POLITICA: Vladimir Kara-Murza, disident rus: „După ce regimul Putin va cădea, Rusia va avea nevoie de experiența României privind trecerea de la dictatură la democrație” INTERVIU

Vladimir Kara-Murza, disident rus: „După ce regimul Putin va cădea, Rusia va avea nevoie de experiența României privind trecerea de la dictatură la democrație” INTERVIU

Vladimir Kara-Murza, disident rus: &bdquo;După ce regimul Putin va cădea, Rusia va avea nevoie de experiența României privind trecerea de la dictatură la democrație” INTERVIU

Istoricul și jurnalistul Vladimir Kara-Murza, unul dintre cei mai importanți opozanți ai lui Vladimir Putin și critic al războiului din Ucraina, a acordat un interviu exclusiv pentru Libertatea.

Kara-Murza este un simbol al luptei pentru libertate și foarte bun prieten cu Boris Nemțov, asasinat în februarie 2015. Având dublă cetățenie ruso-britanică, Kara-Murza a fost arestat în Rusia în aprilie 2022 și condamnat ulterior la 25 de ani de închisoare, fiind acuzat de „trădare”, „răspândirea de informații false” despre armata rusă, precum și de apartenența la o organizație străină „indezirabilă”.

Eliberat în urma unui schimb de prizonieri

Jurnalistul a trecut prin momente teribile în ultimii 10 ani: a fost otrăvit de două ori de serviciile secrete din Rusia și a fost încarcerat și izolat într-o colonie penală din Siberia într-o celulă minusculă timp de 11 luni. Starea sa de sănătate era atât de precară, încât i s-au dat 5% șanse de supraviețuire. Pe 1 august 2024 a fost eliberat din închisoarea din Siberia, ca parte a unui schimb istoric de prizonieri între Occident și Rusia. Schimbul, mediat de Istanbul, a implicat 26 de persoane din șapte țări.

Celebrul disident rus, care și-a luat licența și masterul la Universitatea Cambridge, a criticat constant invazia rusă a Ucrainei din februarie 2022, dar și pe președintele Vladimir Putin pentru modul în care sunt tratați disidenții politici în Rusia.

În prezent, Vladimir Kara-Murza este vicepreședinte al Free Russia Foundation, consilier senior la Human Rights First și senior fellow at the Raoul Wallenberg Centre for Human Rights.

Prezent recent la București la Black Sea and Balkans Security Forum, eveniment organizat de New Strategy Center, Vladimir Kara-Murza a vorbit atât despre teroarea din lagărul Siberian, despre vitorul Rusiei fără Putin, dar și despre importanța României pentru regimul dictatorial de la Moscova.

„Trebuie să avem un plan pentru ziua când Putin nu va mai fi la Kremlin. Am discutat cu președintele Nicușor Dan despre acest lucru”

-Libertatea: Cât de volatilă este acum situația în Rusia și cum vedeți viitorul Rusiei? Cât de departe este Rusia post-Putin?

-Vladimir Kara-Murza: Există o carte foarte bună, publicată anul trecut de Universitatea Berkeley din California, Statele Unite. Este o carte scrisă de un profesor de sociologie rus foarte cunoscut, pe nume Alexei Yurchak, și tratează despre ultimii ani ai Imperiului Sovietic, sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Îmi place foarte mult titlul cărții: „Totul a fost veșnic, până când nu a mai fost”. Și exact așa a fost. Îmi amintesc că, în copilărie, am trăit revoluția democratică din august 1991, când regimul sovietic și regimul comunist s-au prăbușit în doar trei zile, fără ca nimeni să se aștepte la asta.

A fost pentru totdeauna și apoi nu a mai fost. Apropo, la fel s-a întâmplat și cu regimul țarist la începutul secolului al XX-lea. Și acela s-a prăbușit în trei zile.
Așa se petrec schimbările în Rusia. Aceste dictaturi par solide, sigure și de lungă durată, iar apoi nu mai sunt. Desigur, dacă ascultați propaganda Kremlinului, totul este în regulă. Ei spun că economia rusă este în plină expansiune, războiul merge foarte bine pentru Putin, toată lumea îl susține. Dar eu am crezut întotdeauna că faptele vorbesc mai tare decât cuvintele.

Iar dacă ne uităm la nivelurile teribile de represiune din Rusia, ce a atins cote fără precedent în întreaga eră post-sovietică și, de fapt, mai grave decât chiar și în perioada sovietică târzie, această represiune spune o altă poveste.

Pentru că, dacă totul mergea atât de bine și dacă toată lumea îl susținea cu adevărat pe Putin și războiul, de ce ar fi nevoie să bage oamenii în închisoare chiar și pentru cea mai mică obiecție? La ora actuală avem un număr record de prizonieri politici în Rusia pentru era post-sovietică, peste 3.000 de nume cunoscute, cunoscute public, de prizonieri politici. Numărul real este mult mai mare.

Ceea ce cred că este cu adevărat important pentru lumea liberă să înțeleagă este că, în spatele fațadei, în spatele fațadei propagandei, există o mulțime de oameni în Rusia care sunt foarte nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, care sunt împotriva acestui război, împotriva acestui regim. Și, ca istoric, vă pot spune că toate regimurile dictatoriale din istorie au căzut.

Nu este nevoie să vă spun asta în România. Aproape de locul unde facem acest interviu (n. red. – Intercontinental Athenee Palace) este balconul unde Ceaușescu a ținut ultimul discurs pe 21 decembrie 1989. Și, după cum spune bunul meu prieten Boris Vishnevsky, membru vechi al Adunării Legislative din Sankt Petersburg și unul dintre liderii Partidului Liberal Yabloko, Ceaușescu avea un rating de aprobare de 99% cu două săptămâni înainte de a fi răsturnat.

O Rusie democratică nu trebuie să fie o iluzie

-Și ce poate face opoziția din Rusia?

-Cred că unul dintre cele mai importante și mai responsabile lucruri pe care le putem face acum, și când spun „noi”, mă refer atât la opoziția democratică rusă, cât și la lumea democratică, la lumea liberă, este să ne pregătim. Trebuie să avem o strategie, un plan, o foaie de parcurs pentru ziua când Putin nu va mai fi la Kremlin. Și legat de asta am discutat cu președintele Nicușor Dan la București.

Pentru că problema cu schimbările din Rusia, care au loc atât de brusc și neașteptat, așa cum s-a întâmplat întotdeauna, este că nimeni nu a fost cu adevărat pregătit. Și de aceea s-au comis atât de multe greșeli mari, tragice și cu consecințe grave. Și de aceea încercarea Rusiei de tranziție democratică din anii 1990 s-a soldat cu un eșec, după cum știți.

Și astăzi culegem consecințele acestui eșec. Trăim cu aceste consecințe, nu doar noi, ci întreaga Europă. Pentru că, știți, Rusia este cea mai mare țară din Europa.
Ce se întâmplă în Rusia afectează pe toată lumea. Și atâta timp cât există un regim represiv, beligerant și arhaic la Kremlin, așa cum este astăzi, Rusia va rămâne întotdeauna o amenințare, atât pentru propriul popor, cât și pentru lumea exterioară, cu siguranță pentru vecinii săi din Europa.

Așadar, singura modalitate prin care vom putea obține pace, stabilitate și securitate durabile pe continentul european, singura modalitate prin care vom putea atinge obiectivul unei Europe unite, libere și pașnice, așa cum se spune, este o Rusie democratică. Acesta ar trebui să fie obiectivul pentru care ar trebui să lucrăm împreună.

–Este Putin mai vulnerabil acum decât la începutul războiului din Ucraina?
-Într-o dictatură totalitară nu există opinii de încredere, nu există alegeri libere, nu există mass-media independente. Cu alte cuvinte, nu există modalități de a evalua în mod adecvat starea opiniei publice și starea societății. Este o întrebare la care nu se poate răspunde. Când eram în închisoare, unul dintre lucrurile pe care le-am citit, pentru că nu aveam prea multe altele de făcut, a fost celebrul eseu al lui Vaclav Havel, „Puterea celor fără de putere”, ce este o lucrare uimitoare, după cum știți, și foarte actuală în prezent.

Unul dintre lucrurile pe care Havel le scrie acolo în problema regimurilor totalitare este că totul se întâmplă sub suprafață. Tot ce vedeți la suprafață este ceea ce vă arată propaganda și evident că este fals. Dar ce se întâmplă sub suprafață, nimeni nu știe.

