DIVERSE: Cyrano de Bergerac, prințul gândirii libere baroce

Cyrano de Bergerac, prințul gândirii libere baroce

Cyrano de Bergerac Hector Savinien (Paris, 6 ianuarie 1619 - Paris, 28 iulie 1655), scriitor, dramaturg, pamfletar, soldat, a fost și este un veritabil precursor al teatrului absurd, cu detentă fin ironică și ironizantă.

Odraslă a unui avocat la curtea supremă de justiție a Parlamentului din vremea Vechiului Regim, jurist respectat stabilit cu familia la Paris, dar și proprietar al domeniilor Mauvières și Bergerac (până în 1636, când le va vinde), Cyrano a copilărit la moșia La Mauvières. Își va continua apoi studiile la Paris, la Collège Beauvais, în Cartierul Latin. „Directorul colegiului, Jean Grangier, îi va servi drept model pentru eroul comediei Le Pédant joué (Pedantul păcălit). Se va înrola cadet în compania Gărzilor, în 1639, împreună cu care va participa la asediile de la Maizon și Arras (1640). În urma unei răni primite în luptă, părăsește armata și se întoarce la Paris. Aici va frecventa cercurile libertine, devenind discipol al lui Gassendi și frecventându-i pe Scarron, Molière, Tristan l’Hermite și Chapelle.”, evidenția cercetătoarea Ileana Mihăilă într-o minibiografie prinsă în „Dicționarul scriitorilor francezi” (Polirom, 2012).

Inspirat de Giordano Bruno și Lope de Vega

„Cu acest mod de viață – urma biografa - își risipește destul de repede averea, astfel că va trebui să accepte o vreme ospitalitatea unui prieten, poetul D’Assoucy. În 1648, mica moștenire pe care i-o lasă tatăl, la moartea sa, îi îngăduie să se dedice scrisului. Acum va redacta Le Pédant joué, publicată în 1654. Comedia, inspirată în parte din creațiile lui Giordano Bruno și ale lui Lope de Vega, reia teme la modă în epocă. Molière va prelua o replică a lui Granger, Que diable allois-tu faire dans cette galère? (II, IV), pentru Les Fourberies de Scapin. Dar interesul major al piesei rezidă în prelucrarea extraordinară a limbajului, care servește astfel definirii diferitelor personaje. Dincolo de comicul fanteziei verbale răzbate un proces al incomunicabilității, care anunță teatrul absurdului. În afara piesei menționate și a Scrisorilor satirice (Lettres satyriques) împotriva lui Scarron, Montfleury, D’Assoucy etc., va concepe L’Autre Monde (Lumea Cealaltă), o nouă utopie (cunoștea de altfel opera lui Tomaso Campanella) în care, cu o fantezie remarcabilă, își expune concepțiile îndrăznețe în domeniul fizicii, astronomiei și filosofiei.”

Sfidarea zeilor

Fir întins: „În timpul Frondei, începe prin a scrie violente mazarinade. Cu toate că, prin întreaga lui creație, Cyrano se arătase preocupat de negarea principiului autorității, scrierile lui politice sunt mai puțin radicale decât ne-am aștepta. Dacă îl atacă pe Mazarin, asemenea celorlalți, proclamând ura față de tiranie, în schimb nu pune în discuție nici principiul monarhic, nici ierarhiile sociale. Până la urmă, ca mai toți ceilalți libertini, trece de partea puterii, în tabăra Cardinalului. Cum toată această activitate nu-l îmbogățise, intră sub protecția ducelui d’Arpajon și are astfel răgazul să scrie tragedia La Mort d’Agrippine (Moartea Agripinei), în care transformă istoria, imaginând o alianță între Agripina și Sejanus, pentru a exprima o îndrăzneață concepție asupra libertății. Prin sfidarea zeilor și credința sa în mortalitatea sufletului, eroul lui Cyrano se arată a fi un emul al lui Lucrețiu. Pentru el, ca pentru întregul curent libertin, conflictul esențial se desfășoară la nivelul credințelor și al moralei individuale.”

