Victorie pentru Bolojan în atacul asupra pensiilor private
Legea pensiilor private, care stabilește că membrii fondurilor de pensii pot încasa, la cerere, doar 30% din sumele cuvenite, într-o tranșă de plată unică, restul urmând a fi achitat lunar, a fost declarată constituțională de către judecătorii CCR. Un singur articol a picat la controlul de constituționalitate, respectiv cel care ar fi permis bolnavilor oncologici să solicite și să primească o plată de 100% din suma deținută în respectivul fond de pensii. Judecătorii CCR au stabilit că această excepție este discriminatorie. În rest, legea nu ar încălca nici măcar dreptul la proprietate privată, respingând toate argumentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a atacat actul normativ promovat de Ilie Bolojan.
Curtea Constituțională, cu majoritate de 5 la 4 a voturilor membrilor Plenului, a admis, ieri, obiecția de neconstituționalitate formulată de deputații grupului parlamentar al AUR și de către magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și a constatat că prevederile articolului 55 alineatul 2 din Legea privind plata pensiilor private sunt neconstituționale.
Articolul 55 din legea analizată prevede, la primul alineat, că membrul unui fond de plată poate primi maximum 30% din valoarea activului său personal transferat către fondul de plată la cerere, o singură dată, sub formă de plată unică acordată înaintea începerii plății pensiilor lunare.
Al doilea alineat al aceluiași articol, care a și fost desființat de Curtea Constituțională, prevede că, prin excepție, beneficiarul cu afecțiuni oncologice poate primi, la cerere, 100% din valoarea activului său personal sun formă de plată unică.
Curtea Constituțională a constatat, cu acest prilej, că „stabilirea, ca regulă, a plății către membrul unui fond de plată a pensiilor private/facultative a unui procent de maximum 30% din valoarea activului său personal transferat către fondul de plată, sub formă de plată unică acordată înaintea începerii plății pensiilor lunare, nu reprezintă o nesocotire a dreptului de proprietate privată asupra sumelor reprezentând contribuția la fondul de pensii, nu instituie o discriminare între cei care au beneficiat deja de plata integrală a întregului activ personal acumulat în fondul de pensii și cei care urmează să se supună regulii plății fracționate și nici nu este de natură să încalce principiul neretroactivității legii”.
Argumente: Plata integrală ar contrazice ideea de pensie
În schimb, al doilea alineat al articolului din aceeași din lege, care exceptează de la această regulă persoanele care suferă de afecțiuni oncologice, cu privire la care se prevede că pot primi, la cerere, 100% din valoarea activului personal sub formă de plată unică, „încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât instituie o discriminare care nu este bazată pe criterii obiective, ci, dimpotrivă, pe criteriul subiectiv al afecțiunii de care suferă membrul contributor la un fond de pensii”.
Potrivit minutei acestei decizii, printre argumentele reținute de către cinci din cei nouă judecători ai plenului CCR se regăsește și faptul că „dispozițiile în virtutea cărora membrul fondului de plată a pensiei nu poate încasa ca plată unică decât 30% din activul personal nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, legea criticată influențând doar modalitatea de plată”.
„Reglementarea eliberării sumelor în mod fracționat și cu periodicitate lunară derivă din specificul noțiunii de pensie, care, prin ipoteză, presupune prestații succesive, întinse, de obicei, pe toată durata vieții. În cazul legii în discuție, durata de plată este, ca regulă, de minimum 8 ani. O plată efectuată integral (…) ar contrazice însăși ideea de pensie, care este menită a reprezenta o sursă constantă de venit, de care titularul să beneficieze periodic, un timp cât mai îndelungat, ca o fructificare a efortului pe care, în timpul vieții active, l-a depus prin muncă remunerată, și care să-i asigure, și după acest moment, veniturile necesare traiului zilnic”, au stabilit judecătorii instanței de contencios constituțional.
Respingere de formă, fără consecințe asupra fondului
Concluzia finală a Curții a fost aceea că modalitatea de plată instituită prin legea criticată „răspunde și cerințelor referitoare la existența unui scop legitim al reglementării, adecvare, necesitate și asigurarea unui just echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit”.
Mai mult, se arată că „nu este nesocotit nici principiul neretroactivității legilor, Curtea constatând că legea criticată nu afectează validitatea contractelor anterioare, ci reglementează o etapă ulterioară, și anume plata pensiei”.
De asemenea, în ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa lipsă de precizie, claritate și previzibilitate a unora dintre prevederile Legii privind plata pensiilor private, Curtea Constituțională a constatat că „nu poate fi reținută, dispozițiile criticate întrunind exigențele de calitate rezultate prin principiul legalității consacrat de articolul 1 alineat 5 din Constituție.
Practic, deși, la prima vedere, legea a fost declarată neconstituțională, așa cum a observat și avocatul Adrian Toni Neacșu, fost judecător și ex-membru al Consiliului Superior al Magistraturii, „CCR a respins fondul sesizărilor ÎCCJ și AUR pe legea pensiilor private, admițând doar în ce privește o discriminare a categoriilor de bolnavi care ar trebui să își poată retrage fondurile integral. În realitate, practic, a acceptat filosofia Guvernului potrivit căreia pensionarii nu au un drept de proprietate asupra propriului lor activ financiar și nu îl pot accesa după cum doresc. Deci este doar o admitere formală, fără consecințe în ce privește fondul legii”.
Decizia Curții este definitivă și general obligatorie, urmând ca motivarea ei să fie publicată în Monitorul Oficial.
Instanța supremă acuză încălcarea libertății contractuale și a proprietății private
Reamintim că Înalta Curte de Casație și Justiție, în obiecția de neconstituționalitate formulată, arăta că această lege încalcă dreptul la proprietate privată. ÎCCJ susține că aceste măsuri instituie limitări asupra dreptului de proprietate al participantului asupra activului personal deținut în contul său și ale libertății contractuale, disproporționate în raport cu scopul urmărit.
Astfel, instanța supremă arată că normele adoptate prin această lege nu sunt adecvate, întrucât nu garantează echilibrul sistemului de pensii private, acumulările realizate prin contribuțiile plătite regăsindu-se în conturile individuale ale participanților, neexistând vreun impediment să fie acordate ca o plată unică. De asemenea, ÎCCJ arată că normele afectează substanța dreptului de proprietate și libertate contractuală, fără o compensație.
„Participanții la fondurile de pensii și-au construit economiile și și-au planificat viitorul financiar în baza cadrului legal stabilit de Legea nr. 411/2004, de Legea nr. 204/2006 și de Legea nr. 1/2020, care garanta proprietatea individuală și caracterul privat al activelor personale. Modificarea intempestivă a acestor garanții, fără o perioadă de tranziție rezonabilă și fără consultarea publică efectivă, subminează încrederea legitimă a cetățenilor în stabilitatea juridică a sistemului de pensii private. Legea adoptată, prin caracterul imprevizibil al soluțiilor normative și retroactiv în efecte, contravine principiului securității juridice și afectează încrederea legitimă a cetățenilor în ordinea juridică”, se precizează în sesizarea ÎCCJ ajunsă la CCR și respinsă în cea mai mare parte.
Download NOW!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu