„Unirea” nu e prioritară, dar Moldova moare fără autostradă. Drumurile din Iași și județele din jur, cele mai „mortale” din România

Pe marginea drumurilor din Nord-Estul României, crucile care călăuzesc călătorii spre drumul lor către Ardeal sau București sunt mărturii ale crimelor cu premeditare birocratică înfăptuite de politicieni împotriva unei părți importante din populația României.
Câteva exemple de accidente recente și elocvente
-
Accidentul din 26 decembrie 2024 – Forăști, județul Suceava (DN2, „Drumul Morții”)
Trei membri ai unei familii din Iași – Constantin Dobrosevschi, soția sa Teodora și fiica lor de patru ani, Daria Sofia – au murit carbonizați într-un accident violent. Autoturismul BMW în care se aflau s-a ciocnit frontal de o cisternă, în urma unei depășiri neregulamentare. Mașina a luat foc și niciunul dintre pasageri nu a mai putut fi salvat. Familia se întorcea din Germania și mergea spre Suceava pentru a petrece sărbătorile cu rudele. Șoferul cisternei și soția lui au scăpat cu răni minore. Dacă drumul ar fi fost cu separatoare și benzi multiple, șansele de supraviețuire ar fi fost incomparabil mai mari.
-
Accidentul din 27 decembrie 2024 – Cucuteni, lângă Târgu Frumos
A doua zi, în 27 decembrie, doi soți și-au pierdut viața în apropiere de Târgu Frumos, în localitatea Cucuteni. În timp ce încercau să vireze la stânga, mașina lor a fost izbită în lateral de un autoturism condus de un tânăr. Impactul i-a strivit în mașină. Nu e un caz singular: accidentele laterale și frontale sunt specifice drumurilor fără benzi dedicate sau fără giratorii la intersecții.
-
Accidentul din 30 noiembrie 2024 – Valea Lupului, județul Iași
Pe 30 noiembrie, un tânăr de 17 ani, Cosmin Neagu, elev în clasa a 12-a, a murit pe trecerea de pietoni în Valea Lupului, lângă Iași, lovit de un autobuz. Trecerea era nesemaforizată, iar vizibilitatea redusă la ora 7 dimineața. Nici acest drum nu are pasarele, limitatoare sau sisteme moderne de avertizare pentru pietoni.
-
Accidentul din 3 ianuarie 2025 – Budăi, la ieșirea din Podu Iloaiei
Pe 3 ianuarie 2025, un bărbat de 45 de ani, întors din Italia după opt ani, dornic să-și revadă mama, a murit lovit de o mașină în localitatea Budăi, în timp ce traversa neregulamentar. Nu există trotuare, iluminat stradal sau treceri amenajate în zonă.
Drumurile din Moldova rămân printre cele mai periculoase din România
De atunci, și alte victime s-au mai adunat în coloanele cu morți și răniți din statisticile care descriu o realitate greu de acceptat, și cu toate acestea ignorată de politicieni. Județul iași a avut în 2024 cel mai dramatic bilanț al victimelor accidentelor de circulație din ultimul sfert de secol, cu un total de 1.751 de victime, morți și răniți. Iar dacă excludem Bucureștiul, cu o populație de câteva o mai mare decât a celorlalte județe, vedem că mai multe victime decât la Iași au fost tot în regiunea Nord-Est, în județul Suceava.
În absența unei infrastructuri moderne, transportul rutier se face pe șosele naționale cu o singură bandă pe sens, fără separatoare, cu vizibilitate redusă și trafic intens. DN2, între Suceava și București, este cunoscut drept „Drumul Morții”, iar cifrele justifică această denumire.
„Ziarul de Iași” a calculat că Regiunea Nord-Est a înregistrat în 2024 cel mai mare număr de victime din țară: 279 de morți și aproape 6.000 de persoane spitalizate. La nivel național, în 2024, accidentele rutiere au afectat peste 37.500 de persoane, iar patru dintre cele șapte județe cu cele mai multe decese sunt din Nord-Est: Suceava, Iași, Bacău și Neamț.
Considerăm că este nevoie să ne reamintim aceste cifre ale morților de pe șosele. Să le reamintim politicienilor numele celor care au murit în accidente rutiere care puteau fi evitate dacă infrastructura rutieră era făcută astfel încât să protejeze, nu să expună la accidente.
Context
Zilele acestea, Autostrada A8 (Autostrada Unirii), proiectul de infrastructură ce ar trebui să lege Moldova de Transilvania, a fost exclusă din finanțarea prin PNRR. Autoritățile române au decis să redirecționeze fondurile europene doar către proiectele considerate „mature”, cu șanse reale de finalizare până în august 2026. Astfel, capetele A8 (Moțca – Tg. Neamț și Miercurea Nirajului – Tg. Mureș) au fost scoase din PNRR din cauza întârzierilor birocratice.
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Pe de altă parte, Autostrada A7 (Autostrada Moldovei), finanțată integral prin PNRR, este într-un stadiu foarte avansat în partea de sud. În schimb, tronsoanele dintre Focșani – Bacău – Pașcani sunt într-un stadiu mediu de realizare, de 30%. Pe porțiunea Pașcani- Suceava- Siret, loturile sunt deocamdată doar în faza de proiectare sau în procedură de licitație. A7 ar trebui să lege Moldova de București și de rețeaua rutieră europeană, dar până în 2026 nu va exista nicio conexiune completă între Iași și Capitală.
Asociația „Moldova Vrea Autostradă” a cerut explicații pentru lipsa de transparență și amânările repetate și solicită o soluție urgentă pentru continuarea lucrărilor la A8. Oficialii guvernamentali susțin că banii nu s-au pierdut, ci au fost realocați către segmentele viabile, iar proiectele excluse vor fi finanțate, posibil, din alte surse europene (Programul Transport 2021 – 2027).
Așa se face că în timp ce ministrul Transporturilor dă asigurări că A8 rămâne un proiect prioritar, realitatea bugetară arată altceva: pentru 2025, Autostrada Unirii primește doar 134 milioane lei pentru exproprieri, fără fonduri alocate lucrărilor propriu-zise, ceea ce ridică semne serioase de întrebare privind termenele inițiale de finalizare, unele tronsoane fiind împinse spre 2028 – 2029. În traducere, Autostrada Unirii A8 nu este abandonată, dar avansul lent, lipsa fondurilor clare și tergiversările birocratice pun în pericol calendarul construcției și încrederea publică în finalizarea autostrăzii.
Infrastructura ucide. Iar responsabilitatea e politică
În absența autostrăzilor, Moldova nu este doar mai săracă, ci și mai expusă pericolelor. Sute de mii de oameni circulă zilnic pe șosele gândite în anii ’60, între comune care s-au extins haotic, fără centuri ocolitoare și fără controlul traficului greu. Iar în lipsa infrastructurii, oamenii nu doar că se simt abandonați, dar plătesc cu viața pentru promisiunile neîndeplinite. Pentru că fiecare amânare a unui tronson de autostradă se poate măsura prin noi victime.
Responsabilitatea este direct politică. Guvernele succesive au promis, au amânat și au irosit ocazie după ocazie. Nici măcar în contextul unei finanțări europene clare nu reușesc să miște rapid procedurile de licitație, avizare sau execuție. În timp ce alte regiuni beneficiază de rețele rutiere rapide, Moldova rămâne izolată. Nu pentru că nu s-ar putea, ci pentru că decizia nu a fost niciodată o prioritate reală.
Deocamdată, „Unirea” românilor se nu se mai face, pentru că nu se mai construiește nimic care să-i lege.
Publicitate și alte recomandări video
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu