CULTURA: Târgul de fete de la Găina – adevăruri, legende și istorii (foto)

Târgul de fete de la Găina – adevăruri, legende și istorii (foto)

Tradiția zice că în cel mai apropiat sfârșit de săptămână de ziua Sfântului Ilie, care este sărbătorit pe data de 20 iulie, să țîne una dintre cele mai importante sărbători – în comuna Avram Iancu din Munții Apuseni la limita județelor Alba, Arad, Hunedoara și Bihor – ale Moților „Târgul de Fete de pe Muntele Găina”. Este vorba cea mai populară moțească cu o vechime de sute de ani, a cărui amploare și renume a depășit demult granițele țării noastre.

Dacă pe vremuri fetele veneau la târg pentru a fi pețite de feciori și se cununau chiar pe Muntele Găina, în zilele noastre târgul este prilej pentru moți și turiști de pe alte meleaguri de a petrece, a participa la concursuri de dansuri și gastronomie, concerte și spectacole populare și de a admira creațiile meșterilor populari.

Încărcată de misticism și ipoteze, originea acestui târg, pierdută în negura timpului, nu face decât să ne fascineze „creând și acum în juru-i acel indefinit mister în care legenda și realul se întrețes la modul necesar și firesc”.

La mijlocul secolului al XIX-lea, sărbătoarea de pe Muntele Găina a devenit cunoscută lumii ca „târg de fete”, deși potrivit localnicilor, nu era decât un prilej de întâlnire și de petrecere al familiilor moților.

Târgul de fete de la Găina în beletristica vremurilor

Scriitorul născut în Slovacia, Jókai Mor, unul dintre marii scriitori ai Ungariei secolului al XIX-lea, s-a numărat printre autorii care au contribuit la faima „târgului de fete” și a relatat despre tradiția sărbătorii în romanul „Sărmanii Bogați”.

„În vecinătatea munţilor bihoreni se află o creastă de deal numită Găina care-n vremea târgului era înverzită ca toţi munţii din Ardeal după topirea zăpezilor. Vederea de aici este într-adevăr înălţătoare. În seara primei sâmbete după sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan, la Sânziene, turtarii din Băiţa şi din Câmpeni, cu caii lor încărcaţi cu turte de miere, cu sticluţe pline de mied, pornesc spre vârful muntelui Găina, unde îşi ridică corturi, iar în ziua următoare se adună populaţia veselă la târgul de fete ce se ţine în acea zi pe vârful piscului”.

Mor mai relata că mamele din regiunea munţilor îşi aduceau şi zestrea fetelor, pe care o prezentau deodată cu ele. „La gâtul fetelor atârnă taleri de aur şi de argint înseilaţi. Celelalte podoabe, cum sunt de exemplu: năfrămile colorate, ştergările cu alesături de bumbac, de diferite culori, pernele, lăzile împestriţate, sunt încărcate pe spatele cailor mocăneşti şi transportate la faţa locului. Odată ajunşi aici le descarcă pe fiecare şi le aşează sub cortul pe care şi-l ridică fiecare, ca într-un adevărat târg”.

Adăugând „Locuitorii munţilor, fiind toţi păstori, stau atât de departe cu locuinţele lor unul de altul, încât cel mai apropiat vecin are nevoie de jumătate de ceas până când ajunge la celălalt. Din această cauză fetele tinere nu au unde să se ducă şi tineretul de aici nu se întâlneşte decât o dată în an la târgul de fete ce se ţine pe Muntele Găina. Femeile măritate se duc pe la înmormântări, însă fetelor nu le este permis nici aceasta”, scria Jókai Mor, în „Sărmanii Bogaţi”.

Iosif Vulcan, în revista Familia (1878) arăta că Târgul de fete de pe Muntele Găina nu era, de fapt, o târguială pentru acestea, ci doar o nedeie la care se întâlneau și petreceau moții, iar tinerii își puteau găsi perechile.

„Găina se înalță între comitatele Alba, Zarandu (acuma Hunedoara) și Biharia. Din vârful ei se văd nu numai aceste comitate, cu nenumăratele lor văi și dealuri, dar ochii pot să pătrundă până în depărtările cele mai adânci ale Transilvaniei și Ungariei. Si cum să nu fie interesant? De numele lui este legată o prea curioasă și picantă tradițiune. Cine a auzit sau citit despre Găina, a trebuit să afle si de renumitul târg ce, se zice, se ținea acolo. Acel târg se deosebea de toate târgurile obișnuite, căci era un târg de fete”.

