SOCIETATE: Antonia grădinilor sacre

Antonia grădinilor sacre

Drumul Antoniei Claudia Ion de la Mica Biblie, pe care o citea la 6 ani, până la știința și chemarea de a construi grădini sacre, cu plante biblice. O exclusivitate Q Magazine închinată Centenarului Patriarhiei Române.

ORIGINI

De unde ești? De unde vii? Încotro te duci?

Am crescut cu mama mea, care mi-a fost sprijin, prietenă și deseori mi-a dat curaj. În viața mea, au fost prezenți bunicii din partea ei. Așa am învățat ce însemnă sacrificiul unei mame singure și încrederea desăvârșită. Mi-a oferit libertatea să-mi aleg singură cărțile, întrebările și drumul. A fost un dar imens. Am greșit, normal, dar am și învățat enorm. M-am maturizat devreme, însă n-am pierdut legătura cu copilul din mine – ba chiar m-am agățat de el cu toată forța. Și mă bucur că am făcut-o.

Pe la 6 ani citeam Mica Biblie cu pisica în brațe. A urmat Eminescu, Cioran, urmând câteva întrebări existențiale… apoi Secretul doctorului Honigberger, Faust, Dr. David R. Hawkins, și din nou Biblia.

Nu știam încă să mă fardez prea bine, dar puteam discuta ore întregi despre diferența dintre religie și spiritualitate sau despre cum știința nu-l contrazice pe Dumnezeu – ba chiar este mâna lui dreaptă.

Am început să mă pierd în cărți despre hinduism, astrologie, numerologie. Și am descoperit acolo, același fir: în ritmurile vieții, iubirea, iertarea, Biblia, știința, misticismul, toate îmi transmit la fel: Totul este energie! E natură! E Dumnezeu!

Sunt inginer peisagist, am un master în sisteme de energii regenerabile și, dacă tot am intrat în flow, urmează și doctoratul. Dar, dincolo de diplome, sunt o femeie care și-a făcut curaj să treacă prin umbre și să iasă din ele cu răni, dar și cu aripi. Sunt și o fiică recunoscătoare, o viitoare mamă, o soție dedicată, o iubitoare de tot ceea ce este viu.

Cred că am fost binecuvântată – chiar și atunci când nu mi-a fost ușor. Poate mai ales atunci, iar Acantia e modul meu de a vorbi despre Dumnezeu fără cuvinte. E expresia pasiunii mele pentru creație, știință și invizibil. Iar legat de întrebarea încotro merg… răspunsul e simplu: înainte, cu încredere, cu Dumnezeu, cu intenția de a aduce armonia naturii înapoi în viețile oamenilor și cu speranța că ceea ce fac va inspira alte suflete să creadă în puterea lor.

Ce înseamnă „grădini sacre”?

Pentru mine, o grădină sacră e un spațiu între lumi, o rugăciune tăcută din frunze, apă și piatră.

E locul unde omul nu mai domină natura, ci învață să-i respecte ritmul și să tacă o clipă.

De la Grădina Edenului și până la grădina în care s-a aflat mormântul lui Iisus, unde a avut loc Învierea, toate momentele-cheie par să se întâmple… în grădini. E ceva acolo – un ciclu natural: naștere, moarte, renaștere.

În alte colțuri ale lumii, sacralitatea s-a transpus în forme diferite: în curțile cu apă și lumină ale Alhambrei, în grădinile japoneze unde fiecare pietricică are un sens. Toate sunt făcute pentru contemplare, nu doar pentru decor.

Azi, în agitația noastră, ne lipsește un colț de liniște. O grădină gândită cu intenție devine un altfel de spațiu, care poate fi personal, simbolic, vindecător. Putem vorbi despre un balcon, o mică terasă sau o proprietate istorică. Nu contează dimensiunea. Contează energia cu care e creată.

Poate o persoană fizică să-și amenajeze o grădină cu plante biblice?

Da, sigur că da! Nu trebuie să ai un palat ca să ai o grădină cu plante biblice. Ficus carica (smochinul), Rosmarinus officinalis (rozmarinul), Hyssopus officinalis (isopul) – toate pot fi cultivate și în România, dacă le oferi condițiile potrivite.

