EXTERNE: Soldații ruși invalizi sunt forțați să lupte în Ucraina: „Tot batalionul este format din ciungi, ologi și băieți cu schije rămase în corp”

Soldații ruși invalizi sunt forțați să lupte în Ucraina: „Tot batalionul este format din ciungi, ologi și băieți cu schije rămase în corp”

Soldații ruși invalizi sunt forțați să lupte în Ucraina: &bdquo;Tot batalionul este format din ciungi, ologi și băieți cu schije rămase în corp”

Militari rămași fără un ochi, mâini, cu fragmente de obuze în corp sau care se deplasează în cârje sunt obligați să lupte pe frontul din Ucraina. Autoritățile refuză să-i demobilizeze pe cei grav răniți, trimițându-i înapoi pe linia întâi pentru a economisi bani și a avea mai multă „carne de tun”, arată o investigație proiectul rusesc independent de investigație Okno („Fereastra”).

Atenție, detalii și imagini care vă pot afecta emoțional!

„Un soldat e o rotiță pe care toată lumea încearcă să o calce în picioare și nimeni nu-i prețuiește viața”

Situația militarilor ruși răniți trimiși înapoi pe front devine tot mai gravă. Cazul lui Anton Savcenko, 37 de ani, din Tiumen, estul Rusiei, și al camarazilor săi este elocvent în acest sens.

Potrivit rudelor sale, întregul batalion din regimentul 506 motorizat de gardă era format din invalizi.

„Fiul meu a lucrat toată viața la o fabrică din Tiumen. Nu-mi amintesc exact când a decis să meargă la război, dar când am aflat, nu l-am mai putut convinge să renunțe”, a declarat Tatiana, mama lui Anton.

„Nici m-a mai ascultat. Repeta mereu că trebuie să ajute. I-am explicat că războiul e frumos doar în filme, că toată lumea minte la televizor, iar în realitate e doar murdărie, cadavre și crime”, a completat Tatiana.

Tatăl lui Anton a fost el însuși soldat, a trecut prin Afganistan: „Mereu ne spunea că un soldat e o rotiță pe care toată lumea încearcă să o calce în picioare și nimeni nu-i prețuiește viața”.

Rănit la nicio lună după ce semnase contractul militar

După ce a semnat contractul militar pe 9 octombrie 2024, Savcenko a regretat rapid decizia. Pe 2 noiembrie, la nicio lună, a fost rănit lângă Selidovo, în regiunea Donețk.

A regretat semnarea contractului de 100 de ori! Au fost aruncați imediat în atacuri. Lângă Selidovo, o dronă a explodat lângă el: hemoragie în globii oculari, ochiul stâng a fost afectat și toată partea stângă a corpului era plină de schije mici.

În ciuda rănilor grave, Savcenko nu a fost lăsat să meargă la infirmerie. Pe 4 noiembrie a fost trimis într-un nou asalt, unde a suferit răni și mai grave.

„Mi-a scris că este foarte incomod să țintești cu un singur ochi”

„Mi-a scris că este foarte incomod să țintești cu un singur ochi. Cu stângul nu vede deloc, celălalt cedează și el”, a explicat mama îndurerată.

Înainte de concluzia medicală de „hemoftalmie totală” și „atrofie completă a nervului optic”, Anton fost mutat dintr-un spital în altul timp de două luni, la Luhansk și la Ulianovsk, fără a primi tratament adecvat. Deși i s-a acordat inițial categoria medicală „G” (temporar inapt), autoritățile militare au refuzat să-l elibereze definitiv din armată.

Iar pe 30 aprilie 2025, în loc să fie trimis în fața comisiei medicale, Savcenko a fost luat cu forța din unitatea 01005 din regiunea Orenburg, și trimis pe front.

Anton s-a dus la unitate cu originalele tuturor documentelor medicale. Dar în loc de ajutor din partea procuraturii și eliberare, „pe 30 aprilie a fost reținut și dus a fost. Fără lucruri, nici măcar nu i-au permis să-și ia pastile de la hotel. Are o formă severă de hipertensiune arterială”.

„Mamă, am supraviețuit. Dar sunt ca o strecurătoare”

„Pe 17 mai a reușit să sune și să spună că tot batalionul lor e format din invalizi: unii fără mâini, alții în cârje, cu schije nu doar în corp, ci și în organe vitale! Și tot acest batalion de invalizi a fost trimis din nou la asalt”, a relatat mama sa.

Anton m-a sunat mai târziu: „Mamă, am supraviețuit. Dar sunt ca o strecurătoare, o dronă m-a lovit în spate”. Toată spinarea lui e ca o sită, dar tot îl vor trimite înapoi pe front. Toți cei care au supraviețuit în această companie de invalizi vor fi adunați din nou și trimiși carne de tun!

Cazul lui Savcenko nu este singular. Alți militari ruși grav răniți sunt trimiși înapoi pe front fără a fi vindecați complet.

„Cheltuielile de înmormântare vor fi, probabil, mai mici pentru ei”

„După o operație, a fost trimis înapoi pe front. Are o trimitere pentru următoarea intervenție peste o lună! Dar nu le pasă, cu un glonț în plămân și fără splină va fi în linia întâi! Este în pericol”, se plânge Eleda, o rudă a unuia dintre oamenii mobilizați din aceeași unitate.

Nu înțeleg! Nu au pe altcineva pe care să-l mobileze? Sau „economisesc” la tratament. Cheltuielile de înmormântare vor fi probabil mai mici pentru ei. Și soției îi vor rămâne trei fii minori!

Alt soldat a fost lovită de foc de mortar de două ori, în decembrie, anul trecut. Prima dată a fost rănit la ochi, a doua oară picioarele i-au fost grav afectate. La un membru a suferit o amputație la genunchi și este în cârje.

La început, a fost trimis la un curs de reabilitare. Dar, în cele din urmă, i s-a acordat categoria „B” (apt pentru serviciul militar cu restricții! Și l-au trimis pe front!

Comandamentul refuză să-i elibereze pe Ivan Topcîi, 40 de ani, care nu are articulația umărului din decembrie anul trecut, și pe Dmitri Mișin, 32 de ani, care a rămas fără brațul drept din vara anului 2024.

„Îi prind direct pe stradă”

Un avocat pentru drepturile omului afirmă că această practică a devenit frecventă din toamna anului trecut: „Îi prind direct pe stradă. Au sătat doi cu categoria D (n.r. complet inapt permanent pentru serviciul militar). Unul mergea în cârje, după ce fusese rănit. În câteva zile, l-au trimis la graniță. Pe al doilea, cu o mână nefuncțională, l-au aruncat și pe el direct pe linia frontului!”.

Potrivit avocatului, chiar și acum, în al patrulea an al războiului declanșat de Rusia în Ucraina, trimiterea unui militar pe front după ce a fost rănit și tratat este ilegală. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibil să se conteste acest lucru în instanță.