EDUCATIE: Un elev care redescoperă istoria, strălucește și se afirmă, îndrumat de profesorul său. Un lucru absolut minunat! Ce facem cu ora de istorie? – Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie

Un elev care redescoperă istoria, strălucește și se afirmă, îndrumat de profesorul său. Un lucru absolut minunat! Ce facem cu ora de istorie? – Mihai Manea, președintele Asociației Profesorilor de Istorie

Zilele trecute am citit o veste care sincer m-a bucurat mult. Un elev al clasei a XI-a de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu a publicat o lucrare și anume Începuturile Țării Românești. Între invazie și dominație, în care susține că fondatorul statului muntean ar fi fost legendarul Negru Vodă și nu Basarab I.

• „Învață din ieri, trăiește pentru astăzi și speră pentru ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu încetezi niciodată să te întrebi.” – Albert Einstein

Elevul abordează problema duratei istorice, rolul tradiției istorice orale, mult discutatul „descălecat” și altele. Aceasta este un lucru absolut minunat! Un elev de liceu, care strălucește, se afirmă, îndrumat de profesorul său și lansează un nou punct de vedere în plan științific. Un lucru absolut rar! Un gest necesar și profund salutar a fost reprezentat și de cuvintele frumoase și de încurajare oferite elevului de către Ministrul Educației și Cercetării.

Elevul în cauză în ieșirile sale la nivel public a reluat și câteva idei în planul metodologiei ce merită atenția totală a noastră, a tuturor cadrelor didactice, specialitatea istorie, dar, mai ales, a factorilor diriguitori ai învățământului românesc. Astfel, s-a accentuat ideea rigidității actuale a conținutului disciplinei istorie– prea mult accent pe memorare, cea a efortului prea mic acordat încă digitalizării la ora de istorie, cea a analizei surselor/izvoarelor istorice de către elevi sub coordonarea profesorului de la clasă etc.

Dar, înainte de a continua, haideți să nu uităm cadrul în care se află în prezent învățământul românesc. Abia scăpată de un ciclu electoral (alegeri locale, legislative și prezidențiale de peste un an), cu profunde efecte traumatizante, în care extremismul și-a spus cuvântul destul de adânc, România se pregătește pentru un program bugetar de corijare a cheltuielilor publice, dar și de formarea unui nou executiv.

Mă număr printre acei care am salutat încă de la început direcțiile de acțiune, multe novatoare, enunțate de Ministrul Educației și Cercetării. Cred că în acest moment se poate crea o reală platformă de a modernizare a învățământului. Astfel, numai în ultima perioadă s-au realizat câteva documente ce vor să propună o diagnoză – atât de mult necesară și dorită – în educația românească. Mă refer la Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizări prezente și implicații pentru noi reforme în educație (Raportul QX) (39 p.) (ce bine ar fi să fie popularizat mai mult în rândul cadrelor didactice direct implicate!) și Raportul OECD, Reviews of National Policies for Education, Education and Skills in Romania (227 p.) (ce bine ar fi să fie diseminat și parțial într-o traducere în limba română pentru cadrele didactice direct implicate).

Cei care urmăresc noile luări de poziție ale factorilor diriguitori din ultimele luni au remarcat că sunt abordate tot mai multe domenii ale educației românești – pentru a menționa câteva: examenele naționale, salarizarea și evaluarea anuală a cadrelor didactice, situația normei didactice, mai puțin conținut, mai multă învățare “profundă” și altele. Un lucru de lăudat este reprezentat de activitatea experților în educație…desigur, inclusiv a celor ce vin din lumea ONG-urilor, grupați în tot felul de coaliții, alianțe și altele, mulți cu expertiză în management și învățământ preșcolar, dar care dau și dau și dau sfaturi cum să fie ora de matematică, istorie, educație socială. Dar ce facem cu firul ierbii, cu oamenii ce lucrează zilnic la baza sistemului educațional? Este oare de ajuns doar consultarea publică a acestora la prezentarea unui proiect de act legislativ?

Personal, aștept, precum cred că așteaptă toți dăscălii, punerea în aceste zile în dezbaterea publică a proiectului final al Planurilor-Cadru pentru învățământul liceal. Acolo vom vedea, sunt de părere, multe direcții noi, sper, reținute din larga dezbatere realizată în această primăvară.