Smochinul, de exemplu, este simbolul păcii și al intimității spirituale. Poate fi crescut și în ghiveci, dacă ai o terasă însorită.

Isopul, despre care se vorbește în Psalmi, e o plantă medicinală excelentă și ușor de crescut. Rozmarinul, chiar dacă nu e menționat direct în Biblie, e simbol al memoriei și al loialității și merge perfect pe balcon. Chiar și câteva jardiniere atent gândite pot transforma un colț banal în spațiul tău sacru.

Ce înseamnă pentru om plantele dintr-o grădină sacră?

Sunt mai mult decât frumoase. Fiecare plantă este un organism, emite o vibrație, o frecvență, aduce cu ea o poveste, un simbol. Rozmarinul susține memoria. Isopul purifică, nu doar energetic, ci și medical. Busuiocul este protector, iar lavanda aduce liniște. Toate au un efect real asupra noastră.

Dincolo de asta, într-o grădină sacră, toate aceste plante creează un spațiu care comunică. Uneori tăcut. Alteori profund. Și când sunt așezate cu intenție, se întâmplă ceva. Se creează o atmosferă. O stare. O conexiune.

E ca și cum fiecare plantă devine o notă muzicală. Și dacă ai urechi să auzi…o să înțelegi că ele nu sunt doar pentru privit sau pozat. Sunt pentru trăit.

DESPRE SENS

Într-o lume în care românii „importă” grădini japoneze, cât succes au grădinile sacre?

Grădinile japoneze sunt, în esență, tot grădini sacre, doar că au alt limbaj. Ele exprimă simplitate, tăcere, timp. Doar că, de multe ori, la noi sunt „importate” ca trend vizual: un lampadar, niște pietriș, un bambus – și gata, grădina zen.

Dar o grădină adevărată nu e trend. E nevoie. E răspunsul unei părți din noi care nu mai vrea doar frumosul, ci și sensul.

Și fix acolo încep să câștige teren grădinile sacre. Nu din viralitate, ci dintr-o nevoie reală de reconectare.

Tot mai mulți oameni vin și spun: „Simt că am nevoie de un spațiu al meu!”. Și așa apar întrebările: „Ce plantă mă protejează?”, „Cum pot folosi simboluri în grădina mea?”.

Succesul unei grădini sacre nu se măsoară în like-uri, ci în starea pe care ți-o lasă. Și când cineva intră într-un astfel de spațiu și spune: „Nu știu ce întâmplă aici, dar simt o liniște”, atunci știi că ai reușit.

Îmi amintesc „Sacrul și Profanul” lui Eliade. Pentru tine ce înseamnă cele două concepte?

Pentru mine, sacrul și profanul nu sunt separate.  Se întrepătrund. Sunt două dimensiuni care se amestecă zilnic în viața noastră. Când citeam Sacrul și Profanul în liceu, simțeam că Eliade punea în cuvinte ceva ce intuiam, dar nu știam să explic. Că lumea e mai mult decât ce se vede. Că simbolul contează. Că unele momente sunt pur și simplu altfel, pentru că sunt trăite cu sens.

Dar sacrul nu se află numai în ritualuri sau în biserici. Este și într-o porție de cartofi prăjiți cu brânză rasă pe deasupra, făcută de o bunică pentru nepoata ei. Este și într-o floare care înflorește la timp. Sacrul nu e doar în cea ce pare sacru. E și în profan. Și de multe ori, când le lași să se întâlnească, se întâmplă ceva magic.

Antonia a amenajat, printre altele, spațiul verde de la restaurantul Adamo, de pe Șoseaua Nordului, o parte din spațiul verde, promenada de la intrare și de la râu, de la salonul de evenimente Ramatuelle by MRS – Păulești, Prahova, iar în prezent lucrează la Mănăstirea Pissiota, situată în comuna Poienarii Burchii, județul Prahova, o grădină sacră, cu plante biblice și geometrie sacră.

DOUĂ ALEGERI

Cărei personalități din România i-ai amenaja o grădină sacră pro bono?

O! Admir multe personalități, dar două nume mi-au venit în minte – poli opuși, dar ambele sincere, zic eu, în credința lor.

