. Dacă este expus la agresivitate rezolvă punctual acea problemă. Nu trebuie să trăiești într-o frică de a nu-ți lăsa copilul să fie bucuros la școală, de a nu se duce într-o tabără sau într-o excursie din cauza fricii. Copiii care fac sport intră, de exemplu, sub protecția antrenorilor sportivi. Le spun, de altfel, tuturor părinților să își dea copiii la sport, pentru că antrenorii sportivi sunt un tip de autoritate de care copiii au nevoie. Mai ales pentru băieți, care au enorm de multă energie și unde, în cazul multora dintre ei, nu se manifestă autoritatea părintelui. Părintele nu știe să fie autoritar, el nu știe să pună limite. Antrenorii sportivi au crescut așa și știu să facă asta.

Întorcându-mă deci la întrebare, părintele nu trebuie să trăiască în frică, trebuie să îi dea copilului experiențe care să îl formeze ca om, pentru că, repet, avem doar 18 ani, după care copilul iese în lume, în societate. Nu e vorba doar despre ce studii are, cum arată diploma, totul trebuie dublat de încredere, de o claritate a minții, iar aceste lucruri se obțin doar experimentând. Nu există altă formulă”.

Copiii nu mai găsesc un sens în viață, mulți dintre ei sunt demotivați

”Sunt foarte multe explicații, una dintre ele este că există o generație de copii empatici, evoluați mental, mult mai dezvoltați emoțional decât generațiile anterioare, dar sunt și foarte sensibili și sunt expuși la întristare pentru că nu sunt validați. Oamenii foarte sensibili, empatici și evoluați emoțional au nevoie să fie validați. Există o latură în acești tineri care se demotivează pentru că nimeni nu știe să se uite la ei și să le spună <ce om minunat ești!>. Nici familia, care are doar așteptări, nici sistemul ori sufletul lor pur și simplu asta așteaptă, deși nu știu în mod conștient acest lucru. Subconștient însă asta se întâmplă…”

”Sunt de părere totuși că acum sunt părinți mult mai evoluați, mai citiți, care știu și să pună limită, și să încurajeze copilul, un lucru, repet, foarte important”

”Și mai este o zonă, că vorbeam despre demotivarea copilului. Motivația, în sine, este ca o vibrație, o muzică. Dacă în casă muzica e joasă, se cântă în casă <un marș funebru>, o metaforă, desigur, copiii nu au cum să se motiveze. Copiii mei au fost, de pildă motivați, pentru că eu însămi sunt un adult extrem de motivat. Puterea exemplului este vibrația din casă, ceea ce copilul vede în mod efectiv și la ce este el expus zi de zi. Sunt părinți care nu se opresc din dezvoltare, care se duc la cursuri, care mai riscă ceva sau mai încearcă ceva, ceva nou și care presupune o schimbare de perspectivă. Acești părinți vor avea copii motivați”

Sunt și copii motivați intrinsec…

”Eu am descoperit copii care, la vârsta de 11-12 ani, le spun mamelor <eu voi fi neurochirurg>. Am întâlnit genul acesta de copil. Se nasc așa, e ceva foarte puternic în ei, o chimie a minții, a corpului, un sistem nervos pur și simplu aliniat din biologie, din naștere. Este o genă foarte puternică acolo, care se manifestă. Acești copii sunt chiar mai puternici decât mediul care ar putea, teoretic, să îi demotiveze.

Pentru unii copii școala este pur și simplu grea. Partea afectivă însă trebuie să îi dea copilului sentimentul că este în siguranță, că trăiește într-un mediu în care dezvoltarea și fericirea lui sunt importante. Când copilul vede că părintele face efort ca să îi împlinească aceste nevoi, practic, el începe să se dezvolte. Este ca o plantă care are în sol toți nutrienții”.

Părinții nu mai au timp pentru copiii lor…

”Am spus și cu alte ocazii, uneori, mai ales atunci când tu, ca părinte, ești foarte obosit, toți suntem obosiți, e real… simplul fapt că îți privești copilul este, de fapt, mai important decât am putea crede. Când joci ca părinte rolul de observator pentru copilul tău. De exemplu, te uiți la el cum se joacă și zâmbești, pentru că te uiți cu bucurie. Sau te uiți la el cum scrie ceva, decupează ori colorează… Când faci asta cu bucurie și <doar> te uiți, pentru că, obosit fiind, nu mai poți să participi, uitându-te la el zâmbește! Arată-i copilului bucurie și faptul că el este important pentru tine, că petreceți timp împreună. În clipa aceea, copilul <explodează> de bucurie, pentru că se simte observat. Este ca o validare, iar copilul o să înceapă <să dea> și mai mult din el, pentru că vede că își mulțumește părintele”.

De 1 Iunie, gândul meu pentru copii

”Voi faceți parte dintr-o generație extrem de inteligentă, pentru că sunteți expuși la enorm de multă informație, care nu a fost în omenire până acum. Sunteți deci beneficiarii unor lucruri pe care omenirea s-a chinuit mii de ani să le descopere și sper să vă bucurați de ceea ce trăiți. Nu vă grăbiți să creșteți! Toți copiii își doresc să fie mari.

Bucurați-vă de copilărie pentru că, la scara vieții, copilăria este cea mai scurtă perioadă conștientă din viața unui om. E păcat să vă grăbiți să creșteți. Bucurați-vă de copilărie!”.