CULTURA: Cel mai mare muzeu al stomatologiei din lume: 40.000 de artefacte, scaune dentare din secolul XIX, radiografii timpurii și povești uimitoare

Cel mai mare muzeu al stomatologiei din lume: 40.000 de artefacte, scaune dentare din secolul XIX, radiografii timpurii și povești uimitoare

În Baltimore, în vecinătatea centrului istoric al orașului, se află din anul 1996 unul dintre cele mai neobișnuite muzee ale Statelor Unite, The Dr. Samuel D. Harris National Museum of Dentistry, o instituție care reunește, într-o singură colecție, peste două secole de istorie a stomatologiei. Muzeul este afiliat Smithsonian Institution, cea mai mare rețea de muzee și centre de cercetare din lume, cunoscută pentru standardele riguroase de conservare, documentare și educație.

Potrivit American Dental Association, colecția muzeului reprezintă astăzi una dintre cele mai ample colecții dedicate profesiei dentare, recunoscută de American Dental Association, un loc în care trecutul medicinei dentare poate fi urmărit pas cu pas, de la primele instrumente primitive până la tehnologiile moderne care definesc stomatologia contemporană.

Cu peste 40.000 de artefacte, inclusiv instrumente medicale și obiecte de igienă personală până la opere de artă, fotografii rare și documente istorice, muzeul funcționează ca o capsulă a evoluției unui domeniu care a schimbat radical calitatea vieții umane.

Pentru vizitatori, experiența nu este una tehnică sau rece. Narativul muzeului reușește să transforme într-o poveste despre curaj, ingeniozitate și, uneori, improvizație. Aici, pot fi văzuți primii clești pentru extracții, realizați în secolul al XVIII-lea, instrumente din epoca victoriană și chiar prototipuri ale primelor anestezii dentare. Conform arhivelor Smithsonian, multe dintre aceste obiecte provin din cabinete reale, donate de practicieni sau descoperite în colecțiile familiilor de dentiști care au profesat timp de generații.

Într-una dintre sălile principale, vizitatorii pot vedea un exemplar rar al scaunului stomatologic „James Snell Chair” (1830), unul dintre primele prototipuri timpurii pentru tratamente dentare, adaptat pentru a oferi mai mult control medicului și o poziționare corectă a pacientului. Acest model, menționat în arhivele National Museum of Dentistry, marchează tranziția de la improvizațiile folosite în secolul al XVIII-lea , scaune obișnuite sau fotolii modificate, la primele piese de mobilier create pentru practica stomatologică, devenind un reper în istoria profesiei. Alături de el se află truse portabile folosite de chirurgii militari în Războiul Civil American, dar și obiecte personale ale unor figuri istorice și replici ale protezelor lui George Washington, realizate nu din lemn, cum spune legenda, ci din fildeș și metal, însoțite de explicații despre tehnicile folosite în secolul al XVIII-lea.

Călătoria în timp prin acest muzeu al stomatologiei relevă printre exponate și tuburi timpurii de produse industrial, reclame de la începutul secolului XX, care promovau periuțe antibacteriene sau pulberi mentolate, dar și aparate primitive de radiografie dentară. Potrivit cercetărilor publicate de Journal of Dental Research, introducerea radiografiei în stomatologie a contribuit la reducerea ratei tratamentelor invazive, deoarece medicii puteau, pentru prima dată, să vadă în interiorul structurii dentare fără a atinge dintele.

Unul dintre cele mai apreciate obiecte este o vitrină dedicată evoluției anesteziei dentare, acolo fiind expuse versiuni ale aparatelor folosite la început pentru administrarea protoxidului de azot, precum și dispozitive care au marcat trecerea de la proceduri dureroase la tratamente suportabile. Pe lângă aspectul istoric, muzeul are și o componentă puternic educativă. Spațiile interactive arată cum se formează cariile, cum se dezvoltă țesuturile dentare și ce se află în interiorul unui laborator modern de tehnică dentară. Școlile din Maryland folosesc frecvent muzeul ca resursă pedagogică, iar unele expoziții sunt concepute special pentru copii, cu demonstrații tactile și animații 3D.

Instituția găzduiește și expoziții temporare dedicate unor teme contemporane, de la inovația în implantologia dentară, la impactul alimentației asupra sănătății gurii sau cercetările emergente în regenerarea țesuturilor. De altfel, potrivit rapoartelor National Institute of Dental and Craniofacial Research, regenerarea dentară și imprimarea 3D a structurilor orale sunt domenii care au înregistrat progrese semnificative în ultimul deceniu.

Povestea muzeului nu poate fi desprinsă de cea a omului al cărui nume îl poartă. Dr. Samuel D. Harris nu trebuie confundat cu Chapin A. Harris, fondatorul primei școli de din lume. Cei doi împart același nume de familie și au contribuit decisiv la evoluția profesiei, însă sunt personalități distincte, fiecare cu o moștenire proprie.

Născut în 1903, în Romney, Rusia, Samuel D. Harris a emigrat împreună cu familia în Canada și apoi în Michigan, unde și-a descoperit vocația. A absolvit Facultatea de Stomatologie a Universității din Michigan în 1924, moment în care o prelegere a profesorului Russell Bunting despre prevenția dentară la copii i-a schimbat definitiv direcția profesională. A urmat o perioadă de formare la Forsyth Infirmary for Children din Boston, după care a fondat, în 1926, Detroit Pedodontic Study Club, nucleul viitoarei mișcări naționale dedicate stomatologiei pediatrice. În 1927, a contribuit la crearea primei societăți americane dedicate sănătății orale a copiilor, iar în deceniile următoare a sprijinit formarea unor organizații similare în Statele Unite, America Latină și Europa. În 1992, în acord cu preocuparea sa pentru conservarea patrimoniului stomatologic, a donat un milion de dolari pentru înființarea muzeului, care i-a preluat numele la inaugurarea din 1996.

Surse:

https://www.dental.umaryland.edu/sandbox/museum/

https://www.dentalmuseum.com/