Primul: Părintele Constantin Necula. Îl admir pentru echilibrul și umanitatea lui, pentru felul în care apreciază și respectă știința, pentru că reușește să aducă lumina lui Hristos în viața oamenilor fără să pară nici scorțos, nici abstract, nici fanatic. Are harul rar de a vorbi despre divin într-un mod cald și firesc. Pentru el aș crea o grădină sobră, cu diverse conifere, cu simboluri creștine subtile, cu plante biblice așezate după o geometrie care nu e ostentativă, ci profundă. Un loc unde să citească, să scrie sau pur și simplu să stea să asculte natura. Poate și cu un colț de plante aromatice. Și sfințenia are miros.

Al doilea: Știu, poate o să pară o alegere atipică – dar vă rog să rămâneți cu mine: Gigi Becali. Îl văd ca pe un amestec savuros între un personaj din Caragiale și un pustnic din Pateric. Poate părea o alegere surprinzătoare, dar dincolo de teatrul public, simt că are o credință sinceră. Mi-ar plăcea să-i creez o grădină în care fiecare plantă să-i amintească de smerenie, de iubirea și iertarea lui Dumnezeu, iar fiecare alee să-l provoace la introspecție și fiecare pas să fie… o întrebare, nu o afirmație. L-aș vedea stând pe o bancă, sub un cedru, cu bastonul sprijinit de genunchi, mormăind și mustăcind: „Antonia, uite… uite aici… cred că simt ceva în suflet!”.

Aș face aceste grădini din tot sufletul!

Cât de scumpă este o grădină sacră?

Cât de aproape vrei să fii de Rai?

Glumesc, dar nu chiar. Prețul variază în funcție de suprafață, plante, simboluri, materiale, infrastructură. Poți avea o grădină sacră mică și intimă, cu buget redus, sau una spectaculoasă, cu arbori mari, piatră naturală, sisteme automate și simbolistică geometrică – care să ajungă la zeci de mii de euro.

De exemplu: o grădină de 152 mp –  aproximativ 6.200 euro, cu plante tinere și amenajare echilibrată. Alta, mai complexă, de 110 mp – peste 28.000 euro, cu arbori maturi, detalii rafinate și simboluri bine integrate.

Ce plătești, de fapt? Anii de creștere ai plantelor, fiindcă o plantă matură este foarte scumpă, munca fizică, a executanților, timp, viziune, intenție, experiență.

O grădină sacră e ca o haină făcută la comandă. E despre cum vrei să te simți în ea, nu doar despre cum arată.

ALEASĂ

De ce ai ales acest stil de peisagistică? Ce te-a inspirat?

Aș zice că stilul m-a ales pe mine. Încă de mică mă  fascinau frunzele căzute, le adunam ca pe comori și desenam în caietele de la școală flori și tot felul de forme inspirate din natură. Nu știam atunci că ele aveau să-mi scrie viitorul.

Probabil, fiind Capricorn, cu o energie ancorată în pământ, era firesc să găsesc în natură răspunsuri, liniște, direcție. A fost o întoarcere acasă, nu o alegere.

Mi-au rămas în minte Grădina Edenului – locul unde a început totul. Apoi grădinile suspendate din Babilon, Alhambra și Versailles, cu geometria lui perfectă. Toate m-au influențat, nu doar prin estetică, ci prin felul în care relatează legătura dintre numere, vibrație, echilibru, poezie, simboluri.

În timp, s-a legat și partea de sustenabilitate, de regenerare urbană, de acoperișuri verzi.

Nu voiam doar spații frumoase – voiam spații vii, care vindecă lumea, care aduc sens, nu doar ecologic, ci și vibrațional.

Cât timp îți ia să amenajezi o grădină?

Depinde de dimensiune, complexitate, vreme și cât de repede ne sincronizăm cu beneficiarul. Uneori ai totul pregătit, dar ploaia te oprește. Alteori totul merge perfect!

Pentru o grădină de 500 mp, cu toată infrastructura pământului, cu irigații, elemente de piatră, arbori mari, electrică exterioară și geometrie simbolică, ne putem întinde pe 3-4 săptămâni. Dacă e un spațiu mai mic, de exemplu 62 mp pentru un birou, cu echipă bine organizată, putem termina în 3-4 zile. Totul ține de ritm – al naturii, al oamenilor și, uneori, de o mică doză de „magie”.

