EXTERNE: Avantajul strategic al ucrainenilor pe care rușii n-au nicio șansă să-l combată. Interviu cu generalul Virgil Bălăceanu

Avantajul strategic al ucrainenilor pe care rușii n-au nicio șansă să-l combată. Interviu cu generalul Virgil Bălăceanu

Operațiunea serviciilor secrete ucrainene, în urma căreia au fost distruse mai multe avioane din flota strategică a Rusiei, aflate pe aerodromuri situate la mii de kilometri de granița Ucrainei, i-a șocat pe mulți specialiști în domeniul militar. 

Analiștii militari, surprinși de distanța uriașă

Misiunea a fost pregătită în secret timp de 18 luni de către Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) și a vizat lovirea a cinci baze aeriene strategice, fiind provocate daune semnificative flotei de bombardiere cu rază lungă de acțiune a Moscovei. 

Ceea ce i-a surprins cel mai mult pe analiştii militari şi experţii în intelligence a fost distanța la care au fost efectuate atacurile, unele ținte aflându-se la peste 4.500 de kilometri de granița Rusiei cu Ucraina, mult dincolo de raza de acțiune cunoscută a oricărei arme ucrainene. 

Misiunea, denumită Operațiunea „Pavutina” (Pânza de Păianjen, Spiderweb), a utilizat un sistem ingenios de lansare a dronelor, camuflat în containere modulare de locuit, aparent obișnuite, montate pe platformele unor camioane de marfă. 

Materialele video publicate pe reţelele de socializare au arătat mai multe drone de tip FPV lovind bombardiere rusești Tu-95 și Tu-22M3. Operațiunea a fost coordonată de șeful SBU, Vasil Maliuk. 

De altfel, comunicatul ulterior al serviciului secret al Ucrainei a fost însoțit și de o fotografie a șefului SBU, aplecat asupra unei machete cu aerodromurile rusești lovite – Olenya, Belaya, Diagilevo și Ivanovo.

„Au selectat cei mai buni militari”

General (r) Virgil Bălăceanu. Foto: Asociația ofițerilor în rezervă din România

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles și fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, a răspuns, într-un interviu pentru Libertatea, la câteva întrebări în legătură cu această operațiune spectaculoasă.

Reputatul ofițer român menționează un atu strategic foarte important, pe care ucrainenii îl valorifică la maximum în timpul conflictului militar în desfășurare: acela că majoritatea ofițerilor armatei ucrainene au fost școliți în Rusia, cunosc la perfecție limba rusă și mentalitatea invadatorilor.

Libertatea: Cum vedeți posibilă o astfel de operațiune militară?
Virgil Bălăceanu: S-a produs prin faptul că ucrainenii au îndrăznit să-și propună o asemenea operațiune specială, au planificat-o și au pregătit-o în amănunt din punct de vedere informativ și contrainformativ. Au selectat cei mai buni militari care pot să îndeplinească o asemenea misiune. Au alocat un timp îndelungat de muncă de pregătire acestei misiuni. 

Nu știm măsura în care s-a produs infiltrarea grupurilor de acțiune, ce perioade a însemnat prezența lor pe teritoriul Federației Ruse. Și-au asumat riscurile care țin de devoalarea unei asemenea misiuni. Ea nu a fost realizată prin surprindere, din punctul de vedere al timpului, adică să planifici o asemenea misiune într-un timp relativ scurt, o săptămână, două săptămâni, ci a fost pregătită și realizată pe o perioadă foarte lungă, realizarea însemnând amănunțimea detaliilor de desfășurare, pentru că vorbim de peste un an și jumătate. 

Au găsit zonele cele mai vulnerabile, rapide, pentru că au atacat baze aeriene în care aeronave de atac strategic erau dislocate în aer liber. Și din ce ne spun ei, au realizat și o extragere de succes a celor care au acționat. Este o misiune care demonstrează că ucrainenii sunt în continuare activi din punctul de vedere al apărării.