Publicistul relata că locuitorii din satele de munte se adunau aici, într-o zi de vară, în jurul sărbătorii Rusaliilor.

„Făceau acolo târg, unde nu numai își puteau cumpăra toate de ce aveau trebuința la casă, dar junii totodată își aflau acolo și mirese, care se înfățișau cu toată zestrea lor, iar un preot ce întotdeauna se găsea la îndemână ținea ceremonia cununiei și juna pereche se depărta acasă ca bărbat și nevastă. Asta spune tradițiunea. Că va fi fost adevărat, nu știu. Presupun însă, că toată istoria târgului de fete se reduce la acea simplă explicațiune, că locuitorii din acei munți, depărtați unii de alții, la aceste târguri aveau prilejul cel mai potrivit de a conveni”, scria Iosif Vulcan.

Tradiția tocmirii pentru fetele de măritat s-ar fi pierdut încă din prima parte a secolului al XIX-lea.

„Despre târgul de fete ştiu numai câţiva bătrâni foarte puţin. Odată, zic ei, veneau Moţii călare şi pe jos cu copiii lor şi cu carabalâcul lor la Găina. Feciorii se preumblau în veștminte cetăţeneşti şi dacă le plăcea lor fata sau zestrea ei, căutau să se învoiască cu bătrânii. O duşcă de vin sau de rachiu sigila contractul. Anul 1848, aşa ni s-a spus, a pregătit mormântul acestei datini originale. De atunci a căzut târgul de fete în umbră, cele din urmă rămăşiţe despre dânsul au dispărut prin anii 1862 şi 1863. Dar într-adevăr trebuie că târgul de fete și-a pierdut urma cu mult mai înainte, deoarece n-am aflat pe nimenea care să fi fost martor ocular, am găsit oameni bătrâni însă, care afirmau că și-a uitat de el”, informa Telegraful Român, în 1885.

Legenda Târgului de Fete de pe Muntele Găina

Una dintre legendele Muntelui Găina spune că aici locuia o crăiasă ce avea o găină care făcea ouă de aur, iar îndrăgostiţii care veneau să-şi mărturisească dragostea primeau câte un ou de aur.

Se spune că era odată, sus în Munţii Apuseni, o găină ce făcea ouă de aur. Moţii se mirară cât se mirară, şi-au început s-o ocrotească, să-i închine cântece. În tot timpul anului ea rămânea acolo sus fără să poată fi văzută, dar o dată pe an, de Sfântu Ilie, când moţii obişnuiau să se întâlnească laolaltă dând prilej copiilor să se întâlnească şi să se cunoască, găina noastră cobora, curioasă din fire, din cuibul ei nevăzut.

Cobora cam până la Crucea Iancului, bătea o dată din aripi şi se transformă într-o zână fermecătoare. Se apropia de tinerii căsătoriţi ţinând un ou de aur în palme şi îl oferea acestora pentru fericire şi viaţa lungă. Aşa au trecut ani şi ani, oamenii erau atât de fermecaţi de găina cu ouă de aur, încât au pus numele acelui loc, Muntele Găina.

Dar nu toţi oamenii erau la fel, erau unii care vroiau ouăle de aur ale găinii doar pentru ei. Astfel într-un an pe când găina era coborâtă din cuib, cum avea obiceiul de Sfântu Ilie, câţiva vizitatori au urcat la cuibul găinii, ajutaţi fiind de diavol pentru că nu era cu putinţă pentru un om obişnuit să-l dibuiască, şi au luat toate ouăle de aur din cuib. Odată reîntoarsă la cuib şi văzând cele petrecute zâna noastră a bătut o dată din aripi, s-a prefăcut în găină şi a zburat pe un alt munte, la Roşia Montană.

Oricât s-au rugat oamenii, ea nu s-a mai întors. Dar nici moţii nu şi-au pierdut speranţa şi se întâlnesc an de an, de Sfântu Ilie într-un festival al iubirii şi încrederii, pe Muntele Găina cu speranţa că odată şi odată zâna fermecată va coborî din nou …

Cum ar fi apărut târgul de fete de pe Muntele Găina

Istoricii susţin că apariţia târgului s-a datorat necesităţii de comunicare între oamenii acestor locuri, care trăiau în aşezări izolate şi risipite. Târgul a antrenat, alături de relaţiile economice între locuitorii de pe Văile Arieşului şi Crişurilor, şi relaţii matrimoniale. Se spune că fetele nemăritate veneau pe munte cu familiile lor și își instalau aici un cort cu zestre spre deliciul feciorilor, care la rândul lor se Parada portului Popular pe Muntele Găina13pregăteau cu cele mai alese daruri pentru viitoarele mirese.

