SOCIETATE: Festivalurile din România – între cultură, libertate şi controverse publice

Festivalurile din România – între cultură, libertate şi controverse publice

Sanda Viţelar

În ultimele două decenii, România a cunoscut o explozie a festivalurilor de muzică, film, artă urbană sau cultură alternativă, transformându-se într-un pol regional al marilor evenimente. De la UNTOLD, Electric Castle sau Neversea, până la fenomene recente precum Beach, Please! sau Summer Well, fiecare festival atrage zeci, uneori sute de mii de tineri şi turişti. Dar pe măsura ce popularitatea acestor evenimente creşte, creşte şi gradul de controversă. Fiecare ediţie aduce cu sine nu doar aplauze, ci şi dezbateri aprinse în spaţiul public.

Libertatea artistică vs. responsabilitatea socială

Una dintre cele mai frecvente surse de conflict o reprezintă conţinutul artistic: versuri explicite, apariţia unor artişti controversaţi, limbaj vulgar sau mesaje provocatoare. Într-o societate aflată încă într-un proces de maturizare democratică, libertatea de exprimare oferită de scenă este deseori interpretată diferit: pentru unii, un semn de evoluţie culturală; pentru alţii, un pericol moral pentru tineri. Exemplele sunt numeroase: de la polemici legate de dansuri erotice pe scenă, până la apariţia unor figuri controversate din spaţiul public, festivalurile devin adesea terenul unde se confruntă generaţiile – şi viziunile – asupra valorilor.

Infrastructură nepregătită şi haos organizatoric

Altă sursă constantă de critici o reprezintă problemele logistice: transportul insuficient, aglomeraţia excesivă, lipsa de facilităţi sanitare sau de cazare, dar şi preţurile ridicate. Oraşe precum Cluj-Napoca, Constanţa sau Costineşti au fost adesea copleşite de afluxul masiv de participanţi, punând la încercare capacitatea administraţiilor locale de a gestiona astfel de evenimente de amploare.

Comercializarea excesivă şi pierderea spiritului autentic

Pe fondul succesului economic, unele voci acuză o comercializare agresivă a spiritului festivalurilor. Standuri de branduri, influenceri plătiţi pentru conţinut, experienţe „VIP” exorbitante sau festivaluri „fabricate” pentru profit devin tot mai frecvente, alimentând percepţia că accentul s-a mutat de la cultură şi comunitate către marketing şi bani.

Politizarea şi moralizarea excesivă

De fiecare dată când un artist face o declaraţie îndrăzneaţă sau când publicul manifestă un comportament mai puţin „adecvat”, nu întârzie să apară reacţiile din partea unor figuri politice, comentatori sau lideri religioşi. Festivalurile ajung să fie etichetate ca „simptome ale decăderii morale”, iar tinerii – ca victime ale unei societăţi fără repere. Astfel, se naşte un cerc vicios în care orice formă de manifestare artistică riscă să fie reinterpretată ideologic, ignorându-se uneori intenţia creativă sau contextul cultural.

Festivalul „Beach, Please!” 2025: Recorduri, controverse şi o societate împărţită

Ultima ediţie a festivalului „Beach, Please!” de la Costineşti a fost, fără îndoială, un eveniment de proporţii fără precedent în România. Cu peste 155.000 de participanţi într-o singură zi, zeci de artişti internaţionali pe scenă şi milioane de euro cheltuite de turişti şi organizatori, festivalul a transformat o simplă staţiune de pe litoral într-un epicentru al culturii tineretului. Dar, dincolo de luminile scenei şi aplauzele din public, evenimentul a fost umbrit de numeroase controverse care au stârnit reacţii dure atât în spaţiul public, cât şi în mediul politic.

Haos la plecare: Costineştiul, copleşit de propriul succes

După cinci zile de muzică şi petrecere continuă, mii de tineri s-au văzut nevoiţi să înfrunte un coşmar logistic. Gara din Costineşti s-a transformat într-un furnicar, unde trenurile s-au umplut peste capacitate, iar mulţi participanţi au fost nevoiţi să doarmă pe jos, pe bagaje, sau să aştepte cu orele sub un soare torid. Traficul rutier a fost la rândul lui paralizat, creând un blocaj de proporţii care a arătat, o dată în plus, cât de nepregătită este infrastructura pentru un val atât de mare de vizitatori.