– Care ar putea fi efectul asupra forței militare a Rusiei?
– Efectul, dacă vorbim de 40 de aeronave sau 41, care nu mai pot fi operate, este considerabil asupra forțelor aerospațiale rusești și asupra forțelor nucleare rusești. Nu știm însă care este numărul exact de aeronave care au fost distruse. Se vorbește în spațiul public de un procent de 34%. Dacă ne uităm pe unele informații, ei au produs, apropo de Tupolev 22N, cam 500 de aeronave, din care operaționale ar fi 280, Dar aceste cifre nu sunt exacte, pentru că, de regulă, aceste cifre sunt secrete. Legat de cifrele în legătură cu capabilitățile militare, se aplică și un plan intens de dezinformare. Dar din punct de vedere strategic, este o lovitură de grație pentru apărarea Federației Ruse. Rușii folosesc asemenea avioane pentru a lovi în zona Ucrainei cu rachetele de croazieră din seria KH. 

„Ucrainenii cunosc foarte bine modul în care acționează rușii”

– Credeți că ucrainenii au un avantaj prin faptul că ei le înțeleg limba, înțeleg obiceiurile, știu cum acționează liderii militari ruși?
– Rezistența armatei ucrainene din prezent, surprinzătoare și pentru ruși, raportat la lipsa de rezistență din prima invazie, din 2014, în Crimeea, a acumulat doi factori. Un factor ține de pregătirea foarte bună a militarilor ucraineni în perioada celor opt ani, între 2014 și 2022. Ei și-au antrenat comandanți și trupe în luptele cu cele două zone secesioniste. 

Spunea, la un moment dat, Valeri Zalujnîi (fost comandant al armatei ucrainene – n.r.) că peste 400.000 de militari ucraineni au trăit o experiență de război în zona de demarcație. Aceștia cunosc bine ce înseamnă mentalitatea procedurilor și tehnicilor de lucru ale armatei ruse, pentru că o bună parte dintre comandanții superiori au fost școliți în instituții de învățământ ale apărării din Rusia.

Deci ei cunosc foarte bine modul în care rușii acționează, care este psihologia lor, cum pot să li se afecteze mentalul, ce proceduri aplică, cum își planifică și urmăresc îndeplinirea misiunii. Pe de altă parte, al doilea factor ar fi că ucrainenii s-au bucurat de sprijinul din punctul de vedere al planificării și chiar al instruirii din partea occidentalilor. 

Baza aeriană Belaya, după atacul cu drone efectuat de ucraineni. Foto: Profimedia

Ucrainenii au îmbinat foarte bine cele două componente, cum, de altfel, au îmbinat foarte bine și componentele legate de echipamentele militare. Duc războiul cu majoritatea echipamentelor militare și a produselor care sunt fabricate în Ucraina și, în același timp, au reușit cu succes să integreze și echipamentele de diversitate foarte mare oferite prin sprijinul occidental. Este una dintre explicații, la care trebuie să adăugăm capacitatea de rezistență, voința de a rezista a poporului ucrainean. Și de aici, acest cumul de factori care a dus la un război de uzură. 

– Cum vedeți situația armatei Ucrainei în prezent?
– N-au pierdut inițiativa, deși duc apărarea pe toate direcțiile. În plus, accelerează și ofensiv pe teritoriul inamicului. Au acționat ofensiv cu gruparea operațională Siversk mai bine de 9 luni. Acționează la ora actuală destul de activ, o pătrundere tactică în teritoriul Belgorodului și, de câteva luni, acolo. 