O rană fatală

În miezul aprecierilor cercetătoarei Ileana Mihăilă: „Dincolo de aspectul anecdotei istorice, ceea ce-l preocupă pe autor este revendicarea unei morale personale, debarasată de pretinsele coduri ale valorilor politice și religioase. Profund marcate de estetica barocă, toate personajele piesei sunt ființe duplicitare, iar toate afirmațiile, minciuni; valorile morale sau politice nu servesc în ultimă instanță decât la satisfacerea pulsiunilor individuale. Când sunt dezvăluite gândurile secrete, dominate de dorință – de putere, de răzbunare sau de dragoste –, exprimarea lor este constant dublată de disprețul față de spaima de zei. Piesă a dublului limbaj, violentă, La Mort d’Agrippine va provoca scandal încă de la prima reprezentație, la Hôtel de Bourgogne, mai cu seamă din pricina ideilor sale antireligioase. Pierzând protecția ducelui, încă nevindecat de urmările unei răni provocate de căderea unei bârne, Cyrano va fi îngrijit de sora sa Catherine, superioara mănăstirii Les Filles de la Croix, și își va încheia existența la vărul său, la Samois, unde va muri, după mărturia preotului locului, ca un bun creștin.”

Intersecții

Ce avea să se întâmple cu scrierile sale? „Prietenul său Le Bret avea să publice, în 1657, o parte din manuscrisul său L’Autre Monde, sub titlul L’Histoire comique des États et Empires de la Lune (Istoria comică a Statelor și Imperiilor Lunii), apoi, în 1662, L’Histoire comique des États et Empires du Soleil (Istoria comică a Statelor și Imperiilor Soarelui), cu foarte multe tăieturi. Reintegrat târziu conștiinței culturale moderne, mai întâi ca erou literar, în ipostaza romantică reconstruită la sfârșitul veacului al XIX-lea de Edmond Rostand, Cyrano și-a datorat recunoașterea postumă atât interesului trezit de biografia sa reală, cât și revalorizării, în ultimele decenii, a esteticii baroce, în care opera lui se încadrează exemplar (ceea ce a și justificat marginalizarea ei vreme îndelungată, în condițiile supremației modelului clasic). Interesându-se deopotrivă de resursele genului burlesc și de stilul nobil, opera sa – ca și întreaga lui existență – se construiește la intersecția contradicțiilor între o aparentă conformitate față de normele în vigoare și un nonconformism profund, literatura reprezentând pentru el o căutare necontenită a libertății.”

Un vis al zborului

Tot aici: „Capodopera sa, L’Autre Monde, a fost publicată fragmentar după moartea autorului, separată în cele două povestiri, Histoire Comique des États et Empires de la Lune și Histoire comique des États et Empires du Soleil. Chiar dacă, prin dispariția manuscrisului, proiectul originar nu mai poate fi recompus decât parțial, este vădit că cele două texte trebuie citite ca o unică povestire, în diptic. L’Autre Monde nu este însă doar un vis al zborului în transcriere literară, o carte științifico-fantastică sau o nouă reprezentare a lumii pe dos. Ea este totodată un roman comic, o poveste de inițiere filosofică, o satiră de inspirație libertină și un eseu paradoxal de difuzare/ vulgarizare științifică, într-un context de scepticism generalizat.”

Magia imaginației

Ce cuprinde, concret, această capodoperă? „Primul text narează o călătorie spre Lună – întreruptă de un ocol prin Canada – și vizitarea acesteia. Naratorul, inventator al unei rachete, vizitează mai întâi Luna, unde găsește paradisul terestru, dar e alungat. Căzând în mâinile uriașilor, este tratat asemenea unui animal de casă. Eliberat la intervenția daimonului lui Socrate, are prilejul să descopere societatea lunară. Revenit fără să vrea pe Pământ, e întemnițat ca vrăjitor, dar evadează, grație unei alte mașini miraculoase, care-l duce pe Soare. Îl va vizita, îndreptându-se spre țara filosofilor. Dar povestirea se oprește când dă de Descartes... Autorul apare astfel ca un discipol al lui Epicur, afirmând unitatea materiei. Susține principiul heliocentrismului, al atracției corpurilor, al infinității și eternității universului. Cu toate că își declară în repetate rânduri credința în Dumnezeu, Cyrano se manifestă aici ca materialist, ateu chiar, încrezător în progresele științifice, fără a neglija însă magia imaginației. Pentru el, scriitura, exercițiu al imaginarului, este totodată un exercițiu al libertății. Nu întâmplător, scriitura sa poartă adesea în filigran tema ierarhiilor inversate, simbol al revoltelor visate: pe Lună, fiii comandă taților, pe Soare, păsările îi judecă și condamnă pe oameni pentru neomenie…”.

Citește pe Antena3.ro

După ce a primit doar 12 turiști ruși în noua lui stațiune de la mare, Kim Jong Un s-a supărat și a închis-o pentru străini

Poante și delir verbal

Aproape de final: „Libertatea de imaginație e însoțită de o cuceritoare libertate de limbaj. Tonul e adesea polemic, Cyrano opunând retoricii convenționale retorica eliberatoare a fanteziei: agresivitate, adesea debordantă, poante, ironie, personaje atinse de delir verbal. Renunțând astfel la convenții, lasă în schimb câmp liber de expresie ironiei mușcătoare. Refuzul retoricii tradiționale deschide calea scriiturii poetice. Cyrano nu scrie versuri, dar poezia, văzută ca joc de limbaj, devine însăși materia din care-și construiește opera. Acumulările, poantele, metaforele nu sunt simple ornamente, ci generatoare de semn și de imagini. O lectură atentă nu poate neglija legăturile de profunzime dintre această scriitură barocă, eliberatoare, dintre spiritul de revoltă al autorului, discipol demn de marele maestru al gândirii libere, Gassendi, și temele-cheie ale imaginarului său – visul de evadare și zborul, revanșa împotriva autorității, obsesia căderii, a urmăririi, a condamnării –, care abundă în L’Autre Monde. Cyrano nu e doar un scriitor burlesc, un spirit extravagant, ci se afirmă ca erou al unei mari căutări.”

Opere și traduceri

La Mort d’Agrippine (1653); Œuvres diverses. Le Pédant joué. Lettres (1654). Postume: Histoire comique des États et Empires de la Lune (1657); Histoire comique des États et Empires du Soleil (1662).

Principalele ediții: L’Autre Monde, ou Les États et Empires de la Lune, ed. Léo Jordan, 1910; Les Œuvres libertines de Cyrano de Bergerac, ed. E. Lachèvre, 1921; Œuvres complètes, ed. J. Prévot, 1977; Œuvres complètes, Paris, 2001; tome I: L’Autre Monde ou les États et empires de la lune. Les États et empires du soleil. Fragment de physique; tome II: Lettres. Entretiens pointus. Mazarinades; tome III: Théâtre: Le Pédant joué, la Mort d’Agrippine.

Tălmăciri în limba română: Statele Lunii. Statele Soarelui (trad. Ion Hobana), București, 1980.

370 de ani se vor împlini în 28 iulie 2025 de la moartea scriitorului Cyrano de Bergerac.

„Opera sa – ca și întreaga existență – se construiește la intersecția contradicțiilor între o aparentă conformitate față de normele în vigoare și un nonconformism profund.”, Ileana Mihăilă, cercetătoare

„Un pesimist este un om care spune adevărul prematur.”, Cyrano de Bergerac, scriitor

„Cu toate că își declară în repetate rânduri credința în Dumnezeu, Cyrano se manifestă aici ca materialist, ateu chiar, încrezător în progresele științifice, fără a neglija însă magia imaginației.”, Ileana Mihăilă

„Pentru Cyrano, scriitura, exercițiu al imaginarului, este totodată un exercițiu al libertății.”, Ileana Mihăilă

Cyrano de Bergerac, prințul gândirii libere baroce ››› Vezi galeria foto ‹‹‹