Și de aceea aceste regimuri par să cadă astfel, așa cum am menționat în legătură cu Rusia. De fapt, desigur, ele nu cad în trei zile, nu-i așa? Există procese ce pregătesc această schimbare viitoare în subteran, dar nimeni nu le poate vedea până când nu ies la suprafață. Și schimbarea se produce.

Așadar, pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, vom putea face asta post-factum. Odată ce regimul Putin va cădea și se va face o analiză a tuturor factorilor care au dus la asta, atunci vom vedea ce procese sunt în desfășurare. Dar acum este imposibil să judecăm.

Ce putem face este să ne pregătim, pentru că, știți, indiferent dacă domnului Putin îi place sau nu, acea zi va veni. Nimic nu este veșnic, iar regimul său nu face excepție. Și trebuie să fim pregătiți pentru această schimbare.

Momentul decisiv, care l-a transformat la Kara-Murza

–Ați trecut prin încercări teribile de-a lungul vieții. Ați fost otrăvit de două ori, iar apoi închis în Siberia. Care a fost cel mai greu moment de până acum?

-Cel mai dificil moment pentru mine a fost pierderea celui mai bun prieten al meu, Boris Nemțov, care era liderul opoziției ruse și care a fost asasinat din ordinul personal al lui Vladimir Putin, pe 27 februarie 2015. El nu era doar un coleg, un mentor, un lider politic. Era un prieten apropiat.
Era nașul fiicei mele mai mici. În Rusia, asta înseamnă familie, la fel ca aici în România. Avem aceeași credință ortodoxă.

Și aceasta a fost cea mai dificilă zi din viața mea, care mi-a împărțit viața în două, înainte și după. În ceea ce privește otrăvirile mele, în ambele dăți am fost în comă, în ambele dăți am fost conectat la aparate de susținere a vieții, cu insuficiență multiplă de organe. Diagnosticul oficial care mi-a fost dat la Spitalul din Moscova a fost acțiune toxică a unei substanțe nedeterminate, ceea ce, tradus din limbajul medical în limbaj normal, înseamnă otrăvire.

Și în ambele dăți soției mele i s-a spus că am 5% șanse de supraviețuire. Așadar, sunt foarte norocos și foarte fericit să fiu aici și să vorbesc cu tine. Și asta datorită unei serii de anchete media uimitoare conduse de Bellingcat, grupul de investigații cu sediul în Marea Britanie.

Acum știm de existența unei echipe speciale de execuție, o echipă specială de asasinat din cadrul FSB-ului rus, principalul serviciu de securitate internă. Membrii acestei echipe de asasini, angajați, funcționari și ofițeri ai FSB, care l-au urmărit pe Boris Nemțov în săptămânile premergătoare asasinării sale, m-au otrăvit de două ori în perioada 2015-2017 și l-au otrăvit pe Alexei Navalnîi în 2020. Sunt aceiași oameni pe care îi cunoaștem acum datorită acestui jurnalism de investigație strălucit.

Și cred că este important să ne oprim un moment și să spunem că aceasta este realitatea Rusiei de astăzi. Ei au o varietate de metode pe care le folosesc împotriva oponenților. Am menționat deja faptul că avem un număr record de prizonieri politici în era post-siberiană. Eu am fost unul dintre ei până în vara lui 2024. Și până în august 2024 eram sigur că voi muri în acea închisoare siberiană. A fost un miracol că s-a produs acest schimb în august 2024, datorită guvernelor american și german, atât fostului guvern american, cât și fostului guvern german.

„Am învățat spaniola în închisoare ca să îmi țin mintea ocupată”

-Cât de dură a fost perioada de detenție în celula din Siberia unde ați stat 11 luni?

După cum știți, sunt istoric. Unul dintre domeniile mele de studiu a fost mișcarea disidentă sovietică. Și i-am cunoscut personal pe mulți dintre acești oameni, oameni precum Vladimir Bukovski, Natan Sharansky și mulți alții.

Și, bineînțeles, am citit și recitit multe dintre cărțile lor. Și a fost uimitor pentru mine când stăteam în acea închisoare siberiană din Omsk. A fost uimitor pentru mine cum nimic nu s-a schimbat.

