Bibliotecile secrete ale lumii: Cărți interzise, colecții necunoscute, manuscrise pierdute

În spatele ușilor închise, acolo unde lumea crede că bibliotecile sunt doar depozite de cunoaștere publică, se poate întinde, de asemenea, un labirint bine păzit – un univers paralel, acela al cărților interzise. Aici, rafturile nu sunt aranjate pentru acces facil, ci pentru protecție, iar fiecare volum are probabil o istorie sau o poveste pe care cineva a încercat s-o șteargă, la un moment dat.
De la tratate de alchimie medievale, ale căror formule ar putea să mai funcționeze și astăzi, la jurnalele personale ale unor figuri controversate care aruncă o lumină nouă asupra evenimentelor istorice, aceste colecții secrete nu sunt doar rare, ci menite să rămână în afara câmpului vizual al publicului. Și de ce s-ar dori acest lucru? Pentru că unele volume sunt atât de fragile, încât o simplă atingere le-ar transforma în praf, altele conțin idei considerate prea periculoase pentru a fi împărtășite, iar altele pur și simplu nu se potrivesc în narațiunea oficială pe care o știm cu toții.
Dacă ai păși în „L’enfer”-ul Bibliotecii Naționale a Franței, unde sunt păstrate cărți considerate obscene, sau în , cu peste 80 de kilometri de rafturi interzise, ai descoperi că accesul nu este doar restricționat – este controlat meticulos. Nu este suficient să fii cercetător, și nici să ai o scrisoare de recomandare – trebuie aprobare directă de la administratorii acestor locuri de cunoaștere păzite.
Și totuși, în era internetului, când informația pare să fie la un click distanță, aceste cărți continuă să existe în umbră, într-un echilibru ciudat între uitare și păstrare. Poate că unele lucruri nu sunt menite să fie citite de toți. Sau poate că unele adevăruri așteaptă doar momentul potrivit pentru a fi descoperite.
Biblioteca Vaticanului: Arhivele îngropate ale bisericii
Aproape 80 de kilometri de rafturi subterane, peste 1,1 milion de cărți și 75.000 de manuscrise – Biblioteca Apostolică Vaticană este una dintre cele mai inaccesibile colecții din lume. Maxim 200 de cercetători pe zi au voie să intre, doar cu aprobare prealabilă și, potrivit site-ului oficial al Bibliotecii Vaticanului, (https://www.vaticanlibrary.va), cercetătorii trebuie să dovedească calificarea academică și să justifice necesitatea accesului. De asemenea, majoritatea documentelor nu pot fi fotocopiate sau digitalizate.
Contrar teoriilor conspirației, Vaticanul nu ascunde cărți blestemate sau dovezi despre extratereștri. Cele mai controversate documente sunt Dosarele Inchiziției (secolele XIII-XIX), Procesele verbale ale anchetelor împotriva lui Galileo Galilei, Giordano Bruno și altor „eretici”. Liste de cărți interzise (Index Librorum Prohibitorum), inclusiv lucrări ale lui Dante, Copernic și Voltaire. Scrisorile dispărute ale reginelor și regilor. Corespondența secretă a lui Napoleon cu Papalitatea. Petiții de anulare a căsătoriei din Evul Mediu (unele cu detalii scandalos de intime). Manuscrise nepublicate ale marilor artiști (schițe ale lui Michelangelo considerate prea radicale pentru vremea sa. Jurnalele personale ale unor papi, care ar putea schimba percepția despre anumite decizii bisericești). Codex Vaticanus (sec. IV), una dintre cele mai vechi copii ale Bibliei, cu pasaje șterse și rescrise. lui Michelangelo – schițe și scrisori care ar putea dezvălui conflicte neștiute cu Papalitatea. Textele hermetice ale lui Hermes Trismegistus – opere de alchimie și magie păstrate departe de public.
În 2012, Vaticanul a dezvăluit parțial unele documente din Arhivele Secrete, dar multe rămân sub sigiliu. Iar în 2020, după decenii de controverse și speculații, Vaticanul a deschis în sfârșit arhivele privind pontificatul lui Pius al XII-lea (1939-1958), perioadă care cuprinde cel de-Al Doilea Război Mondial și Holocaustul. Aceste documente, păstrate sub cheie timp de peste 70 de ani, ar putea răspunde la una dintre cele mai aprinse dezbateri istorice: Știa Papa despre atrocitățile naziste și a ales să tacă?
Pius al XII-lea a fost adesea numit Papa lui Hitler de critici, care susțin că, deși era conștient de exterminarea evreilor, nu a condamnat public regimul nazist. Istorici și supraviețuitori ai Holocaustului au cerut decenii întregi acces la aceste arhive, susținând că Biserica Catolică a încercat să-și ascundă implicarea (sau neimplicarea) în una dintre cele mai întunecate pagini ale secolului XX. Însă Vaticanul a prezentat o versiune diferită: că Pius al XII-lea a acționat discret, orchestrând rețele clandestine pentru a salva evrei prin mănăstiri și instituții bisericești. Potrivit oficialilor, o condamnare publică deschisă ar fi escaladat persecuția nazistă împotriva catolicilor și a evreilor ascunși de Biserică. Decizia a fost anunțată în 2019 de Papa Francisc, care a spus la acea vreme că Biserica nu se teme de istorie.