Care este cea mai frumoasă grădină pe care o știi?

Poate ar fi ușor să spun Versailles sau Alhambra – și da, sunt superbe. Sau I Giardini di Zoe, care e chiar la noi în țară și mi-a tăiat răsuflarea. Dar, ca să fiu sinceră… cea mai frumoasă grădină e una pe care încă n-am terminat-o. Una care trăiește în mintea mea.

Este grădina aceea pe care o port în suflet, ca pe o viziune vie, ca un spațiu sacru în care se împletesc tot ce iubesc: simbolurile divine, plantele biblice, geometria ascunsă, liniștea, ritmul respirației și rugăciunea fără cuvinte.

Așa că, da, Versailles este impresionantă. Alhambra este sublimă, I Giardini di Zoe este un vis. Dar cea mai frumoasă grădină este cea în care te simți mai aproape de Dumnezeu și de tine.

Dacă nu avem grădină, dar vrem să avem plante sacre în casă, ce alegem?

Chiar și un colț mic într-un  apartament poate deveni un spațiu sacru. Plantele potrivite pot schimba total energia locului.

Vă recomand câteva Ficus elastica –  pentru stabilitate și protecție, Nandina domestica (bambusul sfânt) –  pentru reînnoire și echilibru. Este verde tot timpul anului și rezistentă la intemperii, Rosmarinus officinalis –  pentru memorie și claritate, Myrtus communis – pentru puritate, totuși, Ficus carica – introspecție și liniște interioară, Hyssopus officinalis – purificare subtilă.

Îngrijirea lor e simplă, dar cel mai important e să le alegi cu sufletul. Să simți că rezonezi cu ele.

PLANTELE MAICII DOMNULUI

O grădină sacră sfințește oamenii casei?

Răspunsul sincer? Depinde. Nu orice grădină cu lavandă și piatră naturală devine instant un altar. Nu orice  bancă sub un smochin îți aduce iluminarea peste noapte. Doar dacă alegi să trăiești în mod sacru, grădina e un spațiu cu potențial, un instrument. Nu face minuni de una singură. Așadar, dacă e locuită cu intenție, dacă e prețuită, poate deveni un catalizator puternic. Așa că nu, nu sfințește automat. Dar oferă cadrul pentru o transformare reală.

Ce plante asociezi cu Maica Domnului și cu Iisus?

Pentru Maica Domnului, fără ezitare: Lilium candidum – crinul alb. Apare în iconografie, mai ales în scena Bunei Vestiri, și pentru mine e imaginea absolută a purității, a blândeții și a unui „da” rostit Lui, cu încredere.

Iar pentru Iisus Hristos, Cedrus libani – cedrul Libanului. E lemnul puternic și nobil despre care se spune că ar fi fost folosit la cruce. Are verticalitate, forță, dar și o noblețe tăcută care amintește de sacrificiu suprem al iubirii și de legătura dintre cer și pământ.

Ce sfinți asociezi cu grădina sacră?

Primul care îmi vine în minte e Sfântul Francisc de Assisi – protectorul naturii și al animalelor. El vedea în fiecare vietate o creație divină. Grădina, pentru el, era templu.

Apoi, Sfânta Parascheva. O văd în grădinile simple,  cu plante medicinale și multă liniște. E acolo, în colțul de busuioc și isop de la bunica, fără să se vadă, dar se simte.

Și, nu în ultimul rând, Sfântul Ilie – cu ploaia care curăță, furtuna care mișcă spre transformare. El aduce viață și energie în grădini.

Cât durează plantele unei grădini sacre?

Depinde de ele, de sol, de grija ta. Și de energie.

Arborii – smochinul, măslinul, cedrul – pot trăi zeci sau chiar sute de ani dacă sunt plantați bine. Arbuștii – cum ar fi Myrtus communis sau Lavandula angustifolia – 8 până la 15 ani, dacă sunt îngrijiți corect. Perenele – isopul, cimbrișorul, busuiocul – 3 până la 7 ani, dar pot fi regenerate. Anuale – da, ele vin și pleacă într-un sezon, dar pot avea un impact emoțional puternic.