Momentul-cheie era reprezentat de târguirea fetelor. Fata aleasă era invitată la joc şi apoi cântărită pe o scândură, la capătul celălalt fiind pusă zestrea.

Nu s-a întâmplat niciodată ca vreo fată care a participat la acest târg să nu îşi fi aflat perechea, iar moţii cred că perechile care şi-au unit destinele în acest loc „magic” au parte de fericire şi noroc. Târgul a făcut posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor din zone îndepărtate, iar cununia se oficia direct pe munte, în timpul nedeilor, de unde şi numele Târgul de fete. Ceremonia era însoţită de cântece şi jocuri.

Obiceiuri și tradiții la târgul de fete de pe Muntele Găina

Despre târgul de fete de pe Muntele Găina vorbeşte şi Ion Rusu Ardeleanu în cartea sa „Moţii” scriind: „În cea dintâi duminecă după Sân-Petru liniștea din Găina încetează pentru o zi. Este ziua fantasticului târg de fete, în vederea căruia din zorii zilei curg de pe toate văile și dealurile moți și moațe, crișeni și crișene, toți în haine de sărbătoare, ca să ia parte la acest târg, unde cântecele lăutarilor asurzesc pădurile.

Dis de dimineață, doi delegaţi din partea moţilor din Vidra de sus şi doi din partea moţilor crişeni din Bulzeşti se întâlnesc, schimbă câteva vorbe de salut şi trag o linie de despărţire între moţi şi crişeni în timpul târgului de pe coama muntelui. Linia este trasă astfel că moţii se aşează cu merindele în partea de către răsărit, iar crișenii în partea de către apus.

Până pe la ora 10.00 dimineaţa toţi sunt ocupaţi cu vânzarea şi cumpărarea uneltelor de casă şi agricole fabricate de ei după specialitatea locului. După ce s-a terminat cu târguirea celor trebuincioase, lumea începe să prânzească la iarbă verde şi să se adune în jurul lăutarilor care cântă lângă un butoi cu vin ori cu rachiu de cireșe. Apoi, deodată se încinge jocul peste întreg târgul şi vezi grupuri separate formate din moţi şi crişeni care, în sunetul viorilor, clarinetelor, cimpoaielor și fluierelor, joacă hora, adresându-se unii altora prin felurite chiuituri satirice, strigând crișanul către moț: „Ține moț de hastă straiță/ Să mă hâț (joc) cu hastă moață./Până mă hâțai cu moața, Se duse moțul cu straița!

Iar moțul îi răspunde: Măi, crișene, lapte în teoc/Adă fata să ți-o joc/De nu țio-i juca-o bine,/Intre smerii în ea și-n tine!”

Târgul de Fete de la Muntele Găina – astăzi

În zilele noastre, Târgul de Fete de la Muntele Găina nu mai are acelaşi scop, însă tradiția se păstrează iar moții, împreună cu invitaţii sau turişti de pe alte meleaguri, ies an de an în cea mai apropiată duminică de Sfântul Ilie sus pe munte, unde petrec, paticipă la concursuri şi admiră sau chiar duc cu ei acasă un suvenir din creațiile meşterilor pupulari.

Pregătirile pentru sărbătoare se fac cu câteva zile înainte, iar plecarea spre munţi are loc în jurul orei patru dimineaţa. Deschiderea evenimentului se face de către vestitele tulnicărese de la Avram Iancu, urmând apoi programul artistic al participanților.

Deși această manifestare etno-culturală a fost atestată documentar în anul 1816, ea are probabil o vechime mult mai mare.

Târgul de pe Muntele Găina a fost înregistrat de Consiliul Judeţean Alba ca marcă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi reprezintă un pol al turismului folcloric pentru judeţul Alba şi centrul Transilvaniei.

Surse text și foto: revista-atelierul.ro; video: youtube, foto -infoturism.ro; https://ziarulunirea.ro/muntele-gaina-sau-muntele-dragostei-din-alba-unde-are-loc-anual-targul-de-fete-incarcat-de-legende-si-traditie-334080/; https://adevarul.ro/stiri-locale/hunedoara/povestea-targului-de-fete-de-pe-muntele-gaina-2284162.html.

Cititi si alte stiri despre CULTURA: Târgul de fete de la Găina – adevăruri, legende și istorii (foto)