Biblioteca KGB. Cărți interzise în URSS
În clădirea fostei Lubyanka, Moscova, se află o colecție de cărți confiscate de KGB de la disidenți, ocultiști și „dușmanii poporului”. După prăbușirea URSS, unele volume au fost transferate la Biblioteca de Stat Rusă, dar multe nu au fost niciodată catalogate.
Cele mai controversate texte sunt „Arhimandritul Theoctist” (1947): un manuscris despre exorcisme, interzis pentru că „incită la superstiție”. Jurnalele lui Nikolai Gumilev: poet executat în 1921, ale cărui scrieri au fost puse pe lista neagră. Traduceri ale lucrărilor lui Aleister Crowley: distribuția lor era pedepsită cu închisoarea.
Biblioteca Dinastiei Ming: Marele Zid de cărți pierdute
În 1403, împăratul Yongle a ordonat compilarea celei mai mari enciclopedii din istorie – Yongle Dadian. Lucrarea cuprindea 11.000 de volume, dar astăzi doar 400 mai există. Restul au fost distruse în războaie sau ascunse în necropole necunoscute, biblioteca fiind învăluită în câteva mistere care încă persistă – se crede că o copie intactă ar fi îngropată în Mormântul lui Yongle, dar nimeni nu a avut acces și fragmente recuperate din piele de antilopă ar conține tratate de alchimie taoistă.
Biblioteca lui John Dee: magia și spionajul elisabetan
, consilierul reginei Elisabeta I, a deținut una dintre cele mai mari colecții de cărți despre magie și criptografie din Europa. După moartea sa, majoritatea volumelor au fost confiscate sau furate. Ce s-a întâmplat cu această colecția? Cartea lui Soyga, un manuscris criptic despre invocarea îngerilor, a fost redescoperit abia în 1994. Iar Jurnalele cifrate ale lui Dee au fost folosite de MI6 (serviciul de informații externe al Regatului Unit) în al Doilea Război Mondial pentru a descifra codurile naziste.
Biblioteca pierdută a Alexandriei: mit sau realitate?
Se spune că Biblioteca din Alexandria a ars în 48 î.Hr., dar istoricii cred că a supraviețuit parțial. În 2004, arheologii au descoperit în Egipt 20 de săli subterane pline cu papirusuri carbonizate. Unele texte ar putea fi recuperate prin tehnologii avansate de scanare, cercetătorii sperând sau presupunând că în ruine s-ar ascunde lucrări ale lui Aristotel, considerate pierdute pentru totdeauna, și hărți ale lumii antice cu continente necunoscute.
Biblioteca Beinecke de cărți rare: Originalul „Codex Seraphinianus”
La Universitatea Yale, Biblioteca Beinecke găzduiește, printre altele, unele dintre cele mai bizare cărți din lume: Voynich Manuscript, un text indecifrabil din secolul XV, scris într-o limbă necunoscută. Și Codex Seraphinianus – O „enciclopedie” a unei lumi imaginare, creată de Luigi Serafini în 1981.
Alte sanctuare interzise, ce conțin colecții atent păzite care adăpostesc poate cele mai tulburătoare și controversate documente ale civilizației noastre, sunt de asemenea și British Library din Londra, The Inner Sanctum, care păstrează texte antice de vrăjitorie și ocultism, manuscrise care au supraviețuit arderilor pe rug ale Evului Mediu. Aici, grimoarurile cu incantații interzise stau alături de tratate de magie ceremonială care au inspirat societăți secrete de-a lungul secolelor. Biblioteca Națională a Spaniei, La Bóveda (Bolta), care adăpostește cele mai întunecate documente ale Inchiziției. În dosarele cu piele îngălbenită se citesc mărturii ale torturii, liste ale condamnaților la ardere și procese verbale care dezvăluie mecanismele unei instituții care a terorizat Europa timp de secole. Iar dincolo de Oceanul Atlantic, în Biblioteca Congresului SUA se află copii ale rapoartelor FBI despre OZN-uri (disponibile public). Documentele ultra-secrete ale CIA rămân în arhivele agenției sau la National Archives. Printre dosare se numără și documentele controversate MK-Ultra (programul secret de control mintal al CIA, desfășurat între anii 1950-1970, care a folosit droguri psihoactive, hipnoză și alte metode experimentale pe subiecți neavizați) și relatări ale piloților militari despre întâlniri inexplicabile în spațiul aerian.
De ce rămân aceste cărți ascunse?
Motivele sunt multiple. Putere – controlul informației a fost întotdeauna o unealtă politică. Religie – textele care contravin dogmelor sunt suprimate. Și, nu în ultimul rând, securitate – unele manuscrise conțin cunoștințe periculoase (arme biologice, simbolism ocult). Aceste biblioteci din umbră servesc drept memento al unei realități incomode: în era informației, unele cunoștințe rămân în continuare sub control strict.
Fie din motive de securitate națională, fie pentru a proteja ordinea socială, sau pur și simplu pentru că adevărul pe care îl dezvăluie este prea tulburător pentru a fi asimilat, aceste documente continuă să fie păzite cu sfințenie. Până când? Asta doar timpul va decide.
Surse:
https://www.thevaticantickets.com/vatican-archives/
https://www.archivioapostolicovaticano.va/content/aav/en/l-archivio.html
https://www.bbc.com/news/world-europe-47444293
https://www.nationalgeographic.com/travel/article/the_vatican_secret_archives
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu