„9 mai - Ziua Europei (citește: a Uniunii Europene, de fapt: a creării Comunității cărbunelui și oțelului, în 1950, prin declarația Schumann); Ziua victoriei aliaților împotriva nazismului (oficial, deoarece capitularea Germaniei data de pe 8 mai); Ziua declarării Independenței de stat a României (știm disputa în legătură cu data de 10 mai - ziua prințului Carol)… Eu, ca de obicei, prefer să-l aniversez pe Lucian Blaga, de la a cărui naștere s-au împlinit zilele trecute 130 de ani.”, amintea criticul și istoricul literar Paul Cernat în fuga unui crochiu închinat poetului și filosofului Lucian Blaga.
Școală germană, dar pe stil oriental
Dar să dăm credit acestui portret-altfel: „În canonul financiar, Lucian Blaga stă excelent: bancnota de 200 de lei, locul doi după Eminescu, adică. În cel filosofic - locul 1, la egalitate cu Noica. Eminent filosof al culturii de școală iraționalistă (în special) germană, dar pe stil oriental. Gânditor de sistem (fie el și metaforic; Lucian Blaga a fost, să nu uităm, și un strălucit teoretician al metaforei), a fost numit de studenții săi clujeni Tao, inclusiv în anii carantinei staliniste. Eseistul - substanțial, cu deschidere ecumenică - rezistă excelent și azi la relectură.”
Patru valuri
În siajul tușelor inițiale: „Teatrul său mitic, expresionist, pare destinat mai mult lecturii decât scenei (ceea ce, pentru literatura dramatică, e de bine; pentru spectacologie, să se pronunțe teatrologii...). Activitatea diplomatică, prodigioasă, ar merita mai mult decât o monografie temeinică. Mai curînd palidă, dar relevantă intelectual, proza sa autobiografică, goetheană, ar merita avută în vedere pentru o eventuală istorie a narațiunilor autohtone de formare. Posteritatea lirică a lui Blaga, fecundă, a avut trei sau patru valuri: discipolii ardeleni din anii ‘30-‘40, Cercul Literar de la Sibiu, generația ‘60 și echinoxiștii clujeni din anii ‘70, după care s-a stins. Azi pare că nu-l mai urmează aproape nimeni, dar, la o privire mai atentă, s-ar putea să descoperim mult infra-și postblagianism la poeții ultimelor generații.”
Sofianic și mioritic
„Co-fondatorul Gîndirii - a reluat Paul Cernat - rămâne, fără doar și poate, întâi-stătătorul modernismului ardelean înalt, altoit pe vechi tradiții arhaice sau gnostice, bogomilice. Chiar dacă nu-i gust supradozele de sentimentalism folcloric din destule texte, poetul orfic, oracular, aflat la confluența dintre Nietzsche și Rilke, dar pe un fond spiritual răsăritean, sofianic și mioritic, impune. Cadențele sentențioase, cu formulări aforistice, memorabile, au stofa marii poezii, iar expresionismul lor metafizic îndulcit, ardelenizat, amintește de limpezimea melancolică și de cerul verilor târzii din Toscana. Poate nu întâmplător, lirismul blagian a prins foarte bine în Ungaria și Italia.”
Adeziuni
În plus, câteva comentarii relaționate cu un subiect mai delicat: „În volumul Blaga, între legionari și comuniști, apărut în urmă cu doi ani, Marta Petreu reconstituie o polemică legată de publicarea viciată în revista Manuscriptum (1978) a unui memoriu din 1959 înaintat de Lucian Blaga către înaltele foruri pentru a se apăra de acuzele din romanul-denunț al lui Mihai Beniuc, Pe muchie de cuțit. Mistificarea documentului de către Al. Oprea, directorul de atunci al Muzeului Literaturii Române și al revistei Manuscriptum, fusese motivată de acesta prin nevoia de a-l menaja pe vindicativul Beniuc, aflat încă în viață. În mod ironic, Marta Petreu cade însă victima altor condiționări personale, trecând sub tăcere, deși erau cât se poate de la tema cărții sale, textele publicate ulterior de regretata Dorli Blaga, unde tatăl acesteia își exprima (suntem deja la începutul anilor ‘60) adeziunea la noua orânduire și chiar dorința de a scrie, alături de recuperatorul George Ivașcu, o serie de reportaje despre hidrocentrala de la Bicaz.”
