EXCLUSIV | Denis Hanganu, despre trecut, iertare și decizii. Care a fost cea mai mare greșeală din viața lui: „Trebuie să știi când să te oprești”

Denis Hanganu este cunoscut publicului prin prisma serialelor – Sacrificiul (Antena 1) și Clanul (Pro TV), mai nou Groapa (Pro TV), dar și a spectacolelor de teatru. Apare și pe marele ecran în “Cursa”, actorul fiind un profesionist, care tratează cu seriozitate fiecare proiect. Face teatru din perioada liceului, când a intrat într-o trupă de teatru de amatori și a dat admitere la facultate atât la Iași, cât și la București, alegând Capitala pentru mai multe oportunități. În interviul exclusiv acordat pentru CIAO.RO, Denis Hanganu ne-a povestit despre sacrificiile făcute pentru carieră. Dar și despre trecut, iertare și decizii.
Trecutul personajului tău din Groapa îl urmărește și pe el. În ce fel te-ai regăsit în povestea lui?
Sunt multe asemănări care m-au atras la Dragu, personajul antagonist din „Groapa”. El e un om cu un trecut încărcat, cu traume și decizii făcute nu neapărat pentru că „așa ar fi bine”, ci pentru că simte că sunt necesare. Asta e o idee interesantă: nu tot ce facem e simplu, nu tot ce alegem vine din idealuri, ci dintr-o nevoie de control, din frica să nu fim victime din nou.
În viața mea și eu am trecut prin perioade de nesiguranță, când mi-am dorit să păstrez controlul asupra carierei și identității mele prin deciziile pe care le-am luat. Cred că personajul „Dragu” nu vrea să lase trecutul să-l definească complet, dar nici să-l abandoneze, ci să-l folosească drept o forță de nestăvilit.
Ce parte din trecut ai vrea s-o păstrezi mereu vie?
Aș vrea să păstrez mereu energia copilului din mine și dorința aceea puternică de a mă depăși, de a demonstra că pot să reușesc în domeniul ăsta în care activez și cu care nu aveam nimic în comun.
Într-un fel, trecutul meu simplu cu visuri mari, e motivul pentru care nu pot să mă complac. Am văzut de unde am plecat, știu cât de mult trebuie să muncesc pentru a rămâne relevant. Păstrarea acelei părți de vulnerabilitate și ambiție cred că mă face mai bun, nu doar ca actor, ci ca om.
Denis Hanganu, despre trecut, iertare și decizii
Când ai simțit că te-ai împăcat cu o parte din trecutul tău?
Un moment important a fost când am reușit să privesc înapoi fără să dau vina pe cineva: nici pe părinţi, nici pe sistem, nici pe lipsuri. Când am conștientizat că da, mi-a fost foarte greu, dar greul acela m-a format. Faptul că am crescut cu multă rigoare și puține resurse, m-a făcut să fiu disciplinat, să nu iau nimic de-a gata.
Ce te-a învățat cea mai grea greșeală pe care ai făcut-o?
Greșelile pe care simt că le-am făcut au fost cele legate de orgoliul profesional și de lipsa de echilibru. Uneori am prioritizat enorm munca, proiectele, scena, şi am neglijat odihna, viața personală sau echilibrul interior. Am simțit, mai ales la filmări, presiunea de a performa non-stop, de a da totul, și asta poate fi periculos dacă nu mai știi unde trebuie să tragi linie.
Din această greșeală am învățat că nu tot ce e muncă intensă e neapărat progres constant. Trebuie să știi când să te oprești, când să reflectezi, când să te întorci la echilibrul personal.
Ce înseamnă pentru tine să ierți cu adevărat?
„A ierta” pentru mine înseamnă să recunoști durerea, să accepţi că e acolo, dar și să alegi să nu mai trăiești sub povara resentimentelor. Nu înseamnă să uiți complet, ci să eliberezi energia negativă care te ține blocat.
În același timp, să ierți cu adevărat, înseamnă să-ți dai voie să crești. E un proces interior. Nu e vorba doar de cealaltă persoană, ci de tine și de modul în care alegi să nu mai fii definit de greșelile celorlalţi sau de momentele dureroase.
