DIVERSE: Ce urmărește cu adevărat Netanyahu în Iran?

Ce urmărește cu adevărat Netanyahu în Iran?

Premierul Benjamin Netanyahu susține că obiectivul principal al ofensivei militare israeliene este acela de a împiedica Iranul să dezvolte arme nucleare. Atacurile lansate de armata israeliană asupra infrastructurii economice, precum și a unor obiective politice și militare din Iran ridică însă semne de întrebare asupra scopului real urmărit de șeful executivului de la Ierusalim.

Numeroase voci se întreabă acum dacă nu cumva statul evreu vizează mai mult decât programul nuclear iranian. Tot mai mulți experți în Orientul Mijlociu, dar și lideri politici de pretutindeni încep să creadă că adevăratul obiectiv al ofensivei israeliene ar putea fi decapitarea actualului regim de la Teheran.

La scurt timp după lansarea atacurilor de vineri asupra Iranului, Netanyahu a declarat că operațiunea vizează armele nucleare și rachetele balistice din arsenalul iranian, pe care Israelul le consideră o amenințare existențială. De altfel, de-a lungul timpului, Iranul a negat în permanență dreptul la existență al statului evreu. 

Cu toate acestea, ultimele raiduri aeriene par să indice o strategie mult mai amplă. Duminică, spre exemplu, aviația israeliană a lovit o clădire a Ministerului iranian de Externe și sediul Ministerului Apărării din Teheran. Tot în acea zi, au fost atacate și sediile poliției din centrul capitalei.

Luni, Israelul a anunțat că a bombardat centrul de comandă al Forței Quds, unitatea de elită a Gărzilor Revoluționare iraniene, aflată sub controlul direct al liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei.

Noile ținte par a fi mai strâns legate de structurile de decizie politică și militară ale regimului de la Teheran, decât de programul nuclear propriu-zis.

O listă de priorități

Sâmbătă, Israelul a atacat și câmpul de gaze „South Pars”, cel mai mare rezervor de gaze naturale din lume.

Citește pe Antena3.ro

O doctoriţă româncă, la datorie într-un spital subteran din Israel: "Îi tratăm aici, sub pământ". Noi informaţii de la MAE

„Logica acestor atacuri este una progresivă. Există o listă de priorități”, susține Clive Jones, profesor de securitate regională la Universitatea Durham, din Marea Britanie.

„Primul obiectiv este încetinirea semnificativă - sau chiar oprirea - programului nuclear iranian. Al doilea este neutralizarea sistemelor militare de lansare și a liderilor care le controlează”, spune Jones, citat de „France 24”.

Potrivit acestuia, atacul asupra câmpului de gaze se încadrează în cea de-a doua categorie, fiind o lovitură simbolică și strategică la adresa infrastructurii economice și decizionale a regimului iranian.

„Dacă ne uităm la atacurile efectuate de Israel, vedem că au vizat instalații de combustibil care alimentează armata iraniană, în special cele asociate cu programele de rachete sau cu cisternele de realimentare”, afirmă  Jones.

„Până acum, nu au lovit cu adevărat infrastructura energetică civilă. Asta ar putea veni mai târziu, în funcție de cum evoluează situația”, mai spune el.

Potrivit unor experți în Orientul Mijlociu, anumite ținte par a fi alese și pentru valoarea lor simbolică sau psihologică. 

Atacurile asupra unor clădiri legate de regim sau eliminarea unor oficiali pot fi interpretate ca o strategie menită să „șocheze inamicul, să submineze lanțul de comandă și să creeze haos, pentru a încetini capacitatea de reacție a regimului”, este de părere Filippo Dionigi, specialist în politica regiunii la Universitatea din Bristol.

Doctrina Caracatiței

Această abordare în mai multe faze este cunoscută și sub numele de „Doctrina Caracatiței”, concept formulat pentru prima dată în 2021 de fostul premier israelian Naftali Bennett, precizează Veronika Poniscjakova, expertă în conflicte din Orientul Mijlociu la Universitatea din Portsmouth.

„Iranul este caracatița, iar tentaculele sale sunt întinse în toată regiunea, prin grupări precum Hezbollah în Liban sau Hamas în Gaza”, afirmă Poniscjakova, citată, la rândul ei, de „France 24”. 

Noua strategie a Israelului presupune că statul evreu „nu va mai urmări doar tentaculele caracatiței - adică grupările loiale - și nici nu se va limita la atacuri cibernetice asupra instalațiilor nucleare iraniene, ca în cazul virusului «Stuxnet», ci va viza chiar capul caracatiței, adică regimul de la Teheran”, mai spune ea.

Obiectivul ascuns

Mai mulți analiști susțin că amploarea atacurilor israeliene poate indica un obiectiv geopolitic mai amplu.

