EXTERNE: Ce rachete iraniene au lovit deja Israelul, ce mai are de lansat regimul de la Teheran

Ce rachete iraniene au lovit deja Israelul, ce mai are de lansat regimul de la Teheran

Iranul deține o gamă largă de rachete balistice, unele dezvoltate în comun de forțele armate iraniene și Garda Revoluționară. Experții analizează, pentru Jerusalem Post, capacitățile ofensive rămase ale Iranului.

Iran a lansat, pe 22 iunie, un atac masiv cu rachete asupra Israelului, folosind o gamă variată de rachete balistice. Aceste rachete au fost dezvoltate în comun de forțele armate iraniene și Garda Revoluționară Islamică.

Lansarea a fost încadrată în răspunsul Teheranului la recentul atac american asupra instalațiilor nucleare iraniene.

De la 3.000, la 8.000 de rachete

Ofensiva Teheranului a marcat o escaladare semnificativă a tensiunilor dintre cele două țări. Israelul a raportat că a interceptat majoritatea rachetelor, dar unele au reușit să treacă de sistemele de apărare.

În ultimii ani, Teheranul a prioritizat programul său de rachete ca piatra de temelie a arsenalului său strategic, deviind resurse de la modernizarea forțelor aeriene și a sistemelor de apărare aeriană.

Ayatollahul Ali Khamenei ar fi ordonat o accelerare semnificativă a programului național de rachete al Iranului.

Această decizie, luată în urma degradării capacităților Hamas și Hezbollah, avea ca scop creșterea stocului de rachete al Iranului de la aproximativ 3.000 la 8.000.

Arsenalul de rachete al Iranului

Iran deține o gamă largă de rachete balistice, variind de la rachete cu rază scurtă de acțiune până la cele intercontinentale.

Racheta Haj Qassem este o rachetă avansată, dezvăluită în 2020, despre care se pare că atinge viteze de 12.000 de kilometri pe oră, cu o rază de acțiune de 1.400 de kilometri și purtând un focos de 500 de kilograme. Este numită după Qassem Soleimani, fostul comandant al Forței Quds a IRGC, care a fost ucis într-un atac aerian american.
Untrodusă în 2024, racheta Emad este remarcabilă mai ales pentru focoasa sa manevrabilă, care îi permite să își modifice traiectoria după reintrarea în atmosferă. Această caracteristică este concepută pentru a înșela sistemele radar și rachetele interceptoare. Are o rază de acțiune de 1.700 de kilometri și folosește combustibil lichid, necesitând proceduri complexe de pre-lansare, dar oferind o eficiență energetică ridicată. Focoasa sa cântărește aproximativ 750 de kilograme.
Dezvăluită în 2022, racheta Kheibar Shekan este numită după bătălia de la Khaybar din secolul al VII-lea. Are o rază de acțiune de 1.500 de kilometri și a fost prima rachetă cu combustibil solid a Iranului, permițând timpi de lansare mai rapizi și o mai mare pregătire operațională. Focosul este estimat la 500 de kilograme.
Cea mai grea și mai rapidă rachetă din arsenalul Iranului, bazată pe racheta nord-coreeană Hwasong-10, Khorramshahr are o rază de acțiune de 2.000 de kilometri și transportă un focos masiv de 1.500 de kilograme. Viteza sa de penetrare atinge 14.000 de kilometri pe oră. O variantă include un focos cu fragmentație cu submuniții concepute pentru a provoca daune pe scară largă. O astfel de rachetă ar fi lovit Centrul Medical Soroka din Beersheba săptămâna trecută.

Potrivit surse din domeniul apărării israeliene, scopul acumulării de forțe este de a permite Iranului să lanseze tiruri masive de rachete care ar copleși sistemul israelian Arrow și alte sisteme de apărare antirachetă.

De la izbucnirea ostilităților cu Iranul pe 13 iunie, aproximativ 500 de rachete balistice au fost lansate asupra Israelului.

Rachete hipersonice: amenințare sau bravadă?

Iranul amenință frecvent că va desfășura rachete hipersonice în încercarea de a răspândi frică. Cu toate acestea, până în prezent, Teheranul nu a demonstrat capacitatea operațională în acest domeniu.

„Hipersonic” se referă la proiectile care ating viteze care depășesc 5.000 de kilometri pe oră – o viteză pe care aproape toate rachetele balistice o ating deja.

Termenul este de obicei rezervat rachetelor capabile de viteze extreme și manevre bruște și imprevizibile, care fac interceptarea mult mai dificilă.

Astfel de rachete manevrabile reprezintă o provocare unică pentru sisteme precum racheta Arrow a Israelului sau bateria americană THAAD desfășurată în regiune.

Spre deosebire de rachetele balistice tradiționale, care urmează o traiectorie predeterminată, focoasele manevrabile își pot ajusta cursul în timpul zborului, complicând urmărirea și interceptarea.

Deși Iranul a etalat astfel de rachete în timpul paradelor militare și a etichetat anumite rachete existente drept hipersonice, încă nu a demonstrat o capacitate reală.

Capacitățile de apărare ale Israelului

Israelul dispune de sisteme avansate de apărare anti-rachetă:

Iron Dome: pentru interceptarea rachetelor cu rază scurtă;
David’s Sling („Praștia lui David”): pentru rachete cu rază medie;
Arrow: pentru interceptarea rachetelor balistice.

Aceste sisteme au fost activate în timpul atacului iranian.

Experții în securitate avertizează că situația rămâne extrem de volatilă. Israelul ar putea lansa un contraatac, iar Iranul ar putea recurge la alte tipuri de arme din arsenalul său.

„Suntem pregătiți pentru orice scenariu», a declarat un oficial israelian.