Cred că iertarea e și o formă de putere. Dacă pot să iert, pot să merg înainte, și nu ca un om slab, ci ca unul care a învățat și s-a reconstruit. Şi cred că asta se reflectă și în personajele pe care le interpretez. Nu sunt supereroi fără fisuri, ci oameni care își poartă trecutul și totuşi sunt capabili de transformare.
Care a fost cea mai mare greșeală din viața lui
Dacă ai putea vorbi cu tine, cel de acum 10 ani, ce i-ai spune?
I-aș spune să iubească mai mult procesul decât rezultatul. Nu tot „succesul” e ceea ce pare la prima vedere, iar cele mai valoroase experiențe sunt în construirea personajelor, nu doar în aplauzele finale.
l-aș mai spune să nu se sperie de eșecuri. Să înțeleagă că un „NU” la un casting nu înseamnă „nu ești bun”, ci că „nu ești ce căutăm acum”. Diferența e uriașă. Și i-aș mai da un sfat: ai mai multă grijă de tine, de somn, de alimentaţie. Pentru că meseria asta e maraton, nu sprint. Dacă vrei să rezişti, nu poţi să te neglijezi și să crezi că doar ambiția te duce până la capăt.
Când ai simțit prima dată că ai crescut cu adevărat?
Unul dintre momente a fost când, între proiectele de film m-am întors la repetițiile pentru spectacolele de teatru și am văzut că pot jongla foarte lejer între lumi diferite, cu obiceiuri, rigori și cerințe diferite.
Ți s-a întâmplat vreodată ca o alegere mică să-ți schimbe complet drumul?
Da, și nu doar o dată. De multe ori ce pare la început „mic” și nesemnificativ îți poate schimba direcția pe termen lung. Un telefon la care răspunzi, un „hai că vin” la o întâlnire cu un regizor/producător, chiar și multe roluri pe care le-am făcut fără să fiu remunerat și ulterior s-au concretizat în recomandări de top în proiecte cu mult mai mari.
De exemplu, în cazul meu, faptul că am ales să rămân consecvent pe drumul actoriei, chiar și când părea că nu se leagă nimic important, a fost o sumă de alegeri mici: să merg la încă un casting, să accept un rol mai mic, să intru în alt proiect independent, să mai fac o colaborare. Fiecare mic „Da”, a adus, în timp, oportunități mai mari. Dacă refuzi lucruri doar pentru că nu par a fi spectaculoase acum, rişti să ratezi relaţii și întâlniri care îți pot schimba viața mai târziu.
Când ai simțit ultima oară că trebuie să o iei de la capăt?
Eu mereu am simțit că trebuie sắ o iau de la capăt la finalul unei perioade foarte intense după un sezon greu de filmări, cu scene de acțiune, mult stres, epuizare fizică și emoţională. Nu era vorba doar de oboseală, ci de sentimentul că s-a terminat un ciclu și trebuie să regândesc totul: ce fac mai departe, ce roluri vor mai veni, încotro vreau să merg, unde vreau să ajung.
Întotdeauna am simțit că urmează să o iau de la capăt, dar cu mult mai multă experiență acumulată, cu lecţii învățate și cu dorința reînnoită de a îmi face meseria pe care o iubesc.
Denis Hanganu: „Trebuie să știi când să te oprești”
Cum faci pace cu lucrurile pe care nu le poți schimba?
Pentru mine, pacea începe cu acceptarea. Trebuie inițial să recunosc ce nu pot schimba, precum trecutul, unele decizii, unele consecințe şi să nu mă consum pentru ele la nesfârșit. Acceptarea nu e neapărat resemnare ci mai degrabă conştientizare.
Nu pot controla felul în care mă vede lumea, ce se întâmplă în industrie sau ce decizii iau alți oameni. Pot, însă, să-mi fac treaba cât mai bine posibil, să fiu corect cu mine și respectuos cu cei din jur, să lucrez la reacţiile mele. În clipa în care înveți că ești stăpânul propriilor alegeri și atât, se creează un echilbru. Și de acolo începe liniștea interioară.
foto: PR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu