SOCIETATE: Sub pământul care visează – peşterile din România şi magia lumii din adâncuri

Sub pământul care visează – peşterile din România şi magia lumii din adâncuri

Ileana Sandu

Când agitaţia oraşului devine insuportabilă, când „harababura” zilelor ne copleşeşte, când timpul trece grăbit pe lângă noi (sau noi pe lângă el),să ne aducem aminte că există un tărâm unde liniştea curge ca o apă veche şi rece, printre stânci şi umbre: e lumea peşterilor, ascunse în măruntaiele pământului, fiecare cu povestea ei, fiecare cu altă tăcere şi, toate la un loc – comori subterane ale turismului românesc.

Nu e nevoie să fii speolog sau aventurier ca să le simţi farmecul. E suficient să păşeşti într-una dintre ele şi vei înţelege: aici, timpul nu trece, ci se prelinge. Lumina devine altfel. Ecoul pare să vină din altă lume. Şi tot ce ştiam despre pământ – piatră, rădăcini, tăcere – capătă suflet.
Peşterile României sunt mult mai mult decât simple găuri în stâncă. Sunt locuri magice unde timpul pare că a stat în loc, unde ştiinţa şi miturile se întâlnesc, iar natura îşi arată o altă faţă – misterioasă, grandioasă, tăcută.

Ele merită nu doar să fie descoperite, ci şi protejate, promovate şi integrate inteligent în strategia turistică a unei ţări care are atât de multe de oferit.
Cu o varietate geologică remarcabilă, România este una dintre cele mai bogate ţări europene în ceea ce priveşte numărul şi diversitatea peşterilor. Majoritatea acestor formaţiuni se află în regiunile carstice ale Carpaţilor Occidentali, în special în Munţii Apuseni, dar şi în zonele carstice din Banat, Mehedinţi, Oltenia şi Bucovina.

Până în prezent, în România au fost descoperite peste 12.000 de peşteri, unele dintre ele fiind de interes ştiinţific major, altele amenajate pentru turism şi deschise publicului larg.

***

Undeva, în Munţii Apuseni, se odihneşte de mii de ani Gheţarul de la Scărişoara – un munte de gheaţă prins în inima pământului. Vara, când soarele frige la suprafaţă, jos, în peşteră, e frig ca iarna dintâi. Este unul dintre cei mai mari gheţari subterani din lume (cu un volum de peste 75.000 de metri cubi), dar dincolo de cifre, rămâne un loc cu o atmosferă ireală, de poveste nespusă.
(foto – Primăria Garda de Sus)

Tot în Apuseni, dar mai caldă şi mai tăcută, Peştera Urşilor îşi păstrează tainele. Când a fost descoperită, în 1975, pereţii ei au dat la iveală o lume întreagă de oase şi umbre – urşi de peşteră, dispăruţi de milenii. Azi, turiştii păşesc uimiţi printre stalactite care atârnă ca nişte candelabre şi forme ciudate sculptate de apă şi timp. Este numită astfel datorită descoperirii a peste 140 de schelete ale ursului de peşteră (Ursus spelaeus), o specie dispărută acum 15.000 de ani.
(foto – pesteraursilor.ro)

În Oltenia, în inima Gorjului, Peştera Muierilor îşi spune povestea cu nume de legendă. Se zice că, demult, femeile satelor se ascundeau aici când vremurile erau grele şi războinice. Aşa i-a rămas numele. Azi, galeriile ei largi şi luminile blânde o fac una dintre cele mai vizitate peşteri din ţară.
(foto – TransaTravel.ro)

Şi nu putem uita de Peştera Movile, un loc care pare rupt dintr-un vis ştiinţifico-fantastic. Închisă publicului, dar cercetată cu emoţie de biologi din toată lumea, Movile ascunde un ecosistem unic, cu vietăţi care trăiesc fără oxigen şi lumină – un alt fel de viaţă, acolo unde nu te-ai fi gândit că ar putea fi. Este poate cea mai spectaculoasă peşteră din România din punct de vedere ştiinţific. Descoperită în 1986 în apropiere de Mangalia, este un ecosistem unic în lume, complet izolat, unde trăiesc specii necunoscute anterior, adaptate la condiţii de viaţă extreme.
(foto – povestilemariinegre.ro)

Peştera Meziad – Una dintre cele mai mari şi mai frumoase peşteri din Munţii Pădurea Craiului. Cu galerii lungi de peste 4 km, Meziadul este un adevărat paradis pentru speologi şi un loc perfect pentru turismul de aventură.
(foto – arieseni-apuseni.ro/obiective-turistice/pestera-meziad/)

Turismul subteran nu e doar o curiozitate, ci o experienţă completă. E o ieşire din zgomotul lumii moderne şi o intrare într-o realitate veche, tăcută şi profundă. În peşteri, nu doar că vezi, ci şi simţi – umezeala, ecoul paşilor, suflul rece al pământului. E o călătorie prin istorie, prin geologie, prin propria imaginaţie, o coborâre în… propriile tale adâncuri.

Peşterile nu se termină niciodată. Când crezi că ai ajuns la capăt, se deschide un nou coridor. Aşa e şi cu poveştile lor. România are sub pământ o lume întreagă, vie şi misterioasă, care aşteaptă să fie descoperită. Cu grijă, cu respect faţă de natură, cu idei bune şi investiţii, speoturismul poate deveni un brand românesc. Totuşi, accesul necontrolat sau nerespectarea regulilor de vizitare poate afecta grav ecosistemele fragile din peşteri. Din acest motiv, multe rămân închise publicului şi sunt vizitate doar cu aviz ştiinţific. Există un echilibru delicat între dorinţa de a arăta lumii aceste comori şi nevoia de a le proteja.