CULTURA: INTERVIU Povestea elevei din Iași, cenzurată pentru o cronică la filmul despre Celibidache

INTERVIU Povestea elevei din Iași, cenzurată pentru o cronică la filmul despre Celibidache

Gestul producătoarei filmului de a contacta redacția pentru corecturi a fost catalogat drept cenzură și un atac la dreptul la libertate de expresie. De asemenea, reprezentanții producătorilor peliculei au dat de înțeles că se va apela la avocați în cazul unei lipse de cooperare din partea redacției. Adela Vrânceanu Celebidache spune însă că intenția sa a fost aceea de a proteja spectatorii care nu au văzut încă filmul recent lansat în cinematografe.

“Este o mare neînțelegere. Au fost rugați să evite descrierea deznodământului. Am vrut ca publicul să se bucure de film fără să afle înainte momentele cheie. Nu am cerut schimbarea opiniilor critice. Nu am cerut modificarea analizei. Nu am urmărit limitarea libertății editoriale. Am respectat cronica și munca autoarei. Rugămintea noastră vine din grija pentru spectator, de a nu fi dezvăluit finalul filmului. Atât. Ca să fie și mai clar, textul respectiv era chiar favorabil filmului, nu avem nicio problemă nici cu cele care ne critică.(…) Respectăm punctul de vedere al oricărui autor, fie că vorbim despre Alecart, fie că vorbim despre orice altă publicație.” – susține Adela Vrânceanu Celebidachi pentru Cultura la dubă.

Autoarea articolului, Maria Oglinzanu, redactor-șef ALECART, a descris pentru Cotidianul.ro experiența prin care a trecut în ultimele două săptămâni, după apariția valului de reacții la solicitările producătorilor filmului.

Cotidianul.ro: În primul rând, cum te simți în aceste momente? Ai foarte mulți susținători care au raportat comportamentul echipei filmului, dar pentru tine, personal, e un prag greu de asimilat ca parte din experiența ta de redactor?

Maria Oglinzanu: Este greu să reduc totul la o singură emoție. În prima clipă, când am aflat că producătorii filmului au contactat redacția, am simțit un șoc autentic. Nu m-aș fi gândit nici măcar o secundă că o cronică scrisă din pasiune, din propriile mele trăiri, ar putea stârni o asemenea nemulțumire. A urmat și o dezamăgire, deoarece am realizat că intenția mea inițială — aceea de a aduce în fața cititorilor o poveste care merită văzută și de a transmite emoția pe care am simțit-o în sala de cinema — nu a fost înțeleasă.

Totuși, toată situația a fost o lecție importantă pentru mine: nu întotdeauna îți sunt înțelese intențiile și, la un moment dat, e posibil să te confrunți cu reacții disproporționate. E bine să știi să le gestionezi.

Cotidianul.ro: Ți s-a mai întâmplat să primești astfel de solicitări, feedback? Cum te-a făcut să te simți faptul că au apelat la o cunoștință, un profesor din Colegiul Național, pentru a indica primele „corecturi”?

-Nu, niciodată până acum nu am primit un asemenea tip de reacție. Și nici nu l-aș numi feedback, pentru că nu stilul articolului a fost pus în discuție, ci scenele pe care am ales să le menționez și să le interpretez.
În privința modificărilor: am avut un motiv întemeiat pentru care am acceptat un compromis. Inițial, mi s-a cerut ștergerea întregului articol — lucru cu care nu am fost de acord. Apoi, s-a solicitat eliminarea a două paragrafe, însă acest lucru ar fi distrus esența cronicii.

Pentru că sunt o persoană diplomată și caut mereu calea de mijloc, am decis să elimin doar șase rânduri, cele pe care producătorii le considerau un spoiler. În ceea ce privește profesorul care a transmis mesajul regizorului de a coborî de pe site articolul, prefer să nu intru în detalii. Dar cred că cel mai corect ar fi fost ca discuțiile să se poarte exclusiv cu membrii și coordonatorii redacției ALECART, cu mine.”

“Strategia de PR are un rol important în promovarea oricărei producții. Cred că nu ar trebui să fie rigidă”

Cotidianul.ro: Am observat că ești foarte pasionată de film. Crezi că industria de PR din spatele producțiilor actuale deformează modul în care un film ajunge să fie receptat?

– Sunt, într-adevăr, pasionată de film, însă îmi este dificil să dau un răspuns tranșant privind PR-ul. Majoritatea filmelor despre care am scris până acum sunt filme de artă, lansate cu decenii în urmă. Totuși, sunt convinsă că strategia de PR are un rol important în promovarea oricărei producții. Cred că nu ar trebui să fie rigidă și ar fi bine să rămână deschisă unor perspective noi — inclusiv celor venite dinspre tineri.

Cotidianul.ro: În afară de proiectele jurnalistice, ce alte proiecte te pasionează și care sunt planurile tale de viitor?

–În afară de literatură, sunt pasionată de artă, dezbateri, limbi străine și istorie. Iubesc cultura în toate formele ei, iar în planurile mele de viitor încerc să includ cât mai multe dintre aceste preocupări.

Cotidianul.ro: La nivel de implicare civică, ce cauze te preocupă și ai dori să le urmezi?