Scandări controversate şi nostalgii periculoase

Un moment care a şocat opinia publică a avut loc în timpul concertului susţinut de vloggerul Selly, când zeci de mii de tineri au început să scandeze „Ceauşescu, Ceauşescu!”. Gestul, filmat şi distribuit rapid pe reţelele sociale, a fost taxat dur de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, care a avertizat că astfel de manifestări denotă o gravă lipsă de educaţie istorică şi riscă să banalizeze un regim care a lăsat răni adânci în societatea românească.

Reacţii publice împărţite: între moralism şi admiraţie

Dacă o parte din publicul larg a salutat amploarea evenimentului şi succesul internaţional al ediţiei, alţii s-au arătat profund scandalizaţi. Diana Şucu, soţia omului de afaceri Dan Şucu, unul dintre sponsorii festivalului, a afirmat într-un mesaj public că festivalul reprezintă „o problemă de siguranţă naţională” şi a invocat, în mod ironic sau nu, dorul de „ordine şi disciplină” din perioada comunistă. Declaraţiile ei au fost întâmpinate cu sprijin din partea conservatorilor, dar şi cu critici severe din partea celor care apără libertatea de exprimare a tinerilor. În contrast, fostul premier Victor Ponta a avut o reacţie pozitivă, spunând că festivalul este „un semn de succes” şi că atunci când eşti criticat, înseamnă că ai făcut ceva memorabil.

Vocea online: ce spun participanţii?

Pe forumuri precum Reddit, participanţii au împărtăşit experienţe amestecate. De la laude aduse atmosferei şi artiştilor, până la critici legate de haosul organizatoric, întârzierile scenice şi lipsa de aer în mulţime, vocea publicului a ilustrat o realitate mult mai nuanţată decât cea prezentată în videoclipurile de promovare.

Un festival al generaţiei digitale – dar cu ce preţ?

„Beach, Please!” 2025 a fost, în mod clar, o oglindă a generaţiei tinere: liberă, conectată, influenţabilă şi deseori lipsită de filtre critice. Pe de o parte, festivalul a adus împreună zeci de mii de tineri într-un spirit de energie pozitivă, exprimare artistică şi libertate. Pe de altă parte, a ridicat întrebări fundamentale despre limitele morale, modelele promovate şi impactul real al culturii pop asupra unei societăţi în formare.

Avem şi noi Festivalurile noastre şi, deşi nu sunt deloc la nivelul celor din Cluj, Bucureşti sau Constanţa, şi ele au atras, pe plan local, controverse.
Târgu-Mureşul între sărbătoare şi disconfort – ce spun locuitorii despre marile festivaluri ale oraşului
Târgu-Mureş pulsează vara în ritm de festival. De la Zilele Oraşului la VIBE Festival şi Maris Fest, evenimentele atrag mii de oameni, artişti de renume, comercianţi şi turişti. Dar nu toată lumea se bucură de atmosferă. Locuitorii sunt împărţiţi între entuziasm şi exasperare.

Festivalurile şi evenimentele publice organizate în Târgu-Mureş au devenit repere culturale şi sociale importante pentru oraş. Ele atrag turişti, generează profit pentru mediul privat local şi creează un sentiment de efervescenţă urbană care, pentru mulţi, transformă oraşul dintr-un spaţiu obişnuit într-unul viu, conectat la pulsul cultural al ţării. Locuitorii mai tineri şi antreprenorii locali par a fi principalii susţinători ai acestor evenimente, văzând în ele oportunităţi de exprimare, divertisment şi dezvoltare economică.

Pe de altă parte, aceste beneficii nu vin fără costuri. O parte semnificativă a populaţiei – în special cei care locuiesc în zonele afectate direct de desfăşurarea festivalurilor – resimt acut disconfortul cauzat de gălăgie, aglomeraţie, dificultăţi de circulaţie sau lipsa transparenţei în cheltuirea fondurilor publice. Pentru aceştia, bucuria unora devine oboseala altora. În lipsa unor măsuri clare şi coerente de gestionare a acestor probleme, tensiunile sociale riscă să se adâncească de la an la an.

Adevărul este că evenimentele mari, desfăşurate în spaţii urbane, presupun o coabitare sensibilă între libertatea de a celebra şi dreptul la linişte. Iar această coabitare nu poate funcţiona decât dacă există un echilibru atent construit între nevoile publicului larg şi cele ale comunităţii locale. Acest echilibru se poate atinge printr-un dialog real între organizatori, autorităţi şi cetăţeni, o planificare predictibilă a evenimentelor, delimitarea clară a zonelor de desfăşurare, precum şi prin soluţii logistice inteligente – cum ar fi amplasarea evenimentelor de mare amploare în zone mai puţin locuite, asigurarea curăţeniei rapide sau restricţionarea nivelului de zgomot după anumite ore.