Durata nu e doar despre ani.  E și despre ce rămâne în tine după ce le-ai trăit.

Unde te pot găsi oamenii dacă vor să-ți ceară un sfat sau să-ți încredințeze proiectul grădinii lor? Cât de scumpă ești?

Sunt prezentă pe rețelele de  socializare, Instagram, Facebook, TikTok, Pinterest sau LinkedIn: @acantia.ro. Firma se numește Acantia Union Concept și are sediul în Gherghița, Prahova. Activăm în toată țara și chiar și în afara ei. Site-ul nostru, momentan, este în lucru, dar numărul de telefon este: 0799.259.099 – WhatsApp-ul e deschis pentru orice întrebare sinceră.

Cât despre întrebarea… „delicată” –  „Cât de scumpă ești?” – aș spune că sunt pe măsura valorii pe care o aduc.

Nu sunt ieftină, dar nici inaccesibilă. Nu vând metri pătrați de gazon. Creez spații care vindecă.

Prețul variază, mai ales ca noi oferim totul „la cheie”. Mai trebuie luat în considerare complexitatea, utilajele, oamenii, suprafață, tipul de plante, materialele folosite și, mai ales, ce fel de poveste vrei să spună grădina ta.

Și dacă ceea ce cauți este doar „să arate bine în poze”, s-ar putea să nu fiu persoana potrivită. Dar dacă vrei o grădină care este în armonie cu tine, nu doar cu locuința ta, atunci… hai să vorbim.

Ce înseamnă un om verde?

Un om verde e viu. Conștient. Respectuos și iubitor de natură, de viață.

Nu este doar despre reciclare sau economie circulară, deși este un bun start. E despre cum pășești, cum atingi, cum te porți cu ce te înconjoară. Despre cum vorbești cu oamenii și cu natura, chiar și când ea nu-ți răspunde în cuvinte. Caută să lase locul mai bun decât l-a găsit.

Ce nu îți lipsește vreodată când ieși din casă?

Lănțișorul meu cu Maica Domnului. E cu mine de când eram copil. Mama mi l-a dat într-o zi, fără vreun motiv anume, doar cu iubire.

Povestea lui începe cu mama, o femeie care m-a dorit din suflet. Mi-a spus că i-a fost greu să rămână însărcinată, dar s-a rugat cu inima deschisă la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Ghighiu. Și, cum numai Dumnezeu știe să facă surprize, după o vreme, a apărut pe lume… această creatură minunată – adică eu.

Când aveam vreo 10-11 ani, mama a venit acasă cu un lănțișor de argint și un pandantiv cu Maica Domnului. Instant, am pus ochii pe el! După câțiva ani, am ajuns la concluzia că mama are prea multe bijuterii și sigur nu o să îi ducă lipsa, iar după logica mea de adolescentă iluminată, am rugat-o să mi-l împrumute.

Ceea ce s-a transformat, cu acordul ei complet, într-un „împrumut pe perioadă nedeterminată”.

De atunci, acest lănțișor mă însoțește peste tot. Nu-l uit niciodată. Nici măcar dacă aș avea amnezie. Și nu pentru că aș fi uitucă – dimpotrivă. Sunt atentă la detalii și cu o memorie care, de multe ori, funcționează și pentru mine, și pentru soțul meu, doar sunt Capricorn. Dar dintre toate obiectele și amintirile care mă înconjoară, acest lănțișor are un loc unic în rutina mea zilnică.

Ce vis ai și te rogi pentru a se împlini?

Să fiu sănătoasă și să pot ajuta cu adevărat, fără să fiu limitată de bani sau de timp…

Visez la un loc, poate o clădire restaurată, o bijuterie arhitecturală, unde să creez un spațiu viu pentru suflete. Un loc în care oamenii se regăsesc, inclusiv eu. Unde învață să-și asculte inima. Unde natura și spiritualitatea nu sunt teorii, ci moduri de a trăi.

Și mai visez la o viață liniștită, fericită, cu familia mea. Să fim bine. Să fim împreună. Să facem bine în lume, în felul nostru.