-În special, cele umanitare și culturale. Îmi place să lucrez cu oamenii, să îi ajut și să mă implic în proiecte care aduc frumosul în comunitate. Particip constant la acțiuni de voluntariat și sunt trainer în diverse cluburi și inițiative, cum e clubul de dezbateri. Cred că dedicarea față de ceea ce iubești și față de oamenii cu care lucrezi este esențială pentru a construi o echipă autentică.

Cotidianul.ro: Articolele tale sunt lipsite de elemente de cancan. Cum a început parcursul tău jurnalistic și care au fost modelele tale? Consideri că tinerii ar trebui să fie mai vizibili în presă (pe teme precum educație, timp liber, adicții și nu doar incidente din școli)?

– Nu mi-au plăcut niciodată cancanul sau scandalul, de aceea, articolele mele au pornit mereu din dragostea pentru scris și din dorința de a împărtăși arta și literatura. Am început să public în clasa a IX-a, odată cu intrarea în redacția ALECART. A fost un parcurs care m-a făcut să evoluez enorm – atât ca stil, cât și în modul în care înțeleg creația artistică. Modelele mele au fost profesorii mei, coordonatorii revistei, Emil și Nicoleta Munteanu. Ei au reprezentat pentru mine o inspirație constantă.

Tot ei mi-au cultivat dragostea pentru literatură și m-au încurajat să mă apropii de text în moduri la care nu m-aș fi gândit. Modele au fost și colegele mele mai mari din redacție alături de care am avut nenumărate discuții despre literatură. Cred că tinerii trebuie să fie reprezentați și ascultați, mai ales în domenii care țin de cultură, educație sau probleme reale ale generației noastre.

Cotidianul.ro: Care este relația ta cu presa mainstream? Citești materiale care te vizează direct sau urmărești și alte domenii?

Citesc mai ales reviste și suplimente culturale precum „Matca”, „Dilema”, „Observator cultural”. Nu am o revistă preferată din străinătate, însă urmăresc constant articole despre artă, istorie și literatură.

“Uneori este mai ușor (…) să cenzurezi un grup de tineri decât o redacție formată din adulți”

Cotidianul.ro: Cronica ta, spre deosebire de cea a criticilor profesioniști, este analitică și pozitivă, fără sarcasm sau ton agresiv. De ce crezi că a deranjat un simplu element divulgat? Consideri că, în lipsa posibilității de a cenzura redacțiile mari, au crezut că o revistă scrisă de liceeni poate fi presată mai ușor?

– De la început, am vrut să mă concentrez pe povestea filmului, pe personalitatea lui Sergiu Celibidache, care are o însemnătate specială pentru mine. Am vrut să surprind emoția și muzica, nu aspectele de producție. Impresii la cald. Elementul care a deranjat a fost cel legat de final și de simbolul cravatei galbene. Cred că producătorii s-au temut că ar putea diminua interesul publicului, deși ceea ce am scris a fost o interpretare emoțională, nu o povestire explicită.

Da, uneori este mai ușor să încerci sau, cel puțin, așa au crezut cei din echipa filmului, să cenzurezi un grup de tineri decât o redacție formată din adulți. Dar este evident că nu s-au documentat în legătură cu ceea este revista Alecart, au considerat-o o revistă școlară obișnuită. Oricum, libertatea de exprimare este un drept al tuturor, indiferent de vârstă.

Cotidianul.ro: Crezi că incidentul îți va afecta curajul sau temele abordate? Cum ai defini această experiență — pozitivă sau negativă?

“Nu, nu mi-a diminuat în niciun fel curajul. Când o pasiune e autentică, perseverezi indiferent de obstacole. Voi continua să scriu și sper ca următoarele articole să apară cât mai curând.
Consider că a fost o experiență pozitivă. M-a învățat cum să privesc lucrurile cu luciditate și să nu mă las afectată. Și cred că a avut un impact benefic și asupra altor tineri, membri sau nu ai redacției, care au înțeles — inclusiv din articolul domnilor Munteanu — cât de important e să ai o voce și să o folosești.”

Cotidianul.ro: Am observat că nu ești foarte prezentă pe rețelele de socializare. Este o alegere temporară sau nu fac parte, în general, din viața ta?

-Am conturi, însă ele nu reprezintă o prioritate pentru mine și petrec foarte puțin timp pe rețele. Când postez ceva, de obicei are legătură cu arta, literatura, filmul sau teatrul.

Cotidianul.ro: Dacă ar fi să tragi o concluzie privind modul în care spațiul public a reacționat la acest eveniment, care ar fi aceasta?

-Cred că, în mare parte, s-a pierdut esența. Articolul scris de domnii Munteanu a urmărit să combată cenzura și să arate ce se poate întâmpla uneori în spatele ușilor închise. A avut un impact major tocmai pentru că a vorbit despre libertatea de exprimare și despre importanța protejării ei.

Abia după apariția acestui articol, am fost contactați de producători pentru a-și cere scuze. În final, dincolo de modul rigid și incorect în care au reacționat inițial, filmul rămâne unul care, din punctul meu de vedere, merită văzut pentru povestea și muzica lui – lucru pe care am încercat să-l spun încă de la început.

ALECART este o revistă scrisă de liceeni, fondată acum 17 ani de profesorii Emil și Nicoleta Munteanu din Iași. Articolele abordează aspecte din viața culturală națională și internațională de la apariții editoriale, interviuri cu scriitori celebri, premiere de teatru și film sau dezbateri publice de impact. Revista a câștigat în timp un public de toate vârstele și a devenit un exemplu de interes pentru cultură.

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.