Dar iată câteva opinii exprimate de târgumureşeni pe acest subiect.

Pentru Cristina Onea, 28 de ani, asistentă medicală, aceste evenimente sunt o binecuvântare. „Târgu-Mureşul e destul de monoton. Zilele Oraşului sunt momentul în care oraşul se trezeşte la viaţă. Oamenii se întâlnesc, ascultă muzică, mănâncă împreună. Se simte că aparţinem unui loc viu.” În aceeaşi notă optimistă, Darius Mureşan, 22 de ani, student la Automatică, vede în VIBE Festival un sprijin pentru tineri: „Nu toţi putem merge la Untold. VIBE e al nostru. E aproape, e accesibil şi e cool. Avem artişti faini şi activităţi pentru tineri. Cei care se plâng probabil n-au fost niciodată acolo.”

„Tot oraşul e blocat şi zgomotos”

La polul opus, Lucia Rusu, 56 de ani, profesoară pensionară, locuieşte în apropierea centrului şi nu e deloc încântată. „Zilele Oraşului le simt în fiecare os. Muzică până la miezul nopţii, zgomot, tineri beţi, gunoaie pe trotuar. Eu nu pot dormi, iar la farmacie nu găseşti loc de parcare. Şi pentru ce? Să cheltuim banii publici pe o manea urlată?” Paul Minda, 40 de ani, şofer de autobuz, vorbeşte despre haosul din trafic: „Când se închide centrul, e jale. Traseele se schimbă, oamenii se enervează că autobuzele întârzie. Şi noi suntem stresaţi. Nici nu ne spune nimeni clar cât ţine, de pe o zi pe alta ne trezim cu străzi blocate.”

„Avem nevoie de evenimente culturale diverse”

Emilia Kovács, 34 de ani, antreprenoare, administrează o cafenea în zona centrală. „Noi trăim din acest tip de evenimente. În weekendurile de festival, vânzările cresc de 3-4 ori. Avem clienţi noi, turişti, influenceri. E important să fim pe harta culturală a ţării.” Totuşi, nu toţi se simt reprezentaţi. Mihai Rotaru, 46 de ani, profesor de muzică, spune: „VIBE e pentru adolescenţi. Cei peste 30-35 de ani nu prea au ce face acolo. Ar trebui organizate şi evenimente culturale mai serioase: concerte clasice, teatru în aer liber, film documentar.”

„Cheltuieli mari, explicaţii puţine”

Un alt aspect ridicat frecvent este cel legat de buget. Irina Lăcătuş, contabilă, 42 de ani: „Primăria nu e prea transparentă cu sumele cheltuite. Vrem şi noi să ştim cât se dă pe un concert, cine sunt organizatorii, cine face bani. E dreptul nostru ca cetăţeni.” Pe de altă parte, Robert Nagy, 38 de ani, consultant în turism, consideră investiţia justificată:
„Cheltuieşti, da, dar oraşul câştigă imagine, turişti, vizibilitate. Banii se întorc, chiar dacă nu imediat. E nevoie şi de relaxare, nu doar de borduri şi asfalt.”

„Oraşul are de câştigat, dar cu reguli mai clare”

Chiar şi printre cei critici, mulţi nu cer eliminarea festivalurilor, ci o gestionare mai atentă. Ana Cristea, 60 de ani, pensionară: „Nu zic să nu se facă, dar să nu dureze până la 1 noaptea, să nu fie boxele chiar lângă blocuri. Să se cureţe după. Să fie respect şi pentru locuitori, nu doar pentru petrecăreţi.” Alexandru Bencze, 30 de ani, designer grafic, spune că soluţiile există: „În alte oraşe, festivalurile sunt în afara zonelor de locuit. Se pot face la marginea oraşului, cu autobuze gratuite. Astfel, toată lumea e mulţumită.”
Am adunat mai multe opinii decât cele de mai sus, dar nu toată lumea cu care am discutat a dorit să apară cu nume şi prenume, aşa că am decis să le grupez, anonim, în opinii pro şi contra.

Opinii Pro:

„De obicei, Târgu-Mureş e un oraş liniştit, chiar plictisitor uneori. Când sunt organizate Zilele Oraşului sau Maris Fest, se simte altă energie. Oamenii ies din case, străzile sunt pline de viaţă, ai ce vedea şi ce face.”

