CULTURA: Cărtărescu, interviu pentru The Guardian: „M-am răzbunat”

Cărtărescu, interviu pentru The Guardian: „M-am răzbunat”

În 2014, în timpul unei vizite în SUA, Mircea Cărtărescu și-a îndeplinit un vis. El a avut posibilitatea de a vizita colecția de fluturi a lui Vladimir Nabukov. Cărtărescu e un mare admirator al scriitorului ruso-american. Ca și el, a împărtășit o fascinație deosebită pentru fluturi și a visat să devină lepidopterolog. De asemenea, Nabukov a fost un etern candidat la premiul Nobel, pe care nu l-a primit niciodată.

Fascinația pentru fluturi e vizibilă peste tot în „Orbitor”, trilogia lui Cărtărescu, pe care criticii au votat-o ​​romanul deceniului în România în 2010. Cartea este concepută ca un fluture, prima și a treia parte fiind aripile, iar cartea din mijloc fiind corpul. În „Aripa stângă”, primul volum pe care Penguin îl publică la aproape 30 de ani de la apariția sa în limba română, fluturii zboară pe fiecare pagină. Dar rareori sunt ființe eterice.

Mircea Cărtărescu: „M-am răzbunat stilistic și literar împotriva oamenilor care mi-au furat tinerețea.”

Parțial memorii, parțial peisaj oniric, o scenă caracteristic suprarealistă prezintă un grup de săteni medievali care descoperă un roi de fluturi gigantici înghețați sub apa Dunării, ca niște mamuți lânoși, lungi de 20 de pași și lați de 40 de pași. Se minunează de frumusețea insectelor – apoi procedează la tăierea gheții și la fierberea lor ca pe homari, pentru un ospăț somptuos.

„Imaginea fluturilor uriași de sub gheața Dunării ar fi putut proveni de la Salvador Dalí sau de la Giorgio de Chirico, artiști cu a căror imaginație m-am simțit întotdeauna înrudit.”, spune Cărtărescu.

Trilogia „Orbitor” a fost descrisă ca făcând pentru București ceea ce a făcut Ulise al lui James Joyce pentru Dublin. Bucureștiul lui Cărtărescu seamănă însă, mai degrabă, cu un personaj din colțul unui tablou de Bruegel, angajat într-un act de nedescris. Din apartamentul său de la etajul cinci, cu vedere la bulevardul Ștefan cel Mare, naratorul lui Cărtărescu visează la statuile verzi de bronz ale orașului care coboară de pe socluri pentru a copula cu gorgone de calcar. Un bloc turn de pe Strada Uranus îi apare ca „penisul orașului, roșu și erect”. Aceste cărți nu sunt scrisori de dragoste către locul său natal. „M-am răzbunat stilistic și literar împotriva oamenilor care mi-au furat tinerețea.”

Despre Nobel și „boom”-ul est european

Mircea Cărtărescu a fost considerat un candidat serios la Premiul Nobel pentru literatură în ultimii 10 ani. În 2023 și 2025, șansele sale la casele de pariuri au fost de 11/1, la fel de promițătoare ca cele ale unuia dintre ceilalți mari idoli ai săi, Thomas Pynchon. S-a săturat să aștepte apelul Academiei Suedeze?

„Nu am așteptat niciodată un apel”, spune el. „Sunt recunoscător oamenilor care mă consideră demn de el, pentru că a fi văzut ca demn de Premiul Nobel, chiar dacă este doar un zvon, este o onoare absolută.”

Victoria din acest an a lui László Krasznahorkai, din Ungaria vecină, i-a putut afecta oarecum șansele: s-ar putea ca în Academie să existe o apetit limitat pentru un alt est-european cu un gust pentru apocalipsă și circuri ambulante. Pe de altă parte, literatura din zonele de graniță dintre estul și vestul Europei este înfloritoare. Olga Tokarczuk din Polonia și Georgi Gospodinov din Bulgaria nu sunt doar admirați de critici, ci și citiți cu fervoare. „Cred că astăzi se poate vorbi despre un fel de boom al scriitorilor estici, de care sunt foarte mândru să fac parte”, spune Cărtărescu. „Ai putea compara acest lucru cu ceea ce s-a întâmplat în anii 1960 și 1970 cu scriitori din America Latină precum García Márquez, Vargas Llosa sau Borges.”

Ce face ca scrierea est-europeană să fie atât de proaspătă? „Mulți sunt scriitori absolut non-comerciali”, spune el. „Nu s-au gândit niciodată să facă bani sau să primească premii; erau oameni care iubeau cu adevărat literatura. Sunt total dedicați artei lor.”

Despre România europeană și diaspora

Relația ambivalentă a lui Cărtărescu cu țara sa natală este probabil cel mai românesc lucru la el. România are cea mai mare diaspora din Uniunea Europeană, cu 3,1 milioane de cetățeni români înregistrați ca locuind în alte țări ale UE în 2024. Totuși, la repetarea tensionată a votului prezidențial din luna mai a acestui an, o majoritate clară a acestor expatriați au votat pentru un candidat suveranist, în stilul lui MAGA.

„O vreme, diaspora era cea mai democrată și mai avansată populație, dar spre marea noastră surprindere, s-a întors complet împotriva ei”, spune el. „Au început să-i invidieze pe românii care locuiau în România atunci când aceștia au început să câștige mai mulți bani decât ei în străinătate. Au început să-și urască atât de mult propria țară încât au vrut să o distrugă.”

Totuși, insistă el, românii au fost întotdeauna europeni și vor continua să fie. „Data din 2007 când au devenit membri ai UE a fost poate cea mai importantă zi din istoria noastră. Chiar dacă acele mișcări fasciste sau extremiste sunt foarte puternice în România acum, sperăm că se vor diminua.”

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

Cititi si alte stiri despre CULTURA: Cărtărescu, interviu pentru The Guardian: „M-am răzbunat”