ROMANIA: Fiica preotului Gligor de la Parohia Sânnicolau Mic denunță presiuni și amenințări după ce tatăl său s-a opus numirii lui Bogdan Noghiu fără concurs

Fiica preotului Gligor de la Parohia Sânnicolau Mic denunță presiuni și amenințări după ce tatăl său s-a opus numirii lui Bogdan Noghiu fără concurs

Fiica părintelui Gligor de la Parohia Sânnicolau Mic reacționează în contextul scrisorii deschise trimise de Asociația „Biserică fără Politică” Patriarhului Daniel, dezvăluind că familia ei a fost ținta unor amenințări repetate după refuzul tatălui ei de a sprijini numirea lui Bogdan Noghiu pe post.

Părintele Gheorghe Gligor este preot de peste trei decenii, cunoscut pentru activitatea sa pastorală și pentru diferite proiecte sociale. Fiica sa dezvăluie că, în 2019, el a refuzat cererea președintelui Consiliului Județean Arad de a sprijini numirea lui Bogdan Noghiu ca preot în parohia Sânnicolaul Mic, pe motiv că acesta nu are studiile și media necesare.

După acest refuz, familia preotului ar fi fost ținta unor amenințări și a unor acuzații de corupție, toate verificate și infirmate oficial, ulterior dovedindu-se că una dintre reclamațiile anonime trimise Patriarhiei ar fi fost expediată de pe laptopul lui Bogdan Noghiu.

Fiica părintelui Gligor acuză că o parte din autoritățile bisericești locale par să tolereze sau chiar să susțină numirea directă a lui Noghiu, deși regulile cer concurs, subliniind că tatăl ei insistă asupra respectării procedurilor, refuzând să slujească ca preot pensionar dacă Bogdan Noghiu va fi numit direct.

Iată postarea integrală a Ioanei Popp, fiica părintelui Gheorghe Gligor:

Haideți să vă spun o poveste, tristă, dar adevărată, o poveste pe care o trăim, care își pune amprenta pe viața noastră, pe sănătatea noastră, dar care ne-a unit și ne-a întărit credința că valorile creștine trebuie apărate dacă vrem să ne creștem copiii într-o lume a normalității și bunului simț.

E lungă povestea, dar m-aș bucura să vă luați timp să o citiți.

După cum majoritatea știți, eu sunt copil de preot, am crescut la propriu în curtea bisericii și toată viața mi-am condus-o după valorile și principiile creștine pe care părinții mei mi le-au insuflat și tot ce îmi doresc este să le pot transmite copiilor mei.

Mulți îl cunoașteți pe tatăl meu, ca preotul cu vocație, în adevăratul sens al cuvântului, cu o voce de înger, mereu aproape de oameni, cu o vorbă bună, vesel și foarte harnic. El este în al 42-lea an de preoție, foarte aproape de pensie, și tare ne-am fi dorit ca acest moment să fie presărat doar cu recunoștință pentru că a fost binecuvântat cu parohii în care a unit comunitatea, în care a avut mereu suportul oamenilor, în care a reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să facă lucrări foarte mari la ambele biserici….

Însă ultimii ani au fost presărați cu o încercare pe care a dus-o o vreme singur, de care am știut doar cei apropiați, într-o luptă de a apăra tot ce a clădit ca reputație, ca armonie în parohia lui, ca valori ale Bisericii Ortodoxe, iar faptul că lupta trebuie dată tocmai cu oameni care, la rândul lor trebuiau să apere exact aceleași lucruri, l-au determinat să ceară ajutorul oamenilor, iar oamenii au răspuns pentru că biserica este despre oameni, nu funcții, nu interese și nu este “de vânzare” doar pentru că așa au unii impresia că li se cuvine totul, fără să fi făcut sacrificiile.

În 2019 tatăl meu a fost chemat de Înalt Preasfințitul Timotei și Preasfințitul Emilian și i s-a propus funcția de consilier social în Arhiepiscopia Aradului, mai apoi cea de consilier vicar. A fost o onoare pentru el această propunere și a acceptat-o cu convingerea că poate fi de ajutor și a și fost, pentru că împreună cu ceilalți consilieri, au renovat Cantina Socială și au demarat proiectul Masa pe Roți prin care multe familii nevoiașe din Arad beneficiază zilnic de o masă caldă.