Chiar și în cele mai mici detalii din ceea ce au descris ei în anii 1970, modul în care este amenajată celula, modul în care este structurată ziua în închisoare, modul în care gardienii vorbesc cu tine și așa mai departe. Totul este exact la fel. Ca și cum timpul s-ar fi oprit.

Ca și cum ne-am fi întors cu jumătate de secol în urmă. Și ceea ce nu s-a schimbat este tratamentul aplicat prizonierilor politici pe care regimul îi consideră deosebit de periculoși. De exemplu, în anii 1970, Bukovski și Sharansky erau ținuți în izolare.

Revenind la zilele noastre, stăteam mereu acolo, într-o celulă mică, de doi metri pe trei. Doar patru pereți, o fereastră mică cu bare de metal sub tavan.

Trebuia să-mi fixez patul de perete la ora cinci dimineața, când se dădea semnalul de trezire, și nu-l puteam da jos până se stingeau luminile seara. Nu aveam nimic de făcut. Nu aveam cu cine să vorbesc.

Nu ai unde să te duci. Așa că toată ziua nu faci decât să te plimbi în cerc în celulă. Mi-au dat hârtie și stilou să scriu doar o oră și jumătate pe zi.

Apoi mi le-au luat din nou. Și atunci tot ce poți face toată ziua este să te plimbi în cerc. Și trebuie să spun că știu de mult timp reglementările Națiunilor Unite, conform căreia mai mult de 15 zile de izolare sunt considerate oficial o formă de tortură. Am petrecut aproape un an în izolare, Alexei a petrecut doi ani și jumătate în închisoare. Și înțeleg de unde provine cifra din reglementările minime standard ale Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților. Pentru că, de fapt, după aproximativ două săptămâni, începi să înnebunești. Mintea ta începe să-ți joace feste.

Pentru că, așa cum spunea Aristotel, noi, oamenii, suntem animale sociale. Avem nevoie de interacțiune între noi, la fel cum avem nevoie de oxigen pentru a respira sau de apă pentru a bea. Și când ești complet privat de asta, mintea ta începe să-ți joace feste. Nu mai înțelegi ce este real și ce este imaginar. Începi să uiți cuvinte, chiar și cele mai simple cuvinte și nume. Începi să te cerți cu pereții și să țipi la pereți. Adică, este foarte dificil să rămâi sănătos la cap.

-Și cum ați reușit să supraviețuiți?

-Unul dintre cele mai valoroase sfaturi pe care le-am primit de la dizidenții sovietici care se aflau în aceeași situație acum jumătate de secol a fost acela că trebuie să-ți umpli mintea cu ceva și să-ți umpli timpul. Pentru că altfel vei înnebuni. Așa că am făcut ceea ce mi-au sfătuit oameni precum Bukowski și Sharansky în trecut. Am reușit să fac rost de un manual de spaniolă și stăteam acolo de dimineața până seara, învățând spaniola. Învățam verbele, cuvintele.

Ține-ți mintea ocupată. Da, trebuie să-ți ții mintea ocupată. Și, de asemenea, trebuie să-ți umpli timpul cu ceva. Pentru că, știi, unul dintre cele mai oribile lucruri din închisoare este să vezi cum timpul vieții tale trece fără sens. Săptămână după săptămână. Și asta m-a ajutat foarte mult. Desigur, nu m-am gândit niciodată că voi putea să vorbesc spaniolă în public, pentru că nu am crezut că voi ieși din închisoarea aceea.

Dar, în cel mai bun caz, mă gândeam că, dacă voi striga la pereți, măcar voi striga la pereți într-un dialect castilian perfect. Dar știi ce? Acum câteva luni, am fost la Madrid pentru întâlniri cu membri ai Parlamentului spaniol. Și am putut să comunic. Deci chiar și timpul petrecut în închisoare poate fi folosit pentru ceva util. A fost de ajutor. A fost un paradox.

-Ce a fost cel mai greu pe parcursul detenției în Siberia?

-Cel mai dificil a fost faptul că mi s-a interzis contactul cu familia mea. Aceasta este o practică veche din era comunistă, în care regimul caută să pedepsească nu doar un adversar politic, ci și familia acestuia.

