CULTURA: Charlie Dunn, „Michelangelo al cizmelor de cowboy”

Charlie Dunn, „Michelangelo al cizmelor de cowboy”

Charlie Dunn, &bdquo;Michelangelo al cizmelor de cowboy”

Spune o vorbă din popor că nimic nu este mai american decât cizma de cowboy, un accesoriu ale cărui origini exacte nu se cunosc, dar care este strâns legat de numele lui Charlie Dunn. Un cizmar american născut în 1898 și onorat cu titlul de „Michelangelo al cizmelor de cowboy”. Iar măiestria lui în domeniu a devenit legendară în special după lansarea piesei lui Jerry Jeff Walker, în 1972, „Charlie Dunn”. Înainte să se retragă din activitate, în 1988, Dunn cerea pe o pereche de încălțări Western până la 3.000 de dolari și avea sute de comenzi în așteptare.

Charlie Dunn (1898 – 1993), care făcea parte din cea de-a cincea generație de cizmari a nemului său, a confecționat prima pereche de cizme la doar 11 ani. Meșteșugul l-a practicat întreaga sa viață, iar talentul și originalitatea l-au plasat în linia figurilor remarcabile din lumea cizmăriei personalizate. Legenda din Austin, Texas, acolo unde-și avea atelierul, producea manual cizme „de înaltă calitate”, departe de a fi doar funcționale. Încălțările lui Dunn erau artă în toată regula. Făcea modele complicate și sofisticate, realizate din tot felul de materiele, inclusiv piei de crocodil și de struț, cizme pe suprafața cărora cosea broderii din fir metalic sau intervenea cu aplicații decorative din piele diferită ceea ce, la final, aducea o notă de unicitate fiecărei perechi de „ciocate”.

După ce a servit în Marina Americană în , a studiat arta în Memphis, concentrându-se în special pe anatomia piciorului, un detaliu important în înțelegerea mai amplă a muncii sale. A obținut inclusiv un certificate, trimis prin poștă de reprezentanții Școlii de Pediatrie Dr. Scholl.

În 1933 a început să confecționeze cizme militare, în San Antonio, iar finalul deceniului l-a prins în Austin, angajat într-un magazin de încălțăminte. Acolo a făcut prima pereche de ciocate cu model personalizat, un trandafir galben brodat, expunând produsul în vitrina magazinului în ideea de a-și atrage mai repede clienții. Cizmele au fost cumpărate la scurt timp de un solist de muzică country, Ernest Tubb, și astfel a început călătoria lui Dunn în arta .

Până în anii ’60, Charlie 60 vindea o pereche de ciocate cu sume între 500 și 1000 de dolari, iar în 1972, odată cu lansarea pe piața muzicală a piesei „Charlie Dunn”, a lui Jerry Jeff Walker, popularitatea lui a explodat pur și simplu, la fel și prețurile produselor sale, care au urcat la mii de dolari. Când a primit o comadă specială de la cântărețul country Porter Wagoner, cel care a introdus-o pe Dolly Parton în televiziune, Dunn a cerut nu mai puțin de 25.000 de dolari pentru cizmele lui decorate cu diamante.

Dar Charlie, Michelangelo al ciocatelor, era un tip surprinzător. Talentat, da, un neobosit meșter, de asemenea da, însă și un om generos, având în vedere faptul că lucra adesea fără plată pentru artiștii care cântau în cluburile Armadillo World Headquarters și Antone’s Nightclub, printre alte localuri din Austin, și pentru ei, Dunn devenise un fel de medic ortoped care se pricepea de minune și la confecționarea de încălțări ce le satisfăcea nevoile. Astfel, după zeci de ani în care a fost aproape de lumea artistică, Charlie Dunn a devenit membru și consultant în consiliul fondator al Health Alliance of Austin Musicians (HAAM), organizație creată pentru a oferi servicii medicale accesibile celor care activau în industrie, dar nu aveau asigurare.

Celebrități precum Arnold Palmer, Mary Kay Place, Gene Autry, Slim Pickens, Harry Belafonte, Ernest Tubb, Peter Fonda și Carole King s-au numărat printre clienții magazinului său din Austin.

Charlie Dunn s-a retras în 1988, după o carieră prolifică care s-a întins pe mai bine de opt decenii. A murit la 23 septembrie 1993, la vârsta de 95 de ani, moștenirea sa ca fiind continuată prin Lee Miller, fost ucenic al lui Dunn, cel a preluat afacerea după moartea mentorului său, asigurându-se că tehnicile și măiestria bătrânului Charlie vor fi păstrate și transmise generațiilor viitoare.

„Charlie Dunn era temperamental. Dacă te vedea chiar și zâmbind sau nefiind atent, te concedia pur și simplu. Prima dată când m-a dat afară, m-am urcat pe motocicletă și am mers până la actualul aeroport. Am privit în depărtare, spunând: În regulă, dar acum ce ai de gând să faci? M-am întors acasă și nu bine am intrat pe ușă că am auzit telefonul sunând. Era Charlie – Îmi pare rău, mi-am pierdut cumpătul. Vrei te rog să te întorci la muncă? M-am întors fără să știu că, timp de nouă ani, aveam să tot fiu dat afară din atelierul său și rechemat în mod constant. Din aceleași motive”, declara Miller într-un interviu.

Surse:

https://www.texasstandard.org/stories/charlie-dunns-bootmaking-tradition-lives-on-at-his-original-austin-shop/

https://www.latimes.com/archives/la-xpm-1993-09-25-mn-38732-story.html

https://www.austinmonthly.com/meet-the-famous-bootmaker-keeping-old-austins-cowboy-culture-alive/