„Israelul urmărește prăbușirea regimului de la Teheran. Este singura explicație plauzibilă pentru care ar ataca infrastructura energetică, cu scopul de a stimula nemulțumirea populară față de Republica Islamică”, susține Shahin Modarres, director al Departamentului pentru Iran din cadrul „International Team for the Study of Security”, din Verona.

Dacă Israelul va începe să lovească exclusiv infrastructura energetică civilă, rezultatul ar putea fi pene de curent extinse și frecvente în întreaga țară. În timp, acest lucru „ar putea submina încrederea populației în conducerea de la Teheran”, avertizează și Dionigi.

Ministerul iranian al Sănătății a anunțat că 90% dintre victimele înregistrate până acum sunt civili. Totodată, atacurile asupra unor clădiri cu încărcătură politică - inclusiv televiziunea publică, lovită în timpul unei transmisiuni în direct - pot fi interpretate ca un semnal adresat Opoziției iraniene.

„Mesajul este că Opoziția poate profita de această ocazie pentru a se ridica împotriva regimului!”, afirmă Veronika Poniscjakova, expertă în conflicte din Orientul Mijlociu.

Cel mai grăitor exemplu al acestui mesaj politic a venit chiar de la premierul Netanyahu, care, în debutul ofensivei de vineri, s-a adresat direct poporului iranian, printr-o postare pe rețelele sociale.

„Sper ca această operațiune militară să vă deschidă drumul către libertate!”, a scris Netanyahu. „Aceasta este șansa voastră de a vă ridica împotriva regimului!”, a adăugat el.

„Postarea era clar direcționată către poporul iranian și transmitea ideea că Israelul lovește un regim care l-a oprimat. A fost o invitație la revoltă”, este de părere Clive Jones, profesor de securitate regională. 

În opinia lui, mesajul reflectă în mod clar dorința lui Netanyahu de a asista la o schimbare de regim la Teheran.

Război existențial și pentru Iran

În acest context, rămâne însă o întrebare crucială: poate fi încurajată o revoltă internă de către un rival regional care, timp de decenii, se află într-un conflict deschis cu regimul iranian?

Potrivit unui raport publicat la începutul săptămânii de către „Institutul pentru Studiul Războiului”, centru de studiu independent cu sediul la Washington, atacurile israeliene asupra sediului poliției din Teheran, dar și asupra Ministerului Informațiilor și Securității, „ar putea reduce capacitatea regimului de a menține ordinea internă și controlul social”.

Cu toate acestea, nu este clar dacă astfel de lovituri pot slăbi conducerea iraniană până în punctul în care să nu mai poată reprima o eventuală revoltă populară.

„Aceasta este întrebarea esențială - și, pentru moment, nimeni nu are un răspuns sigur!”, este de părere Jones.

În plus, orice formă de intervenție externă riscă să aibă efectul invers celui scontat, alimentând naționalismul și consolidând sprijinul în jurul regimului.

 „Intervenția externă în afacerile politice ale unei țări rareori duce pur și simplu la o reacție împotriva conducerii”, avertizează Filippo Dionigi, expert în Orientul Mijlociu. 

„Efectul ar putea fi invers: o astfel de interferență poate trezi conștiința națională, mândria și solidaritatea în jurul regimului”, adaugă el. 

Cu alte cuvinte, în încercarea de a se poziționa ca aliat al opoziției iraniene, premierul Benjamin Netanyahu riscă să întărească regimul de la Teheran, cel puțin pe durata conflictului.

Pentru Netanyahu, care inițial a susținut că scopul campaniei militare este limitat la dezmembrarea programului nuclear iranian, extinderea obiectivelor implică „un risc imens”, spune și Clive Jones, profesor la Universitatea Durham.

„Atunci când o țară este atacată, populația tinde să se solidarizeze cu statul - chiar și în condițiile în care regimul este nepopular”, precizează el.

Din perspectiva Teheranului, războiul actual este unul „existențial”, adaugă Dionigi. „Iranul va folosi întreaga sa capacitate militară, atât timp cât va fi necesar pentru a-și asigura supraviețuirea”.

Netanyahu joacă o carte periculoasă

În tabăra israeliană, riscurile sunt la fel de mari. O eventuală escaladare a conflictului ar putea duce la „un număr mai mare de victime civile în Israel, ceea ce ar pune presiune politică uriașă asupra guvernului”, avertizează Shahin Modarres, analist la Iran Desk, în cadrul „International Team for the Study of Security”.

„Totul depinde de felul în care Netanyahu va încheia acest război. Fie reușește să dezmembreze programul nuclear iranian și să provoace o schimbare de regim, fie totul se întoarce împotriva lui și cariera sa politică ia sfârșit”, mai precizează expertul în Orientul Mijlociu. 

››› Vezi galeria foto ‹‹‹