Economie: Tema abordată ridică întrebări relevante pentru publicul larg.
Sinteză: Articolul prezintă informații recente din zona de economie, explicând faptele, contextul și posibilele consecințe.
La intrarea în Centralia, Pennsylvania, nu există panouri turistice și nici semne de bun venit. Există doar asfalt crăpat, fum care iese direct din pământ și o liniște apăsătoare. Un oraș care, pe hârtie, încă există. În realitate, este aproape gol. Sub el, focul arde neîntrerupt din 1962.
Centralia nu este o metaforă. Este un oraș american care a luat foc la propriu și nu a mai putut fi stins.
Incendiul care a început ca o „problemă minoră”
Totul a pornit în luna mai 1962. Autoritățile locale au decis să curețe o groapă de gunoi situată lângă un cimitir, prin incendiere controlată. Era o practică obișnuită la vremea respectivă. Doar că sub groapă se afla o mină abandonată de cărbune, conectată la un vast sistem subteran.
Vreti sa cititi si alte stiri despre Economie, Finante, Afaceri, and Externe?
Focul a pătruns în galerie. Inițial, nimeni nu a înțeles gravitatea situației. Se credea că incendiul va fi stins de la sine, așa cum se întâmplase și în alte cazuri similare. Nu s-a întâmplat.
Cărbunele a continuat să ardă. Lent. Constant. Adânc.
Un foc imposibil de stins
În anii următori, autoritățile statului Pennsylvania au încercat mai multe soluții. S-au săpat șanțuri de izolare. S-au pompat milioane de litri de apă. S-au turnat materiale ignifuge. S-au cheltuit zeci de milioane de dolari.
Nimic nu a funcționat.
Zăcământul de cărbune era prea mare, galeriile prea ramificate, iar focul prea adânc. Estimările specialiștilor arată că incendiul ar putea continua încă 200–250 de ani, în lipsa unei intervenții tehnologice radicale.
Centralia a devenit, astfel, unul dintre cele mai longevive incendii subterane din lume.
Semnele pericolului la suprafață
Ani la rând, locuitorii au simțit schimbarea înainte ca statul să o recunoască oficial. Pământul devenea cald. Fisuri apăreau în curți. Copiii se plângeau de mirosuri înțepătoare. Vegetația murea în anumite zone fără explicație.
În 1981, un incident a schimbat definitiv percepția autorităților. Un copil a căzut într-o groapă apărută brusc în pământ. Din adânc ieșea monoxid de carbon fierbinte. A fost salvat la limită.
Atunci a devenit clar că orașul nu mai putea fi locuit în siguranță.
Evacuarea unui oraș întreg
În anii ’80 și ’90, statul Pennsylvania a început procesul de relocare. Locuitorilor li s-au oferit despăgubiri și case în alte localități. Mulți au refuzat inițial. Centralia era acasă. Familiile trăiau acolo de generații.
În 1992, autoritățile au luat o decizie radicală. Au retras drepturile de proprietate asupra terenurilor. Practic, orașul a fost „șters” administrativ, deși continua să apară pe hărți.
Astăzi, în Centralia mai locuiesc oficial mai puțin de 10 persoane. Casele au fost demolate. Străzile au fost îngropate. Codul poștal a fost desființat.
Autostrada fantomă și turismul neoficial
Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului este fosta autostradă Route 61. Crăpată, ondulată de căldura subterană și acoperită de graffiti, șoseaua a devenit o atracție neoficială pentru curioși.
Ani la rând, oameni din toată America au venit să vadă „orașul care arde”. Au apărut fotografii virale. Clipuri pe YouTube. Teorii conspiraționiste. Centralia a intrat în cultura pop și a inspirat inclusiv decoruri pentru jocuri video și filme.
Autoritățile au închis ulterior accesul, din motive de siguranță. Fumul și gazele toxice nu sunt un spectacol controlat.
O lecție despre moștenirea industrială
Centralia nu este doar o curiozitate. Este un exemplu extrem al costurilor pe termen lung ale exploatării industriale necontrolate. Minele abandonate, lipsa monitorizării și deciziile aparent minore au creat un dezastru care traversează generații.
Focul de sub Centralia nu distruge doar cărbune. Produce gaze toxice, destabilizează solul și modifică ecosistemul local. Este o rană deschisă, întreținută de propriul combustibil.
Un oraș care refuză să dispară complet
Deși evacuat, Centralia nu este complet moartă. Fumul încă iese din pământ în zilele reci. Iarna, zăpada se topește în pete neregulate. Termometrele arată diferențe inexplicabile de temperatură între două puncte apropiate.
Este un oraș care continuă să existe prin ceea ce nu se vede. Prin focul de dedesubt.
Centralia rămâne un avertisment tăcut. Uneori, lucrurile pe care le aprinzi nu mai pot fi stinse. Iar prețul nu este plătit imediat, ci de cei care vin după.
Actualitate.org va ofera ultimele stiri noi de la cele mai importante publicatii online.