ECONOMIE: România, țara cu două economii. Vestul și Estul au progresat în mod total diferit

România, țara cu două economii. Vestul și Estul au progresat în mod total diferit

Datele INS și Eurostat arată că România funcționează ca o țară cu două economii. Vestul și centrul țării au PIB per capita apropiat de media europeană, în timp ce Estul și Sudul rămân la coada clasamentului. Capitala și Clujul absorb cele mai mari investiții, iar decalajele se adâncesc.

România crescută în ritm diferit. Capitala și Vestul se apropie de Vestul Europei

Statisticile publicate de Institutul Național de Statistică și Eurostat arată o realitate clară: România nu are o singură viteză economică, ci două. Regiunile din Vest, Centru și București-Ilfov au ajuns la un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor apropiat de media Uniunii Europene. În schimb, estul și sudul rămân mult în urmă.

București-Ilfov este cea mai dezvoltată regiune a țării. Valoarea PIB per capita, exprimată în PPS (standardul internațional care elimină diferențele de preț), depășește media UE.

Potrivit Eurostat, Capitala se află în primele 20 de regiuni europene după productivitate economică. Creșterea se datorează concentrației companiilor, investițiilor străine, serviciilor financiare, IT-ului și infrastructurii de transport și logistică.

În aceeași categorie se află și regiunea Vest (județele Timiș, Arad, Hunedoara și Caraș-Severin). Spre exemplu, Timișoara este centru tehnologic, industrial și universitar, cu o piață a muncii activă și șomaj redus. Clujul are cel mai mare hub IT din afara Bucureștiului și atrage investiții în tehnologie, imobiliare, servicii financiare și comerț.

Estul și Sudul rămân cele mai sărace regiuni ale țării

În zonele aflate la extrema opusă, realitatea este diferită. Regiunea Nord-Est (Moldova istorică) și Sud (Muntenia și Dobrogea din afara Bucureștiului) au PIB per locuitor mult sub media națională. Unele județe din Est sunt la valori comparabile cu zone din Bulgaria.

Datele INS arată că veniturile salariale sunt mai mici, investițiile private reduse, iar șomajul este mai ridicat decât în restul țării. Lipsa infrastructurii rutiere majore și distanța față de marile centre economice contribuie la decalaj.

Moldova este regiunea unde s-au înregistrat cele mai mari migrații interne. Zeci de mii de oameni au plecat către orașele mai dezvoltate, în special București, Cluj, Timișoara și Iași. Deși Iașiul devine un pol universitar și tehnologic important, investițiile nu sunt suficient de mari pentru a ridica întreaga regiune.

Sudul are aceeași problemă structurală: lipsa marilor investiții industriale și a infrastructurii moderne. Deși Dobrogea are avantajul portului Constanța, dezvoltarea nu s-a extins uniform în toate județele.

PIB-ul per locuitor explicat în cifre

PIB per locuitor este principalul indicator economic folosit de Eurostat pentru comparații regionale. El arată câtă valoare economică se produce, în medie, pentru fiecare locuitor.

Diferențele între regiunile României sunt uriașe:

București-Ilfov: cel mai mare PIB/locuitor din țară, peste media UE.
Cluj: PIB per locuitor aproape de media europeană.
Timiș: valori ridicate datorită industriei și IT-ului.
Nord-Est: sub 60% din media UE, printre cele mai scăzute din Uniune.
Sud-Vest Oltenia și Sud-Muntenia: valori scăzute, dar cu orașe în dezvoltare (Pitești, Craiova).

În interiorul aceleiași țări, diferența de productivitate poate fi dublă sau chiar triplă. Acesta este motivul pentru care analiștii economici numesc această situație „România cu două economii”.

Canalul investițiilor: unde merg banii

Un element-cheie al decalajului este distribuția investițiilor. Companiile mari aleg Vestul și centrul țării datorită:

infrastructurii rutiere mai bune,
apropierea de granița Schengen,
forței de muncă active,
parcurilor industriale și logistice,
universităților care furnizează specialiști.

Banatul și Transilvania au atras investiții germane, italiene, americane și japoneze în automotive, componente electronice, software și servicii.

În schimb, în Est, infrastructura slabă reduce atractivitatea economică. Autostrada Moldovei este în construcție, dar întârziată față de cererea economică. Lipsa unei rețele de autostrăzi paralizează transportul rapid, crește costurile firmelor și limitează investițiile.

Ce arată hărțile INS și Eurostat

Analizele cartografice publicate de INS și de Eurostat împart țara în trei blocuri clare:

Zona dezvoltată:
- București-Ilfov, Cluj, Timiș, Brașov, Sibiu, Arad.
- PIB ridicat, investiții mari, salarii peste media națională.
Zona de mijloc:
- Iași, Constanța, Prahova, Alba, Mureș.
- Centre universitare, industrie și servicii în creștere, dar decalaje în afara municipiilor.
Zona vulnerabilă:
- Vaslui, Botoșani, Neamț, Teleorman, Olt, Giurgiu.
- PIB per capita scăzut, investiții mici, migrație mare, infrastructură slabă.

Aceste diferențe creează mici „insule economice” în interiorul țării: orașe dezvoltate într-o mare de subdezvoltare regională. Fenomenul este vizibil în Cluj și Iași, unde economia locală crește, dar județele învecinate rămân cu mult în urmă.

Orașele mari împing economia, zona rurală rămâne blocată

Statisticile INS arată o polarizare urban-rural accentuată. Marile centre urbane produc peste 60% din PIB. În același timp, jumătate din suprafața României rămâne în zone rurale cu venituri foarte mici.

Lipsa locurilor de muncă stabile, agricultura de subzistență și accesul redus la servicii moderne mențin decalajul. De aceea, România este țara europeană cu cea mai mare migrație internă: oamenii pleacă din satele sărace spre orașele mari sau spre străinătate.

Se pot reduce diferențele?

Specialiștii spun că există trei soluții majore:

Infrastructură mare – autostrăzi, căi ferate, conectivitate digitală.
Investiții în educație – universități tehnice, formare profesională, digitalizare.
Fonduri europene – proiecte pentru industrie locală, agricultură modernă și energie verde.

Trecerea fondurilor europene spre producție și nu doar spre proiecte administrative poate reduce decalajul. De asemenea, investițiile private apar acolo unde există forță de muncă educată.