SOCIETATE: Turismul gastronomic: o călătorie în lumea gusturilor şi a culturii

Turismul gastronomic: o călătorie în lumea gusturilor şi a culturii

Ileana Sandu

Departe de a fi destinat „mâncăilor”, cum ar fi tentaţi să creadă unii, turismul gastronomic/culinar este o formă de turism în care principala motivaţie a călătorului este explorarea şi descoperirea bucătăriei locale, a produselor tradiţionale şi a experienţelor culinare specifice unei regiuni sau ţări. Acest tip de turism combină plăcerea gustului cu dorinţa de a înţelege cultura, istoria şi tradiţiile prin intermediul mâncării. De altfel, cuvântul „gastronomie” este derivat din greaca veche – de la „gaster” („stomac”) şi „nomos” („cunoaştere”, „lege”, „normă”). Aşadar, turismul gastronomic reprezintă, dincolo de „bucate” tradiţionale, o experienţă culturală complexă, care include nu doar mâncarea, ci şi modul de preparare, povestirile şi obiceiurile legate de ea.

Conceptul de turism gastronomic a început să capete popularitate în a doua jumătate a secolului XX, odată cu creşterea interesului pentru culturile locale şi autenticitate. Primele regiuni cunoscute pentru promovarea gastronomiei ca atracţie turistică au fost zonele viticole din Franţa şi Italia, urmate apoi de Japonia, Spania şi alte ţări cu tradiţii culinare bogate. În prezent, turismul gastronomic este o industrie în creştere, integrând tururi culinare, degustări, ateliere de gătit, festivaluri şi pieţe tradiţionale.

România începe să se remarce din ce în ce mai mult pe harta turismului gastronomic datorită tradiţiilor culinare autentice şi a produselor locale. Bucătăria românească este caracterizată prin influenţe balcanice, orientale şi centrale-europene, având preparate specifice precum sarmalele, ciorba, mămăliga, tochitura sau papricaşul. În ultimii ani, turismul gastronomic a fost stimulat de festivalurile culinare, cramele din zonele viticole (Moldova, Dealu Mare, Târnavelor), dar şi de pensiunile agroturistice care promovează mâncarea tradiţională.

Zona Moldovei este cunoscută pentru bucătăria sa robustă, cu preparate care reflectă influenţele balcanice şi orientale. Meniul tipic constă în: sarmale cu mămăligă, ciorbă de burtă, tochitură moldovenească, plăcinte cu brânză şi mărar, cozonac cu nucă. Brânzeturile de la Stâna, vinurile din podgoriile Cotnari şi Huşi sunt delicii locale. Turiştii pot asista la degustări de vin, ateliere de gătit mâncăruri tradiţionale, târguri şi festivaluri culinare.

Transilvania este o regiune cu influenţe centrale-europene puternice, în special ungare şi germane, care se reflectă în gastronomia sa diversă şi sofisticată. Meniul tipic: ciorba de fasole cu ciolan afumat, gulaş, cârnaţi de casă, plăcinte cu varză, cozonac şi produse de patiserie săseşti. La acestea se adaugă, ca delicii locale, brânzeturi de la fermele din Apuseni, vinuri din podgoriile din Târnave şi Aiud.

Maramureşul este o zonă încărcată de tradiţii ancestrale, iar gastronomia sa păstrează reţete autentice şi preparate săţioase. Tocana de porc cu varză murată, ciorba de fasole cu ciolan, plăcinte cu brânză şi cartofi, pâine de casă cu mălai, ţuica şi pălinca de prune, mierea şi produsele de la stână sunt căutate şi apreciate de vizitatori.

Bucovina este renumită pentru bucătăria sa influenţată de tradiţiile româneşti, ucrainene şi poloneze. În „fruntea” preferinţelor – borşul de putină, tochitură cu mămăligă, colaci tradiţionali şi plăcinte cu urdă.

Zona Dobrogei este cunoscută pentru influenţele sale mediteraneene şi turceşti, datorită poziţiei sale la Marea Neagră şi diversităţii etnice. Meniurile tipice sunt: peşte proaspăt la grătar (scrumbie, crap, şalău), saramură de peşte, mămăligă cu brânză şi smântână, plachie de crap, iar în rândul deliciilor locale – pâinea cu seminţe, fructele de mare. În zonă au loc festivaluri de peşte, croaziere cu degustări, iar restaurantele cu specific pescăresc te întâmpină la tot pasul.

Oltenia şi Muntenia se laudă cu o bucătărie puternic influenţată de viaţa rurală şi de cultura balcanică, cu preparate simple, dar gustoase: ciorba de burta, tochitură oltenească, zacuscă, bulz, sarmale, plăcinte cu brânză de burduf, vinurile de la Dealu Mare şi Drăgăşani. Se organizează tururi în crame, festivaluri de vin, târguri cu produse tradiţionale, degustări de ţuică şi vin.

Curiozităţi şi ciudăţenii gastronomice

În Franţa, există peste 400 de tipuri diferite de brânzeturi recunoscute.

În Japonia, ramen-ul poate avea sute de variante regionale.

În Mexic, ciocolata a fost iniţial un preparat amar folosit de civilizaţiile aztece.

