SOCANTE: Jaful de la ICR

Jaful de la ICR

Una din instituțiile trecute de guvern pe listă în legea de abilitare de a emite ordonanțe pe perioada verii este Institutul Cultural Român. Așadar, urmează și aici o retructurare binevenită. Deja programul de guvernare al guvernului Bolojan a inclus trecerea ICR în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. După ce, presupunem, experții reducerii cheltuielilor inutile cu instituțiile statului vor face o analiză corectă a situației ICR, o instituție căzută în ultimii ani într-un crunt derizoriu, după ce coaliția PSD-PNL a politizat instituția la modul cel mai deșănțat, criteriile de competență fiind date complet la o parte. Însuși președintele ICR, Liviu Jicman, numit de PNL, este, conform biografiei de pe siteul instituției, un economist cu acreditare de director de spital.

Primul lucru care trebuie spus despre ICR este că are 176 de angajați în centrala de la București. Poate că această cifra nu spune nimic în sine, dar devine relevantă când adăugăm faptul că acești 176 de angajați gestionează un buget de evenimente culturale de circa patru milioane de euro. Spre comparație, cu un număr dublu de angajați, circa patru sute, Ministerul Transporturilor gestionează un buget de 1,5 miliarde de dolari. Un angajat ICR gestionează deci în fiecare an în medie circa 20.000 de euro, adică trei-patru evenimente culturale. În rest, se stă. Și cum conducerea ICR are sediul în Aleea Alexandru iar angajații au sediul în Piața Amzei, prin clădirea angajaților bate vântul. Sursele noastre confirmă că prezența la serviciu este opțională în sediul angajaților, unii nefrecventand sediul zile în șir.

Organigrama ICR este umflată, instituția având, de exemplu, propriul birou de audit, consilieri, mașini, șoferi și, mai ales, multe deplasări în străînătate, unele adevărate recorduri. Presa a scris recent că Liviu Jicman a avut în ultimii doi ani 60 de deplasări externe, cu diurnele corespunzătoare. Instituția are președinte, dar și doi vicepreședinți, că și cum unul nu este destul, apoi secretar general, dar și secretar general adjunct, fiecare cu birou, mașînă, protocol, deplasări externe. Secretar-general adjunct al instituției este, din vremea mandatului lui Andrei Marga… nimeni altcineva decât o rudă apropiată a fostului președinte Andrei Marga. 

Trebuie văzută apoi situația celor 19 reprezentanțe ICR din străînătate. Fiecare din ele mare consumatoare de bani. Spre exemplu, reprezentanta ICR din Tel Aviv. Sediul ICR Tel Aviv este închiriat cu exorbitantă suma de 25.000 de dolari pe luna, adică 300.000 de dolari pe an. Apoi salariile directorului, directorului adjunct ai a referenților mai costă bugetul public peste 200.000 de dolari. Plus alte cheltuieli operaționale, deci peste jumătate de milion de dolari. Asta în condițiile în care conducerea ICR a alocat în acest an la Tel Aviv un buget de proiecte culturale de 38.000 de euro. Buget care s-a consumat în primele luni. De altfel, sursele noastre confirmă că toate reprezentantele ICR și-au cheltui bugetele, în acest moment aflându-se practic în șomaj tehnic.

Cititi si alte stiri despre SOCANTE: Jaful de la ICR