CULTURA: Viața cu un artist, o formă subtilă de artă. Șase povești despre femei magice

Viața cu un artist, o formă subtilă de artă. Șase povești despre femei magice

Cum sunt Consuelo Sandoval pentru Saint-Exupéry, Rebecca Miller pentru Daniel Day-Lewis, Miruna Berescu pentru Emanuel Pârvu, Anca pentru Cristi Puiu, Oana Matei pentru Șerban Pavlu și Cătălina Mihai pentru Alex Bogdan: fiecare întruchipează, în alt registru, același adevăr discret. Un parteneriat de viață cu un artist nu e un basm romantic. E o coproducție care cere un amestec ciudat de flexibilitate, loialitate și umor — altfel, lumina reflectoarelor devine insuportabilă.

Consuelo, pictoriță și scriitoare, cu temperamentul ei vulcanic, a fost pentru Antoine de Saint-Exupéry nu doar sursă de inspirație, ci și contrapondere: o floare cu spini, dar o floare care îi aducea acasă jumătățile lui rătăcite de univers. Antoine, pasionat de aviație a scris Micul Prinț după ce avionul său cu care transporta medicamente în război s-a prăbușit în deșert, și-a numit-o pe soția care l-a crezut mort ”trandafirul care l-a inspirat” toată viața. În Micul Prinț, este un trandafir — delicat, capricios, frumos și vulnerabil. E simbolul iubirii complicate și al responsabilității față de cei pe care îi îmblânzim.

Rebecca Miller, soția lui Daniel Day-Lewis și fiica lui Arthur Miller, este exemplul modern al femeii care își continuă propria artă în timp ce creează, în paralel, spațiul în care soțul se poate transforma în Lincoln sau în măcelar victorian fără ca familia să se destrame. E scriitoare și regizoare. Am făcut acum câțiva ani un interviu cu ea, când lansase cartea Viețile secrete ale Pippei Lee. Îmi povestea că își duce la școală băieții în fiecare dimineată și scrie doar cât sunt ei la ore pentru că soțul era în pregătirea unui rol și nu putea fi cu familia. Pippa Lee (o poveste în care soția unui artist pensionar are grijă să-l pună în valoare în orice moment) a devenit și film cu Robin Wright, Allen Alda, Monica Belluci, Keanu Reeves, și e mult acolo nu doar din viața ei, ci și a tatălui dramaturg faimos căsătorit cu o fotografă renumită, Inge Morath.

Venind la cuplurile din țara noastră, Miruna Berescu îi oferă lui Emanuel Pârvu o stabilitate de strat sedimentar, formată în timp și greu de clintit, o liniște cu profunzimi de rocă veche, absolut necesare într-un cinema românesc în care instabilitatea e permanentă. El e regizor și actor cu filme care au fost în toate festivalurile mari din lume, e și profesor la un master de actorie; ea e mamă, producător de film și director al Festivalului Anonimul dar și cea mai sinceră și mai critică persoană din jurul lui, gata oricând să lupte mult atât pentru banii pentru producția filmului, cât și să militeze pentru o idee în logica firului narativ oricât s-ar încrunta el. Miruna este genul de prezență care menține temperatura camerei la nivel de creativitate, nu de isterie și navighează acest univers dintre facturi și creativitate cu o naturalețe aproape poetică. Nu se aud aplauze, dar fără ea nu ar exista premieră.

Iar Anca Puiu — tăcută, prezentă, fermă — construiește liniștea în care Cristi Puiu își poate susține intensitățile și își poate apăra viziunile tăioase. Anca Puiu este într-o ligă aparte, pentru că soțul ei, Cristi Puiu, este considerat de mulți drept cel mai exigent și mai neiertător întru perfecțiune dintre regizorii români. Dacă perfecționismul ar avea un ambasador, el ar veni la premiera cu domn Puiu. Dacă realitatea ar putea fi reajustată la montaj, Puiu ar cere încă două versiuni. Și totuși, în această viață trăită între cadre severe, opinii ferme și filme care redesenează modul în care privim lumea, Anca este arhitectul tăcut, ordonatorul general, echilibrul. Ea e cea care organizează tot: de la agenda zilnică la logistica familiei, de la programările medicale la acel tip de liniște care permite creația. Și o face în timp ce este mamă a trei copii, iar acum și bunică — un rol care, pentru orice altă femeie, ar fi suficient să umple toate orele unei zile. În familia Puiu, însă, ea jonglează simultan cu generozitatea maternă, răbdarea conjugală și disciplina unui producător.

Și face toate acestea chiar și atunci când lui Cristi nu-i convin „atribuțiile” pe care le primește. Pentru că, da, chiar și cei mai mari regizori trebuie, din când în când, să accepte că viața reală nu este un film în care pot rescrie scenele care nu le plac.

Și apoi vin cuplurile care complică povestea într-un mod și mai frumos. Oana Matei, producător de film și mamă a doi copii, nu este doar sprijinul lui Șerban Pavlu, ci partenerul real al unei vieți trăite între teatru, platouri de filmare și praguri de oboseală. În timp ce el este chipul vizibil al poveștilor, ea e cea care știe cum se ține în viață un actor fără ca familia să devină decor. În alt registru, povestea Cătălinei Mihai și a lui Alex Bogdan e o lecție rară despre vulnerabilitate în doi: ea, temându-se să nu fie percepută ca având „pile” dacă joacă în spectacolele lui; el, recunoscând cu onestitate că ea i-a pus ordine în viață și l-a ajutat să scape de dependența de jocuri de noroc. Într-o lume artistică adesea narcisistă, această sinceritate este cel mai clar semn al unui parteneriat autentic. Acum ceva ani Alex m-a ”apostrofat” că într-o știre despre un spectacol cu distribuție multiplă nu o pusesem în titlu și pe Cătălina, pe atunci iubita lui… Dincolo de nervii mei la o observație subiectivă, era acolo, în riposte lui de care ea află abia acum, mai multă dragoste decât pot descrie eu.

Toate aceste femei — și relațiile lor — ne arată că marile iubiri nu sunt cele care inspiră opere, ci cele care inspiră echilibru. Ele nu stau „în spatele” bărbaților lor, ci alături: uneori ghidând, alteori temperând, uneori spunând „nu”, alteori spunând „hai”.

Viața cu un artist e o formă subtilă de artă: publicul vede doar scena luminată, dar performanța e posibilă doar datorită cuiva care — în penumbră — ține viața, casa și inima în același ritm. În aceste cupluri, parteneriatul este opera reală: cea pe care nu o aplaudă nimeni, dar fără de care n-ar exista nimic de aplaudat.

Consuelo de Saint Exupery a scris cartea The Tale of the Rose despre viața ei tumultuoasă cu scriitorul Antoine de Saint Exupery (nu e tradusă la noi, dar poate fi găsită online), la Editura Trei găsiți cartea Viețile Secrete ale Pippei Lee de Rebecca Miller, filmele lui Emanauel Pârvu și Cristi Puiu, unele cu Șerban Pavlu în distribuție, sunt pe Cinemaraton, pe Cătălina o vedeți la Teatrul Metropolis, iar Alex Bogdan e acum în cinematografe cu filmul Tati full time.

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.