La ceva vreme, a fost abordat de președintele Consiliului Județean Arad, întrebat fiind “Cum facem părinte să ajungă Bogdan Noghiu (care este finul lui) preot în Sânicolaul Mic, pentru că el își dorește foarte mult asta?” Răspunsul tatălui meu a fost simplu: “Nu putem face nimic pentru că Bogdan nu și-a văzut de școală, așa cum eu i-am tot spus să o facă, l-ați cărat cu voi peste tot și din păcate nu a învățat nimic bun de la voi (adică mediul politic) și nu are media necesară, plus că parohia nu e a mea ca să o las eu moștenire. La parohie se vine printr-un concurs foarte serios în care el nu are cum să intre.” Și atât a trebuit….

De atunci înainte, au început mesajele anonime de amenințare, pline de minciuni, încercări de a i se face reportaje denigratoare cum că nu a folosit corect banii pentru construirea capelei, atacuri la adresa noastră, a copiilor lui, cum că firmele noastre nu sunt în regulă (Îi invit să discutăm despre ce înseamnă să îți vezi de școală, să muncești zi lumină, să construiești cu integritate ce avem fiecare dintre noi), că ne vor trimite controale (am și primit, dar cum au venit, așa au și plecat). Niciun moment nu și-au pus problema ce efect poate avea acest demers ticălos asupra sănătății părinților noștri.

Singura modalitate prin care putea ajunge să fie numit direct este dacă devenea consilier în Arhiepiscopie. Și a ajuns, iar tatăl meu prin funcția pe care a avut-o acolo, mereu a considerat acest demers ilegal, nedrept și a spus deschis acest lucru, mai ales că a considerat că Înalt Preasfințitul Timotei este supus unei presiuni pe care dânsul nu a putut-o gestiona, poate datorită vârstei înaintate, fiind adânc ancorat într-o mentalitate de supunere autorităților administrative locale. Și astfel, după cum putem vedea cu toții, părintele Noghiu este mereu cu dânsul, peste tot, cerându-i funcții, distincții, parohia mult râvnită. Mai trist de atât este atitudinea altor preoți din Arhiepiscopie, care pentru motive care depășesc puterea noastră de înțelegere au acceptat, unii chiar susținut toată această situație.

Totul a culminat în luna februarie când tatălui meu i s-a făcut o reclamație anonimă la Patriarhie, Mitropolie, Secretariatul pentru Culte în care era numit hoț, cum că parohia a fost mereu “vaca lui de muls”, cum că are multe case și mașini, că are prea multe funcții, deci prea multe salarii, că noi donăm bani la Biserică prin firmele noastre ca să fure el banii…. absolut toate minciuni, la absolut totul a fost răspuns cu argumente și dovezi clare. Însă a făcut o greșală de data asta, documentul pe care l-a trimis a fost verificat de un IT-ist și s-a descoperit că a fost trimis de pe laptopul lui Bogdan Noghiu, există și o expertiză extra-judiciară care confirmă acest lucru.

A mai scris una apoi, de 8 pagini, pe care a și semnat-o, prin care scria aceleași lucruri, plus se lega de parteneriatul dintre parohia tatălui meu cu Fundația Rada din Suedia, alte minciuni, iar dacă are nevoie de clarificări, poate veni la mine pentru că eu am tradus în toți acei ani, tot ce a ținut de acel parteneriat.

Demersul lui Bogdan, și și al soției sale mai nou, este acela de a-l denigra cu orice preț pe tatăl meu, pentru ca oamenii din Sânicolau să nu și-l mai dorească ca preot. Bogdan a mers de mai multe ori la Secretariatul pentru Culte pentru a aduna dovezi că e ilegal cumulul pensie salariu pe care tatăl meu îl are ca venit, mereu i-au spus cei de acolo că nu are dreptate, că tatăl meu este în legalitate. Soția sa a depus o cerere prin funcția pe care o are la Curtea de Conturi, atât la Primăria din Arad cât și la Secretariatul pentru Culte, pentru a căuta dovezi că banii pe care parohia i-a primit pentru construcțiile făcute de-a lungul anilor nu au fost folosiți corect, iar răspunsul a fost mereu că nu au ce să îi reproșeze tatălui meu.