În România, tradiţia mămăligii este strâns legată de istoria ţării, fiind considerată „mâncarea săracului”, dar şi un simbol naţional.

Carnea de urs este considerată în unele regiuni din România o delicatesă rară, consumată în special în zonele montane şi tradiţionale, precum Maramureş sau Bucovina. Preparatele pe bază de carne de urs includ tocană, ciorbă sau friptură, iar reţetele sunt transmise din generaţie în generaţie. Consumul este reglementat strict prin legi de vânătoare, iar prepararea necesită o gătire atentă pentru a elimina potenţialele bacterii. Această carne are un gust puternic, cu o aromă specifică sălbăticiei.

Tocăniţa de cioară. Există legende şi chiar reţete tradiţionale (foarte rare acum) cu carne de cioară, consumată în trecut în zonele rurale. Azi aproape uitată, dar un exemplu de curiozitate gastronomică.

Papanaşi cu smântână şi dulceaţă. Deşi nu sunt „ciudaţi”, papanaşii pot părea exotici pentru turiştii care nu cunosc combinaţia de brânză dulce cu smântână acrişoară şi dulceaţă.

Balut (Filipine). Un ou fertilizat de raţă în care embrionul este parţial dezvoltat şi apoi fiert este considerat o delicatesă şi se mănâncă pe stradă, în special ca gustare bogată în proteine.

Casu Marzu (Italia, Sardinia) O brânză tradiţională care este fermentată cu larve vii de muşte este interzisă în multe ţări din cauza riscurilor pentru sănătate, dar localnicii o consideră un produs culinar cu un gust intens şi unic.

Hákarl (Islanda). Carne de rechin fermentată şi uscată, considerată una dintre cele mai puternice mirositoare mâncăruri din lume. Este un test pentru turişti curajoşi şi are o tradiţie veche în cultura islandeză.

Sannakji (Coreea de Sud). Caracatiţă vie tăiată în bucăţi mici şi servită imediat, iar tentaculele încă mişcă pe farfurie. Se consumă rapid şi necesită atenţie pentru a nu te îneca.

Surströmming (Suedia). Hering fermentat, cunoscut pentru mirosul său extrem de puternic şi neplăcut. Se consumă cu pâine şi cartofi, iar deschiderea conservei este adesea făcută în aer liber pentru a evita mirosul persistent.

Kiviak (Groenlanda). Un preparat în care 500-600 de păsări mici (auks) sunt puse într-o piele de focă şi lăsate să fermenteze timp de câteva luni, apoi mâncate crude.

Insecte prăjite (Thailanda, Mexic, Africa). În multe culturi, insectele sunt o sursă de proteine şi se prăjesc pentru a deveni gustări crocante. Pentru turiştii din alte zone, acestea pot fi surprinzătoare.

Escamoles (Mexic). Ouă de furnică, considerate „caviar de insecte”. Sunt un deliciu tradiţional mexican, cu textură cremoasă şi gust de nucă.

Witchetty grub (Australia). Larvele unor fluturi mari, consumate de aborigenii australieni, sunt bogate în proteine şi pot fi mâncate crude sau prăjite.

Durian (Asia de Sud-Est). Un fruct cu miros foarte puternic şi considerat de unii ca având un gust delicios, iar de alţii extrem de neplăcut. Este însă foarte popular în Thailanda, Malaysia şi Indonezia.

Fugu (Japonia). Peştele puffer care poate fi mortal dacă nu este preparat corect, datorită toxinei sale. Bucătarii japonezi au nevoie de licenţe speciale pentru a-l găti.

Haggis (Scoţia). Un preparat din organe de oaie (ficat, inimă, plămâni) amestecate cu ovăz şi condimente, fierte în stomacul mielului. Pentru mulţi turişti este ciudat la vedere şi gust.

Chapulines (Mexic). Gândaci prăjiţi, cu gust sărat şi acrişor, populari ca gustare în Oaxaca.
Akutaq (Alaska, popoarele native). Un amestec de untură, fructe de pădure şi, uneori carne, este consumat ca desert tradiţional.

***

Turismul gastronomic reprezintă o experienţă completă care depăşeşte simpla satisfacţie a foamei, transformând mâncarea într-un veritabil mijloc de explorare culturală şi identitară. Fie că este vorba despre preparatele tradiţionale româneşti – uneori neaşteptate sau chiar ciudate pentru ochii unui turist străin –, fie că ne aventurăm în zone exotice ale lumii unde gusturile şi obiceiurile culinare pot părea surprinzătoare sau chiar şocante, gastronomia are puterea de a conecta oamenii şi de a transmite poveşti autentice.

Diversităţile gastronomice reflectă nu doar specificul geografic, ci şi adaptarea omului la mediul înconjurător şi la istorie. Fie că suntem călători curioşi sau simpli iubitori de gusturi noi, turismul gastronomic ne invită să privim mâncarea ca pe o poartă către diversitatea culturală a lumii, încurajând respectul şi aprecierea pentru patrimoniile culinare unice ale fiecărei regiuni. (documentare: worldfoodtravel.org/food-tourism; foodandroad.com, e-unwto.org, evisionturism.ro; foto – pixabay.com)

Distribuie: