Dinspre Cișmigiu - locul de campanie al contracandidatului Nicușor Dan - se auzea bucurie, pe telefoane, sondajele nu arătau bine. Ce n-au înțeles oamenii: de ce locotenenții și „marii influenceri”, prezenți mereu la acțiunile de susținere ale lui Simion, nu au mai venit în stradă? „Acum era greul, acum trebuia să fi ieșit. A, înțeleg eu! Nu s-au mai dat mici. Că de bani nu zic, n-am probe”. În „Constituției”, în „noaptea Președintelui”, au venit să-l susțină pe Simion doar trei copii, șase adulți și zece bătrâni. Brigada lui nea’ Viorel.
Seara alegerilor, București, Piața Victoriei. Mai sunt nici două ceasuri până la publicarea primelor exit-poll-uri. Plouă îndesat, nici țipenie pe bulevardele ce dau în fața Guvernului. Spre Obor, acolo unde se vede pe un bloc galbenul AUR - panou de publicitate al partidului - e cer negru. Nimeni nici pe trotuarul ce, la primul tur de scrutin, era înțesat de telefoane în direct și oameni cu fulare tricolore ori geci galbene. „Semn rău. Mi-e frică!”, zice încet, deși nu-i nimeni în jur, nenea Viorel. Are vreo 50 de ani, spune că e venit tocmai de la Mogoșoaia. De baștină e din Ialomița - o zice cu un fel de mândrie - județul e galben-tot. Dar stă la Mogoșoaia cu chirie fiindcă în locul natal nu se mai găsește de muncă.
Nea Viorel și-a tras țoale de sărbătoare, e convins că Simion va câștiga. Pantalonii gri - ieftini, nu ca ai lui Lulea, Makaveli sau Mihăescu - sunt călcați-linie. Are o cămașă în dungi curată, iar deasupra burdihanul îi e strâns de o vestă cum se poartă la partid. Galbenă, cu o panglică tricolor în dreptul inimii. Din buzunarul vestei îi curge un fir, se leagă la telefonul pe care omul îl tot chinuie în palmele groase și late. E acumulatorul. Nea Viorel nu transmite pe TikTok, dar se informează până când își dă duhul bateria.
Cu un ochi se uită la aparat, cu celălalt la jandarmii strânși lângă Guvern. E șpanchiu, nea Viorel, dar vede bine. Mai ales când apar dube cu girofarul aprins. „Mi-e frică! Iar îmi iau amendă? De aceea au venit ăștia, să dea amendă”, se teme omul. Scăparea e aproape, sediul partidului AUR este după colț, acolo ar trebui să fie alți camarazi, în gloată există scăpare. Mărește pasul, vezi cum prinde suflet. Ghinion! Locul e pustiu. Lui nea Viorel parcă îi fuge ochiul și mai rău spre dubele de vizavi cu jandarmi lipiți de ele. Ca să fie și mai rău, un sfrijit cu ochelari, tipul „șoarecelui de bibliotecă”, se proțăpește în dreptul curții partidului, acolo unde, acum două săptămâni, era chermeză mare păzită de bodyguarzii lui Potra. Puștiul se uită urât spre galbenul lui nea Viorel, o fi vreun simpatizant al lui Nicușor. Ialomițeanul din Mogoșoaia nu e impresionat: „Dacă îi dau o carabă se învârte pe loc de trei ori. Nu vezi ce palme am?”.
Pe urmă cade într-un fel de atac de panică: „Dar unde o fi lumea? Nu trebuia să ne strângem aici? Unde sunt liderii?”. Locul bairamului de la primul tur e închis cu lacăte, în poartă sunt înghesuite dubițe. De pe gardul partidului Vlad Țepeș pare cam nervos, Decebal zici că îți face cu ochiul. Cam cum face și nea Viorel: „Semn rău!”. Ploaia s-a oprit, pe cer a apărut curcubeul care zici că se înfige în reclama AUR de la etajul șapte al blocului lipit. „Aoleo, pierde Simion”, răspândește nea Viorel știrile aflate de la un prieten. Și mai grav - „ne-a trădat Stegaru Dac. Cică e la Universitate, nu știu pe ce s-a mai urcat, zice ceva de Simion. A trădat!”.
„Dar dacă…?”
Nea Viorel își privește ceasul nu-i vine să creadă: mai e o oră până la anunțarea rezultatelor, nimeni nu a ajuns la sediul partidului. Și ce frumos a fost data trecută. Căci aici se strânseseră cei mai de seamă oameni. Foșneau rochiile scumpe și lucioase, erau și costume la gata, cele de le vezi în magazine de lux. Era muzică și ecran mare pe care rulau cuvinte și propagandă. Doamna de la „Presă” era un mic Dumnezeu în rochie neagră: nu erai în grațiile grupării, aveai rezervat trotuarul de vizavi. Și veniseră și mulți cu telefoane. Să transmită în direct victoria. Era, atunci, nucleul dur al celor ce protestau la fiecare miting pentru Georgescu. Așa își aduce aminte nea Viorel și o femeie ce lipăie printr-o baltă. „Nu știu cine-i asta. Vreo boschetară”, mormăie nenea.