De asemenea, s-au semnalat grupuri de recunoaștere ale ucrainenilor în zona Briansk. Lovesc în continuare cu drone, cu bătaie lungă, bazele aeriene și orașele importante, mai ales Moscova. Acum au realizat o surprindere strategică de proporții pentru Federația Rusă, care a însemnat infiltrarea, pregătirea misiunii pe teritoriu, în afară de perioade îndelungate pentru pregătire în amănunțime a acestei misiuni pe teritoriul Ucrainei, au acționat pe adâncimi strategice, au afectat capacitățile forțelor aerospațiale rusești și ale forțelor nucleare strategice. Sigur, nu știm exact numărul aeronavelor care au fost scoase din luptă printr-o avariere gravă a acestora și nu vom afla, pentru că asistăm la propagandă de război de ambele părți. 

Dar misiunea în sine, la nivel strategic, ca surprindere a Federației Ruse, este o misiune de succes. Și acum vorbim de un nou general (Vasil Maliuk, șeful SBU – n.r.) care își demonstrează capacitatea de conducere și de organizare a unor misiuni specifice, pe lângă generalul Oleksandr Sîrski, care este autorul altor acțiuni de surprindere strategică a rușilor, cum ar fi contraofensiva din 2022, cu surprinderea cea mai importantă realizată în zona Harkov și Lugansk, ca acea pătrundere de 60-80 km, apoi tot Sîrski este autorul și conducătorul, nu direct, dar indirect, al acțiunilor ofensive din zona Kursk, care durează de mai bine de nouă luni. 

De asemenea, în continuare, libertatea de mișcare a forțelor navale ruse din flota rusă a Mării Negre este extrem de limitată, pentru că ucrainenii au demonstrat că au capabilități de lovire, fie cu drone maritime care acționează la distanțe foarte mari și cu încărcături considerabile de explozibil cum au folosit pentru scufundarea crucișătorului Moskva. De menționat că la asemenea acțiuni participă cu mijloace care sunt produse în Ucraina, pentru că, pe teritoriul Federației Ruse, sprijinul occidental a fost foarte limitat. 

Armata Ucrainei a avut o serie de ofensive pe teritoriul inamic, concomitent cu a rezista pe aproape 13, dacă nu 15 direcții operative. Ritmul de ofensivă al rușilor se menține scăzut. 

Importanța susținerii Ucrainei

– Cum vedeți situația actuală de pe front?
– Nu putem vorbi despre o victorie a Rusiei din moment ce, după două războaie, cel din 2014 și cel clasic de mare intensitate, cu consumuri foarte mari, din prezent, nu a reușit să cucerească decât o cincime din teritoriul Ucrainei. Poate fi considerată doar o victorie relativă. Au probleme cu dezvoltarea ofensivei, mai ales în zona în care este centrul operațiunilor lor, în Donbas, unde nu și-au realizat scopurile teritoriale. Nu au reușit să se apropie mai mult de Harkov. 

Vom vedea dacă reușesc, pentru că sunt în pregătirea ofensivei de vară și vor să cucerească o zonă mai importantă din oblastul Sumî. Să sperăm că ucrainenii pot rezista continuând în mai multe direcții acțiunile ofensive ale lor. Să-și păstreze inițiativa chiar dacă sunt pe toate direcțiile în apărare.

– Cum vedeți implicarea sau poziția, repoziționarea României în perioada următoare, în anii următori, față de acest conflict?
– Așa cum a precizat și președintele Nicușor Dan, a sprijini Ucraina înseamnă a apăra România. A sprijini Ucraina înseamnă a păstra la distanță geografică amenințarea rusă și mai înseamnă a îndepărta cât mai mult spectrul războiului de granițele românești.

Să sperăm că ucrainenii vor avea capacitatea în continuare de a se apăra și de aici nevoia de concentrare a țărilor occidentale de a nu permite crearea acelei centuri în zona graniței de est, pe care o vrea Vladimir Putin. Un astfel de succes pentru Rusia poate să ducă la concluzia ca o asemenea zonă, un asemenea culoar să fie realizat și în zona de sud. Proiectul Novorossia nu a fost abandonat de Putin.