Sunt căsătorit. Am trei copii. Nu mi s-a permis să îi sun la telefon. Și eram în Siberia. Mi-au permis un singur telefon. Era înainte de Crăciunul din 2023, pe 23 decembrie. Am avut un singur apel de 15 minute. Cum spuneam, am trei copii. Așa că soția mea a trebuit să stea literalmente de cealaltă parte cu un cronometru și un ceas. Și după cinci minute a trebuit să ia fizic telefonul de la un copil și să-l dea altuia. Este o tortură și pentru familie. Nu doar pentru prizonieri.

„Este de datoria mea să fac tot ce pot pentru a mă asigura că ziua în care Rusia va fi liberă și democratică va veni puțin mai repede”

–Cât de importantă este România pentru Occident și cât de importantă este România pentru Putin?

-Voi începe cu a doua parte. Pentru Putin, desigur, știți că în era sovietică, KGB-ul, unde a lucrat el, obișnuia să folosească ceea ce numeau „măsuri active”. Adică încercau să influențeze politica altor țări.
Încercau să se infiltreze în alte regiuni. Încercau să planteze povești în presă pentru a discredita pe cineva. Pentru a semăna discordie sau conflicte sau toate aceste lucruri.
Ei numeau asta „măsuri active”. Și, desigur, vedem că continuă să facă asta. Ați fost martori la asta în propriul proces electoral aici, în România.

Și asta este important pentru el în orice țară. Adică, de exemplu, el este foarte implicat în asta în Franța și Germania. A susținut forțele politice de extremă dreapta de acolo.

Dar aici, în România, acest lucru este și mai important pentru el. Pentru că, nu uitați, el este un ofițer KGB sovietic. Mental, el încă trăiește în anii 1970. El încă trăiește, după cum cred că toată lumea poate vedea acum cu Ucraina, în visurile acelea de a recrea cumva sfera de influență sovietică.

Și, bineînțeles, deoarece România a făcut parte din Pactul de la Varșovia, pentru el, mental, aceasta face parte din sfera sa de influență. Sau cel puțin ar trebui să fie. Și de aceea acordă atât de multă atenție României. De aceea toate operațiunile hibride sunt „măsuri active” pentru a reveni termenul din era sovietică.
Și cred că odată ce regimul Putin va cădea și arhivele vor fi deschise în Rusia, vor apărea multe informații interesante despre modul exact în care Kremlinul a colaborat cu diferiți actori din diferite țări, inclusiv din SUA.
În ceea ce privește importanța României pentru Occident, este de fapt exact imaginea în oglindă a acestui lucru. Pentru că este atât de importantă pentru Putin, este cu atât mai important pentru lumea liberă să nu lase această dictatură a KGB-ului și Kremlinul să se infiltreze, să destabilizeze sau să slăbească democrațiile occidentale.

România este o țară a Uniunii Europene. Este un stat membru al NATO. Este foarte important ca lumea liberă să rămână unită. Să-și păstreze identitatea. Să rămână fidelă principiilor. Și ceea ce este, de asemenea, foarte important și pentru noi în Rusia. Nu pentru Rusia lui Putin. Pentru Rusia noastră. Pentru Rusia viitorului.

Aveți această experiență neprețuită aici, în România, de tranziție de la o dictatură totalitară pe care ați avut-o sub Ceaușescu. Același tip de regim pe care îl avem acum. Trecerea la o democrație liberală de succes, așa cum aveți astăzi. Odată ce regimul Putin va cădea, Rusia va avea nevoie de această experiență a României. De aceste lecții. De acest ajutor. Nu numai din partea țărilor occidentale, ci și din partea fostelor țări comuniste care sunt acum democrații, cum ar fi România, care au parcurs cu succes acest drum.

Pentru că vom avea nevoie să parcurgem cu succes acest drum după căderea regimului Putin. Și vom avea nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obține.

–Dacă ar fi să-l descrieți pe Putin într-o singură frază, care ar fi acea frază?
-Îl pot descrie chiar într-un singur cuvânt. Este un criminal. Și vreau ca toți politicienii occidentali care doresc să reia relațiile normale cu Vladimir Putin, care doresc să-i strângă din nou mâna lui Vladimir Putin, care doresc să-l invite din nou la summituri internaționale, care doresc să-i strângă din nou mâna domnului Putin, să-și amintească că aceasta este o mână îmbibată în sânge.

Pentru că vom avea nevoie să parcurgem cu succes acest drum după căderea regimului Putin. Și vom avea nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obține.