În colț de profil al lui Decebal cu efigie a lui Mihai Viteazul discută doi tipi, un bătrân și un puriu. Au venit la AUR cu victoria în suflet și scârba pe buze. Că se simt trădați: nici granguri și nici bididii cu „laivul” pe camera de „aifon” nu s-au coborât în stradă. „O fi ceva? Or ști ceva? Dacă…..”, zice unul dintre ei căruia îi e frică să se gândească cum că Simion a pierdut alegerile. Nea Viorel îl îmbărbătează: „N-are cum!”.
Nenea zdrăngăne ceva în punga sa - tot galbenă - atrage privirea „boschetarei”. Pe urmă mai formează un număr: „Alo? Viorel, sunt. Viorel, de la proteste. Cum e? Unde ne strângem? Cum nu știi?”. Închide telefonul, se dă mare în fața celorlalți doi: „Aflu eu, stați fără grijă”. După alte convorbiri, nea Viorel tot nu știe ce se întâmplă, camarazii zic că nu sunt în București și habar n-au de e vreo adunare în sprijinul lui Simion. „Știu io, știu io. Se adună acolo unde stă Președintele”, zice „boschetara” tot lipăind în baltă. Din grupul lui nea Viorel se dă cu părerea: „La Guvern?”, „La Constituției, nu?”. Răspunsul corect îl dă o doamnă proaspăt așezată în grupul din colțul AUR - „La Cotroceni!”. Oamenii nu prea cred în varianta Cotroceniului, așa că hotărăsc să plece spre Piața Constituției. Căci candidatul lor - Simion - o să vorbească de pe scările Parlamentului. O să-l susțină din piață, „acolo o să vină lume multă”.
Sediul AUR rămâne pustiu ca la început. Doar unul pricăjit se face că transmite live de undeva de departe. În spate, la intrarea în cabinetul de parlamentar al lui George Simion cineva a vopsit cu negru gratiile: semnul Gărzii de Fier.
„...n’are șanse. Îl batem la zece procente!”
Brigada lui nea Viorel pierde membrii încă de la plecare. „Boschetara” nu mai vine. Îi e lene, zice că pleacă acasă. Rămân patru inși, hotărâți să coboare la metrou. Drumul e scurt când faci politică. „Dacă câștigă ăsta, Nicușor, el a zis, o să bage elgibitiu în școli”, începe nea Viorel. Doamna din „brigadă” e mai hotărâtă decât toți bărbații la un loc: „Ascultați-mă ce vă zic eu acum! Simion nu pierde! O simt!”. Nea Viorel schimb, brusc, subiectul: „Am aflat! Ați văzut câți jandarmi erau strânși, nu? (forțele de ordine de la Piața Victoriei însemnau cam o duzină de mașini - n.n). Ei, ăștia au fost trimiși să ne amendeze. Eu știu!”. Bărbatul pare traumatizat după protestele georgesciene, se jură că a primit zeci de amenzi - „Pe unele le-am contestat, pe altele le-am plătit. Câte sunt? Multe rău. Dacă ne amendează și acum? Să fim atenți”. Din brigadă, ăla mai bătrân, cu o mustață pe oală, nu înțelege: „Pentru ce să ne dea amendă?”. Nea Viorel răspunde, în lumea lui: „Păi, că am protestat, d-aia”.
De la Victoriei și până la Unirii, brigada stă strânsă - a găsit loc pe scaune. La ieșire, cineva se rătăcește, grupul se rupe. Drumul pe bulevard, de la Unirii până la Casa Poporului, duce prin întuneric. Trotuarul e întunecat, riști să îți rupi glezna în dalele crăpate sau să dai peste Alin cel beat. Ăsta e și el simpatizant galben. Își aduce aminte de înaintași: „Prezent!”. Și se răstoarnă pe treapta magazinului unde stinge ce mai era prin sticlele jepcărite, probabil, de prin terasele din apropiere. Nea Viorel se uită superior, un pic supărat. La fel și brigada, reunită spre mijlocul bulevardului. De prin canale iese abur. „A început! Uite, au dat foc!”. Ceilalți îl liniștesc - „E doar abur. Canalizarea lui Nicușor”. De la problemele Capitalei, cei patru ajung la managementul dezastruos al edilului-șef: „O să vedeți. Dacă va câștiga, cum a distrus Bucureștiul, va distruge și România. Dar nu are nicio șansă! Îl batem la zece procente. Cel puțin. N-ați văzut ce e pe TikTok?”.