Pentru disciplina istorie, pe baza unei analize realizate, sper, cu concursul tuturor factorilor implicați, așteptările sunt și mari. Căci exemplul liceanului de la Târgu Jiu ne incumbă o și mai mare responsabilitate. Ca să nu vorbim despre situația României în alegerile abia încheiate și nivelul tot mai amenințător al analfabetismului funcțional, inclusiv în domeniul cunoașterii istoriei. Căci, haideți să vedem cum arată în prezent ora de istorie…, în câteva rânduri (cu scuzele de rigoare, sper să nu mai supăr pe mulți colegi, așa cum a făcut-o deja de multe ori):

• Domină încă predarea de tip magistral, deși nu lipsesc deloc, ba dimpotrivă, abordările interactive, digitalizarea sau analiza de surse/izvoare istorice.
• În ciuda a numeroase formări a cadrelor didactice, transmiterea și formare de competențe la clasă se află la un nivel mediu, ca să nu spunem scăzut.
• Nu toate cadrele didactice își propun metode stimulative prin care să implice pe deplin pe elev în demersul didactic și să centreze demersul pe beneficiarul educației.
• Problemele de evaluare continuă să rețină atenția la nivelul evaluării curente, dar și a examenelor naționale.

Și, totuși, cum ar trebui să arate ora de istorie (o viziune optimistă și prospectivă)?

• Un curriculum nou, care să reunească cele mai noi abordări științifice în domeniu – în care grupurile de lucru să fie constituite deopotrivă din reprezentanți ai învățământului secundar și superior (experiența unuia dintre recentele curriculumuri de istorie în care punctul de vedere al universitarilor și cercetătorilor științifice a dominat, a fost una absolut deloc plăcută!).
• Nu trebuie eludat ceea ce învățământul de istorie a realizat în ultimele trei decenii și jumătate – discuția privind Istoria Românilor, rolul documentelor reglatoare în domeniu ce exprimă orientările europene (Consiliul Europei, OHTE, Consiliul European, UNESCO etc.
• Ora de istorie trebuie să dezvolte atitudini, sentimente, să fie centrată pe elev. Este imperios necesar să îl facă pe elev să privească disciplina cu simpatie, iar datele (memoria istorică) și abordările inovative să se îmbine.
• Realizarea de traininguri eficiente, care să ofere cadrelor didactice specialitatea de istorie multe exemple de bune practici, bazate pe interactivitate.

Prin toate acestea putem asigura condițiile necesare promovării prin intermediul disciplinei istorie a principiilor educației democrative, într-un moment în care soarta democrației este amenințată foarte mult în Lume.

PS: Mulți se vor întreba cum de îmi permit eu să creionez astfel de obiective să le zicem,. Acum o lună o “colegă” a declarat “că prin întreaga mea activitate am adus doar deservicii disciplinei istorie”. Mai mult, ulterior, am și fost înlăturat din grupurile de lucru pe istorie în care am activat ani și ani. 

Nu doresc să critic sau să jignesc pe nimeni. Fiecare dintre om are dreptul la opinie. Sunt sincer mândru că în baza principiilor educației mele romano-catolice am putut profesa la catedră aproape 45 de ani și în plan intern și internațional. Sunt doar un profesor de istorie.

__________________

Despre autor:

Mihai Manea este profesor de istorie, doctor în istoria relațiilor internaționale si studii europene, autor de lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio).

• Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.

Citește și:

Ministrul Educației către Daris Mănescu, elevul de clasa a XI-a care a publicat o carte cu teoria sa privind întemeierea Țării Românești: Te felicit. Văd că vorbești despre lucruri importante, și anume noi metode de a transfera competențe dincolo de a se preda și memora date

INTERVIU Daris Mănescu, elevul de clasa a XI-a care a publicat o carte despre teoria sa legată de întemeierea Țării Românești: Domnul meu profesor Claudiu Mărăcine a fost inspirația mea / E foarte deschis și îi pasă mai mult să înțelegem în sine evenimentele istorice, decât să punem accentul pe memorarea anilor