Omenește vorbind…
Tot aici: „Respectivele texte erau, cel mai probabil, rolul presiunilor și șantajelor făcute asupra poetului-filosof în perspectiva publicării operei ținute la index. În 1983, Dorli Blaga a mai publicat, tot în Manuscriptum, un Argument autobiografic din arhiva părintelui ei, intitulat Țara noastră, pe care o iubesc mai mult ca orice... Prefața entuziastă a fiicei, în care Blaga era prezentat ca adept al patriotismului socialist postbelic, a provocat, la Radio Europa Liberă, replica violentă a lui Virgil Ierunca, reluată în volumul Dimpotrivă (1994) sub titlul Un ponegritor al lui Lucian Blaga: Dorli Blaga. Nici despre asta (și, în general, despre dedesubturile recuperării din anii ‘80 a filosofului), Marta Petreu nu spune nimic. Omenește vorbind, înțeleg dorința de a-și menaja o bună prietenă (de curând dispărută), care a făcut compromisuri de înțeles în context, și, de asemenea, nevoia de a nu îl contrazice pe Virgil Ierunca. Numai că dorința de a menaja relații personale dăunează reconstituirii adevărului istoric integral. O Addenda extinsă la o eventuală ediția a doua a cărții s-ar impune, cred.”
Alianța dintre poezie și gândirea subiectivă
Aproape de final, o paralelă interesantă: „Dacă Ion Barbu a reușit performanța de a fi, în același timp, un poet și un matematician Barbilian de mare calibru, Lucian Blaga a reușit o performanță comparabilă în alianța dintre poezie și gândirea subiectivă. Evit să-l numesc poet, dramaturg, eseist, estetician sau filosof (al culturii, printre altele), pentru că nu-i numai atât; e toate la un loc - și încă. Un critic subtil al raționalismului occidental limitativ, a cărui morfologie culturală se deschide către o antropologie ecumenică și generoasă. Întru elucidare, câteva aforisme din Pietre pentru templul meu (1919, în tandem cu Poemele luminii): «Există savanți încăpățânați, care își închipuie că fenomenele naturii comit o imoralitate, dacă nu se supun legilor pe care ei vor să le prescrie» sau «Cât de mult ne-am făcut din confort un principiu se vede și din aceea că o ficțiune simplă ne pare mai adevărată decât un adevăr complicat» sau «Știința mai nouă a descoperit existența cristalelor fluide. Așa trebuie să fie și spiritul nostru: să se cristalizeze, dar să nu-și însușească forme rigide, ci să-și păstreze plasticitatea»”.
Omul punților
Un fragment dintr-o tentativă ambițioasă de revalorizare a gândirii blagiene, aparținând lui Virgil Nemoianu (Dialectica imperfecțiunii: Girard, Blaga, Serres, în vol. O teorie a secundarului): „Spre lauda sa, Blaga a știut să evite pe deplin capcana autovictimizării, recunoscând modurilor occidentale de conceptualizare o demnitate proprie și o rațiune de a fi. Importanta sa decizie strategică a fost aceea de a privi raționalismul și investigația analitică (de exemplu) ca pe niște elemente legitime ale unei categorii mai ample, sau ca specializări locale într-un câmp mai larg de reacții cognitive și inițiative creatoare. Blaga a câștigat o flexibilitate sporită (...) prin faptul că a pus în legătură diferitele tipuri de înțelegere și de comportament uman; în loc să concureze unele cu altele sau să se excludă, ele coexistă. (...) Blaga este unul dintre foarte puținii filosofi realmente capabili să arunce punți de legătură între emisferele nordică și sudică ale planetei noastre, după cum și între modurile de gândire eretice, primitive, din zorii istoriei, și cele mature, empiriste sau raționaliste.”
Întoarcerea
În încheiere, o mostră de vie poezie:
„Sat natal
lui Ion Pillat
După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți
unde-am fost prietenul mic al țărînii din sat.
Port acum în mine febra eternității,
negru prundiș, eres vinovat.
Nimeni nu mă cunoaște. Vîntul, el singur, sau plopul
de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea
pînă m-oi pierde din nou subt dunga apusului.
Totul cît de schimbat! Casele toate sînt mult mai mici
decît le-a crescut amintirea.
Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.
Porți se deschid să-și arate uimirea.
Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales,
ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit
încă nu a bătut. Ceasul așteaptă
subt ceruri cari încă nu s-au clădit.”
130 de ani s-au împlinit pe 9 mai 2025 de la nașterea lui Lucian Blaga.
„Co-fondatorul Gîndirii rămîne, fără doar și poate, întîi-stătătorul modernismului ardelean înalt, altoit pe vechi tradiții arhaice sau gnostice, bogomilice.”, Paul Cernat, critic literar
„Azi pare că nu-l mai urmează aproape nimeni, dar, la o privire mai atentă, s-ar putea să descoperim mult infra-și postblagianism la poeții ultimelor generații.”, Paul Cernat
1937 a fost anul în care Lucian Blaga a fost ales membru al Academiei Române.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