„Cu așa oameni... Îh!”
În Piața Constituției nu e mare de lume cu steaguri și lumini de transmisii live, așa cum se aștepta brigada lui nea Viorel. E doar o băbuță scofâlcită de vreme care locuiește într-un cort pus în scuar, în care a înfipt un catarg cu tricolor și o portavoce. „Si-mi-on! Si-mi-on”, țipă la nesfârșit baba ascunsă pe jumate în spatele foliei de cort. Brigada parcă prinde viață. Pe telefoane caută cu înfrigurare ceva rezultate. E nouă fără vreo patru minute.
„A câștigat Nicușooor! A câștigat Nicușooor. Ieee”, urlă un puști care și-a parcat mașina între dubele jandarmilor - număr mare și aici - și agită steagul UE. Nea Viorel - care mișca din sprâncene la vederea uniformelor - paralizează: „Cum Nicușor?”. Brigada intră în panică, toți scormonesc în telefoane, nimeni nu a publicat nimic. Din alte mașini din piață se aude hărmălaie. Două sticle bubuie, șampania curge. Brigada lui nea Viorel e uluită, spaima îi apucă pe toți. Doar nenea dă peste Realitatea TV: „Hai, că ăștia spun adevărul”. Începe și numărătoarea inversă. Cei patru șoptesc: „trei, doi, unu…..”. Și pauză. „Am câștigat! Am câștigat?”, e nehotărât unul. Un sondaj îl dă câștigător pe Nicușor Dan, altul pe George Simion, în altul e egalitate. „Ce dracu’ facem?”
Discursul lui Simion de la Parlament nu se înțelege, se aude ceva înfundat. În piață mai apar doi cu steaguri tricolore, în cinci minute dispar. Brigada rămâne pe poziții, nea Viorel e mai relaxat - „pe jandarmii ăștia îi știu de la ălelalte proteste, sunt băieți buni”. Baba din cort urlă continuu, discuțiile sunt și mai aprinse cu trecerea timpului și scăderea procentelor liderului AUR. „Stăm pe baricade”, zice unul nu prea hotărât. Altul crede că până dimineață Simion o să urce președinte.
O femeie în ie - e cam frig, s-a zbârlit - zice că nici nu se uită la „sondajele măsluite”. O să creadă doar cifrele BEC. Doar că nici alea nu arată bine. Unul s-a lipit de brigadă, monitorizează TikTok-ul. Și o dă pe politică externă: „Ați văzut chinejii ce tari au fost? Au trimis ajutoare în Gaza. Aveau avioane marfar și d-alea de luptă, câte zece în jur, și le-au aruncat ălora de acolo mâncare. Cum de au făcut asta? Păi, le-au zis israelienilor că dacă se ating de vreun avion îi termină. Îndreptaseră spre ei, d-alea, portavioane”.
Externul nu prea prinde, nu-i nimeni în jur dintre lideri sau din cei cunoscuți. Nu-i nici picior de protestatar de profesie sau „influensăr”, motiv ce-i necăjește pe cei din brigadă. Multe mașini au oprit în Constituției - s-au bucurat ai lui nea Viorel -, dar nu au treabă cu vreo manifestație. „S-a blegit lumea, domnule. Ia să vină, acum, diaspora. Să vezi ce-ar fi. Totuși, nu-i bine ce se întâmplă, România e împărțită rău”, crede unul din grup. Două BMW-uri trec pe lângă specialele cu girofaruri roșii și albastre. Se aude manea puternică. Nu e Țancă Uraganu. „Lasă, domnule, că și ăstălalt a avut manea. A lui Dani Mocanu, proxenetul ăla”, combat oamenii. Unul dintre ei nu crede, se jură, că Simion ascultă manele. Cineva îi arată pe TikTok cum liderul AUR e înconjurat de maneliști și fredonează. „Nu-i bine. Nu-i bine deloc. Dacă știam asta…”, mormăie cel bătrân. Camaradul - ca să-l încurajeze - schimbă subiectul: „Lasă, că ăsta al nostru trage pentru copii…”.
Lângă brigadă a apărut unul cu doi copii. E târziu rău, parcă Palatul Parlamentului nu mai lucește ca înainte de exit-poll. Discuțiile sunt searbăde, procentele lui Simion tot scad. A tăcut și băbuța din cort. Nici Diaspora nu mai e văzută ca soluție. „Turul doi înapoi”, sunt puși copiii să strige.
Brigada se sparge: „Cu așa oameni… Știi, nea, vorba aia: «La plăcinte, înainte....Îh!»”.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