De ce îi este frică cel mai mult lui Vladimir Putin

– Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai mari temeri ale regimului Putin?
-De fapt, una dintre cele mai mari temeri, ca în cazul oricărui dictator, este propriul popor. Putin a trecut printr-o mare sperietură, în iarna 2011-2012, când au avut loc proteste în masă după alegerile parlamentare fraudate. Motivul pentru care Ucraina este o problemă atât de mare pentru el nu are nimic de-a face cu extinderea NATO. Nu are nimic de-a face cu jubileul său.
Toate acestea reprezintă propagandă inventată. Adevărata amenințare a Ucrainei pentru Putin era că, dacă experimentul democratic european din Ucraina ar fi avut succes, acesta ar fi fost un exemplu foarte atractiv pentru poporul rus. Pentru că, știți, rușii și ucrainenii sunt foarte apropiați din punct de vedere cultural, istoric și lingvistic.
Ucraina este și astăzi, chiar și după atâția ani de război, o țară în mare parte vorbitoare de limba rusă. Așadar, dacă oamenii din Rusia ar vedea că cetățenii ucraineni pot să-și aleagă liber propriul guvern, pot să călătorească fără viză în Europa, pot să aibă o economie de piață ce funcționează normal, alegeri libere, și așa mai departe, ar fi doar o chestiune de timp până când societatea rusă ar începe să ceară aceleași drepturi și libertăți. Așadar, Putin face tot ce poate pentru a distruge acel experiment democratic din Ucraina.
De un sfert de secol nu am mai avut alegeri libere în țara noastră. Ceea ce cred că este cea mai bună ilustrare a celei mai mari temeri a lui Putin.

–De ce renunțarea la lupta împotriva lui Putin și credința într-o Rusie liberă nu sunt opțiuni pentru dumneavoastră?

-Pentru că îmi iubesc țara. Știi, mă consider un patriot rus. Sunt moscovit la a patra generație. Îmi iubesc și orașul natal. Rusia este, după cum știi, o țară frumoasă, cu o cultură bogată, cu o literatură și o muzică extraordinare. Și nu ne putem imagina cultura europeană modernă fără cultura rusă din ultimele secole. Cred că țara mea și concetățenii mei merită să trăiască la fel de bine precum cetățenii din orice altă țară din Europa.

Să se bucure de aceleași drepturi și libertăți de care se bucură cetățenii voștri aici în România, de exemplu. Dreptul de a-și alege propriul guvern. Dreptul de a participa la dezbateri publice fără teama de a ajunge la închisoare. Dreptul de a avea acces la un sistem judiciar independent. Toate drepturile și libertățile fundamentale pe care oamenii din atât de multe țări occidentale le consideră de la sine înțelese, dar care, deocamdată, sunt un vis de neatins pentru Rusia.

Dar, mai presus de toate, fac acest lucru pentru că îmi iubesc țara și îmi doresc un viitor normal și decent. Vreau ca Rusia să devină o țară europeană normală, modernă, pașnică și civilizată. Și acest lucru nu se va întâmpla niciodată atâta timp cât această dictatură revanșardă neo-sovietică condusă de KGB se află la Kremlin.

Oamenii aceștia, cei care se află astăzi la Kremlin, distrug viitorul țării mele. Distrug reputația ei. Distrug relațiile ei internaționale. Distrug orice perspectivă de viitor normal pentru concetățenii mei. Nu sunt de acord cu asta și vreau să schimb situația. Am crezut întotdeauna că, dacă cred în ceva, trebuie să acționez în consecință.

Nu pot sta și să cred în tăcere că nimic nu se va schimba până când nu vom acționa pentru a aduce acea schimbare mai aproape. Am avut marea onoare și privilegiul de a lucra timp de mulți ani alături de Boris Nemțov, liderul opoziției ruse. Am intrat în politică pentru a lucra cu el în 1999, adică acum aproape 26 de ani. El a trăit întotdeauna după principiul „fă ce trebuie să faci, indiferent ce se va întâmpla”. Nu este vorba despre ce este ușor. Nu este vorba despre ce este convenabil. Este vorba despre ce este corect. Și dacă cred în această viziune a unei Rusii libere, pașnice și democratice, consider că este de datoria mea să fac tot ce pot pentru a mă asigura că acea zi va veni puțin mai repede.

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.