CULTURA: Prima femeie europeană în Tibetul interzis. Viața fabuloasă a Alexandrei David-Néel, călătoare, budistă și spioană spirituală

Prima femeie europeană în Tibetul interzis. Viața fabuloasă a Alexandrei David-Néel, călătoare, budistă și spioană spirituală

Alexandra David-Néel a fost una dintre cele mai fascinante exploratoare ale secolului XX. O călătoare curajoasă, o scriitoare talentată și o spiritualistă pasionată, Néel a reușit să pătrundă în Tibetul interzis, devenind prima femeie europeană care a ajuns în Lhasa, capitala sacră a budismului tibetan. Călătoria ei incredibilă a inclus luni de mers pe jos prin pasuri himalayene înghețate, deghizată ca o cerșetoare tibetană, pentru a evita autoritățile care interziceau accesul străinilor. Mai mult decât o simplă aventură, expediția ei a deschis ochii Occidentului la învățăturile budiste secrete și a demonstrat determinarea unei femei în a-și urma destinul, indiferent de obstacole.

Alexandra David-Néel s-a născut la 24 octombrie 1868 în Saint-Mandé, Franța. Crescută într-o familie burgheză, Néel a manifestat de mică o pasiune pentru călătorii și spiritualitate. La vârsta de 15 ani, a fugit de acasă pentru a explora Spania pe bicicletă, un gest revoluționar pentru o fată din epoca victoriană.

Câțiva ani mai târziu, și religia la Sorbona, unde a fost influențată de scrierile orientale, mai apoi începându-și cariera de cântăreață de operă, capitol al vieții ei care a durat destul de puțin, având în vedere că spiritul aventurier a preluat controlul.

În 1911, Alexandra David-Néel a părăsit Europa pentru a explora Asia. A trăit în India, unde l-a întâlnit pe Dalai Lama al XIII-lea, care i-a inspirat dorința de a studia budismul tibetan. A petrecut ani în Sikkim (acum parte din India), unde a învățat limba tibetană și a meditat în mănăstiri izolate.

A intrat în Tibet pentru prima oară în 1916, ilegal, a fost expulzată, apoi a revenit în 1924.

În anii 1920, Tibetul era interzis străinilor. Autoritățile britanice și chineze controlau accesul, dar Alexandra a decis să riște totul. Împreună cu Yongden, un tânăr tibetan pe care l-a adoptat, s-a deghizat într-o cerșetoare tibetană și în călugăr, și a traversat pe jos munții Himalaya.

După luni de suferințe, frig și foamete, Néel a reușit să ajungă în Lhasa, în 1924, devenind care a pătruns în orașul sacru.

„Nu există frontieră pe care să nu o poți trece dacă o dorință arzătoare te împinge.” – Alexandra David-Néel

Alexandra David-Néel s-a remarcat de asemenea și ca o cercetătoare meticuloasă. A studiat practicile tantrice ale budismului Tibetan, fenomenele paranormale (precum tumo, arta de a genera căldură corporală extremă) și a dobândit cunoștințe de la maeștrii ngakpa.

(În cartea Magic and Mystery in Tibet din 1929, ea detaliază cum călugării tibetani supraviețuiesc frigului prin tehnici avansate de respirație și meditație. Experiențele ei au adus în prim-plan puterea minții asupra corpului, influențând cercetătorii moderni precum Herbert Benson, care a studiat efectele Tumo la Harvard.)

În ceea ce îi privește pe ngakpa, în tradiția budistă Vajrayana, acești meditatori extremi renunță la viața monastică convențională pentru a practica ritualuri tantrice secrete, inclusiv Tumo, în singurătate absolută. David-Néel a petrecut luni alături de ei, învățând tehnicile avansate de respirație și vizualizare care stau la baza generării căldurii corpului. Lamașii fugari trăiau în peșteri naturale sau în spații săpate în stâncă, fără izolație termică, unde temperaturile scad sub -20°C, având o dietă minimală (în parte rezultată din donații – tsampa – făină de orz amestecată cu ceai) și ținând posturi prelungite.

Practicau respirații controlate (prana-yama) pentru (kundalini) și vizualizarea unui foc de la bază coloanei vertebrale, care se răspândește în tot corpul.

Practicile acestor ascetici au influențat studiile moderne despre meditație și termoregulare, inclusiv cercetările lui Herbert Benson de la Harvard.

Povestea lamașilor fugari arată că Tumo nu este un mit, ci o disciplină testată timp de secole în condiții extreme, David-Néel fiind una dintre puținele occidentale care a avut acces la aceste cunoștințe, oferind lumii dovezi directe despre puterea transformatoare a meditației.

A publicat peste 30 de cărți, inclusiv „My Journey to Lhasa” (1927) – povestea intrării ei clandestine și „Magic and Mystery in Tibet” (1929) – analiza practicilor spirituale tibetane.

Alexandra a murit la vârsta de 100 de ani, în 1969, lăsând în urmă o moștenire importantă: influență în explorarea feministă – a inspirat generații de femei să-și urmeze visele, lucrările ei (studiile budiste) rămânând esențiale pentru cercetarea tibetană

În Digne-les-Bains, Franța, se află o casă-muzeu dedicată vieții ei, unde vizitatorii pot vedea manuscrise, fotografii și obiecte personale ale Alexandrei David-Néel.

Surse:

https://www.worldhistory.org/Alexandra_David-Neel/

https://www.bbc.com/travel/article/20240313-trailblazing-journey-forbidden-city-of-lhasa