„Festivalul VIBE e o gură de aer proaspăt pentru tinerii din oraş. Nu toţi îşi permit să meargă la Untold sau Electric Castle. Aici, acasă, au parte de muzică bună, distracţie şi activităţi adaptate generaţiei lor.”

„E important ca oraşul nostru să fie vizibil pe harta turistică şi culturală a ţării. Oamenii vin din alte oraşe pentru aceste evenimente şi pleacă cu o impresie bună, ceea ce ne ajută la imagine.”

„Festivalurile sunt o gură de oxigen pentru comercianţii locali. Vânzările cresc, restaurantele sunt pline, iar hotelurile au toate camerele ocupate. Asta înseamnă bani în oraş.”

„Mi se pare frumos că la Zilele Oraşului ai de toate: muzică populară, jazz, pop, spectacole pentru copii, activităţi pentru vârstnici. Toată lumea poate găsi ceva pe gustul ei.”

„Când vezi mii de oameni strânşi împreună, care se bucură de un concert sau un spectacol, simţi că faci parte dintr-o comunitate. Evenimentele ne aduc împreună, dincolo de diferenţele dintre noi.”

„Pentru mulţi, poate fi singura ocazie să vadă live trupe sau artişti cunoscuţi. Nu toată lumea îşi permite bilete scumpe. E bine că aceste concerte sunt accesibile tuturor.”

„Trupe tinere, dansatori, actori de la teatrele locale – toţi au ocazia să urce pe scenă. Asta e o formă de recunoaştere şi încurajare pentru ei.”

„Astfel de evenimente atrag sponsori, colaboratori, influenceri. Se creează legături între oameni de afaceri, artişti şi administraţie, care pot duce la proiecte benefice pentru oraş.”

„Faţă de anii trecuţi, am văzut progrese: toalete curate, puncte de prim ajutor, zone delimitate pentru fumători, spaţii de odihnă. Se vede că organizatorii învaţă din greşeli.”

Opinii contra:

„Stau aproape de centru şi, în fiecare vară, am parte de muzică până la 1-2 noaptea. Fie că e manea sau rock, volumul e deranjant. Nu poţi dormi, nici cu geamurile închise.”

„Când se blochează circulaţia în centru, e haos. Străzi pline, trotuare înguste, oameni care merg în toate direcţiile. Dacă ai un copil mic sau eşti în vârstă, devine stresant, nu plăcut.”

„Autobuzele întârzie, unele staţii se închid temporar, iar traseele se modifică fără prea multe anunţuri. Pentru cei care depind de transportul în comun, e un calvar.”

„Am întrebat de multe ori cât se cheltuie pentru aceste festivaluri şi răspunsurile sunt vagi. Ar trebui să ştim exact cât din banii publici merg pe concerte şi cât pe lucruri mai utile.”

„Festivalul VIBE e fain, dar nu e pentru toată lumea. Cei peste 30-40 de ani se simt excluşi. Nu există alternative culturale pentru cei care nu ascultă muzică electronică.”

„Am văzut tineri beţi căzând pe trotuar, certuri, chiar bătăi. E nevoie de mai multă supraveghere şi reguli clare privind consumul de alcool.”

„Nu pot deschide geamul vara, din cauza zgomotului. În plus, nu găsesc loc de parcare zile întregi. Se simte că oraşul e invadat şi noi, locuitorii permanenţi, suntem neglijaţi.”

„E frumos să aduci artişti mari, dar nu cu orice preţ. Poate banii aceia ar fi mai bine investiţi în spitale, străzi sau şcoli. Sănătatea şi educaţia ar trebui să fie priorităţi.”

„Uneori afli cu o săptămână înainte că urmează un festival şi nu ai timp să te organizezi. Ar trebui ca evenimentele majore să fie anunţate din timp, cu program clar.”

În final, nimeni nu contestă nevoia oraşului de a respira prin cultură, artă şi socializare. Însă aceste momente de sărbătoare trebuie să se desfăşoare cu respect faţă de toţi cetăţenii. Un festival bine organizat este acela în care toată lumea, indiferent de vârstă sau preferinţe, se simte văzută, respectată şi inclusă. Iar Târgu-Mureş are potenţialul de a deveni un exemplu pozitiv în acest sens – dacă se alege calea dialogului şi a responsabilităţii comune.

Distribuie:

Cititi si alte stiri despre SOCIETATE: Festivalurile din România – între cultură, libertate şi controverse publice