EDUCATIE: Polovragi-tărâm de legendă

Polovragi-tărâm de legendă

                                        

        În toposul valorilor naționale, un loc aparte îl ocupă istoriile și tradițiile Polovragiului. Localitatea situată din punct de vedere geografic în Nord-Estul județului Gorj, la hotarul acestuia cu județul Vâlcea, pare un colț desprins din Rai, prin specificul  său natural și bunătatea oamenilor antrenați în vechile lor ocupații: păstoritul și meșteșugurile tradiționale. Atestată documentar în 18 ianuarie 1480 printr-un hrisov al lui Basarab cel Tânăr (Țepeluș), așezarea are începuturi ce se pierd în negura timpurilor. Prezența peșterii cu însemnele sale rupestre, dava din seculul II Îhr și însăși  denumirea sunt mărturii ale scurgerii secolelor de istorie peste această așezare. Denumirea de Polovragi este atribuită de către localnici și cercetători unei vechi plante tămăduitoare, ”polvragă” sau ”polovragă”, folosită de disciopolii lui Zamolxis, dar neidentificată încă. Pe lângă varianta dacică a denumirii, lingviști ca Iorgu Iordan i-au dat interpretarea de ”vale cu naluri râpoase”, ”câmpie vrăjită”, derivată din slavonă. Ca urmare a incursiunii noastre în tainele așezării, ne permitem să vă prezentăm cele mai frumoase locuri ale Polovragilor.

      Peștera Polovragi întregește cadrul natural al localității de munte. Situată la Nord de sat, în versantul stâng al Cheilor Oltețului, la o altitudine de 670 metri, peștera a fost locuită încă din preistorie. Desenele rupestre reprezentând simboluri religioase și scene din viața cotidiană sunt dovezi ale rolului său de adăpost uman. În timp, peștera a fost vizitată și locuită temporar de pustnici ca Pahomie, sub administrația mănăstirii locale. Ca urmare a explorărilor sistematice din anul 1974, lungimea galeriilor cunoscute a ajuns la 9300 metri.

   Din punct de vedere structural, peștera este o cavitate complexă, formată din galerii dezvoltate liniar, paralel cu versantul, din culoare și hornuri de legătură între galerii. Cele mai multe galerii constituie obiectul atracției turistice prin portalul amenajat cu scări de beton în sectorul aval al peșterii. Farmecul stalactitelor și stalagmitelor, surprins de Alexandru Vlahuță în ”România Pitorească”, ne duce cu gândul la bolțile afumate în timp de torțele dacilor și făcliile călugărilor. Una dintre legendele locului, transmisă prin puterea memoriei colective, asociază peștera cu locuința lui Zamolxis și practicile cultice. Peștera a constituit un adăpost ideal pentru haiduci și chiar pentru pandurii lui Tudor vladimirescu în anul 1821,” locație” perfectă pentru armele pe care le-ar fi adus de la Sibiu.

    Cheile Oltețului pot fi străbătute de la un cap la celălalt chiar pe firul apei. Accesul în Chei se poate realiza coborând câțiva metri sub drum, în dreptul portalului de acces în Peșteră. Spectacolul oferit de ”pereții naturali” ai Oltețului, cu o lungime de 2 km și înalți de câteva sute de metri ne îndeamnă să urcăm până la frumoasa poiană ”După piatră”.  În dreptul peșterii, Cheile Oltețului formează cel mai îngust canion din Europa, de numai 40 centimetri. Pe traseul spre Munții Căpățânii străjuiește așa-numitul ”Obor al Jidovilor”, o formațiune carstică  neobișnuită de forma unei temelii pătrate a unui bastion, despre care circulă multe legende. Punctul culminant al traseului urmat ne aduce în față ”Crucea lui Ursache”. Aceasta a fost ridicată în memoria unui fost vătaf al plaiurilor novăcene din anul 1800. Risipite printre pietre, cioburi de ceramică dacică amintesc de cetatea dacică, similară celor din Munții Orăștiei: Blidaru, Costești, Bănița.

      Mănăstirea Polovragi, numită în documente ”Mănăstirea de la Braniștea semănătă din Polovragi”, construită la 2 kilometri de satul Polovragi și la intrarea în Cheile Oltețului, a reprezentat prin forța sa spiritiuală și puterea economico-socială centrul de greutate al întregii așezări. Biserica actuală a mănăstirii este ctitoria din anul 1643 a logofătului Danciul Pârăianul, contemporan cu domnitorul Matei Basarab. Ea a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi din anii 1504-1505,  ctitorite de fiii lui Danciul Zamona. Potrivit unei legende a locului, biserica a fost construită pe locul unei păduri de fag și mărăciniș. Prin asociere cu ghinda semănată în jurul construcției sfântului lăcaș, i s-a spus ”Mănăstirea din Braniștea semănată”. Construită în stil bizantin, bine proporționată în dimensiunile sale, biserica este originală prin brâul exterior orizontal, rotunjit, încadrat în cărămizi zimțate. Pridvorul deschis adăugat în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu reflectă specificul edificiilor de la sfârșitul secolului al XII-lea, stilul brâncovenesc. Pictura este asemănătoare din punct de vedere iconografic și ca execuție cu cea de la mănăstirea Hurez, cu excepția mănăstirilor de la Muntele Athos, pictate de o parte și de alta a intrării în lăcaș. Prin acestea, mănăstirea Poovragi este unică în spațiul românesc.

    Antrenată în evenimentele politice din secolele XVIII-XIX, mănăstirea a reprezentat un centru de rezistență și de aprovizionare pentru pandurii lui Tudor Vladimirescu, în anul 1821. În prezent, mănăstirea de măicuțe reprezintă nu numai loc de pelerinaj și de comuniune cu Dumnezeu, dar și un adevărat tezaur cultural însumând peste 3000 de volume în slavonă, greacă și română, peste 650 de icoane din secolele XVIII-XIX și obiecte de cult. Nu putem să nu amintim exemplare rare ca: ”Îndreptarea legii” din anul 1652, ”Evanghelia de la București” din anul 1682 și ”Evanghelionul lui Anton Pann” din anul 1846.

    Tradițiile ancestrale reflectă modul de viață, ocupațiile localnicilor și influențele exercitate prin intermediul transhumanței și al contactelor umane firești, de românii de la poalele Cibinului. Nedeia ținută an de an în 20 iulie, de ziua Sfântului Ilie, este principala sărbătoare tradițională, prilej de cinstire a muntelui, cerului, animalelor și a vieții. După tradiția locală, muntele Nedeiul a coborât în Polovragii Gorjului și Vaideenii Vâlcei, motiv pentru care îl celebrau ciobanii din zona Sibiului, Vaideeni-Vâlcea, Novaci și Polovragi. Bătrânii consideră că originea acestui târg este dacică, pornind de la legenda răpirii unei frumoase polovrăgence de către zmeu. Cântecele fluierului, horele, arvunitul nunților și târgul în sine atrag în fiecare vară mii de participanți.

    Explorarea acestui univers de valori românești autentice ne îndeamnă la reflecție în ceea ce privește bucuriile simple ale vieții, comuniunea cu Dumnezeu și prețuirea naturii atât de darnice.

      Avramescu Maria Andressa, clasa a IX- a B, Colegiul Economic ”Virgil Madgearu” Tg-Jiu

      Cidoiu Anamaria, clasa a IX-a A, Colegiul Economic ”Virgil Madgearu” Tg-Jiu

      Vîlceanu Alexandra-Valentina, clasa a IX- a B, Colegiul Economic ”Virgil Madgearu” Tg-Jiu

          Profesori coordonatori:

     Ioniță-Niculescu Mihaela

    Gărăiacu Delia Melania