Bogdan, efectiv îl hărțuiește, mergând la el în biroul de la Arhiepiscopie și spunându-i că el doar în Sânicolau vrea să slujească, plângând să îl accepte alături de el, ca apoi să strige pe-acolo că e hoț, că trimite ANAF-ul peste noi…

Le-am trimis o scrisoare ierarhilor din Arad, ca fiică, ca enoriaș, fără niciun răspuns.

Împreună cu frații mei am fost în audiență la Înalt Preasfințitul Timotei, nu pentru că ne-am fi dorit ca tatăl meu să mai rămână, abia aștept să se poată rupe de toate astea, însă pentru a ne exprima îngrijorarea și a pune în discuție caracterul unui om care face toate aceste acțiuni, iar răspunsul găsit acolo ne-a lăsat dezamăgiți, indignați și cu un gust amar. Am plecat cu răspunsuri de genul:” Dacă el își dorește această parohie, niciun alt preot nu va avea curajul să intre în concurs.” sau “ În ce altă parohie să meargă dacă acolo are casă?” sau “Eu zic să vă împăcați cu gândul că Bogdan va fi preot acolo.” Nu am găsit acolo valorile creștine despre care se vorbește la Sfânta Liturghie și nu cred că ei reprezintă esența Bisericii.

Tatăl meu a cerut sfatul Mitropolitului Ioan, pe a cărui susținere a primit-o, mai ales că și acestuia i s-au trimis tot felul de reclamații la Patriarhie tot de Părintele Bogdan. Mitropolitul i-a spus tatălui meu să rămână lângă Episcopii săi ca Vicar și și la Parohie ca să apere Biserica. Dar tatăl meu s-a văzut nevoit să spună oamenilor din Parohie despre ce se întâmplă și a primit suportul majorității, printr-o petiție semnată de peste 1000 de oameni. Cererea oamenilor e simplă: Atunci când se vacantează parohia, preotul să vină prin concurs.

L-am văzut vorbind cu oamenii, cu inima frântă, pentru că el nu și-a dorit asta, nu și-a dorit să tulbure comunitatea, însă nu a mai avut de ales pentru că un lucru e clar, dacă Noghiu Bogdan va fi numit preot în Sânicolau, părintele Gligor nu va mai sluji acolo, nici ca preot pensionar. Ca preot, trebuie să intri în altar cu sufletul împăcat.

Și azi a apărut în presa locală o scrisoare deschisă către Patriarh, și opinia publică. O susțin 100%, nu pentru a face scandal în Biserică (cum scrie presa), ci pentru că cred că adevărul trebuie să iasă la iveală, pentru că oamenii, copiii din Sânicolau merită un preot a cărui comportament și acțiuni să fie aliniate cu valorile creștin ortodoxe.

Ce e cel mai trist în toată povestea asta este faptul că Bogdan a crescut în biserica din Sânicolau, lângă tatăl meu, că tatăl meu s-ar fi bucurat sincer ca el să fi avut o carieră de succes în preoție, să vină preot acolo, dar nu așa, nu mințind, hărțuind.

Iar tatăl meu nu e singur, el ne are pe noi, și singurul motiv pentru care nu există un proces pentru hărțuire în momentul de față împotriva lui Bogdan Noghiu este pentru că el nu ne-a lăsat, a tot încercat prin dialog, dar nu ai cu cine.

Pe lângă furie, care e un sentiment normal și uman atunci când cineva drag e atacat pe nedrept, ne tot rugăm la Dumnezeu să ne dea tuturor înțelepciune și putere de a ierta. Să aibă grijă de Biserica în care noi am crescut, pe care am apărat-o mereu, care este despre iubire, bucurie, iertare și integritate.

Citește și: