„Din priviri”(le) Mihaelei Nicola, o carte de Fotografii care nu au apărut pe Instagram, deși „Secolul singurătății are milioane de follow-eri pe rețele”
Mihaela Nicola, profesionist al domeniului de comunicare, a lansat a cincea carte sub semnătura sa în anul în care aniversează 20 de ani de la fondarea companiei The Group, lider al pieței de publicitate.„Din priviri” este nu doar carte de citit, ci și de dăruit celor care iubesc călătoriile în lume, în sensuri și înțelesuri, în timpuri și în oameni.
Volumul apărut la Editura Nemira și lansat miercuri, 5 noiembrie, în Sala Oglinzilor a librăriei Cărturești Verona, însumează imaginile din expoziția „Fotografii care nu au apărut pe Instagram”, curatoriată de Damian Florea.

În cuvântul său acesta a spus că proiectul fotografic realizat de Mihaela Nicola este „un exercițiu de prezență, reflecție și tăcere vizuală, născut în timpul suspendat al pandemiei.”
„Într-o lume obsedată de vizibilitate, artista alege să privească altfel: fotografiază locuri fără oameni, spații tăcute, aparent goale, dar încărcate de urmele trecerii.
Întregul semn al prezenței sale rămâne perechea de pantofi care apare în imagine – semnătură.

„Câteodată liniștea e cel mai zgomotos spectacol”
Pantofii devin martori ai privirii, simbol al identității și al reverenței față de loc: o formă de a spune am fost aici, fără a tulbura echilibrul locului.
Artista trebuie să fi fost desculță când înregistrează cadrul, ca un gest de apropriere totală, de contact direct cu locul și cu realitatea trăită.
Ea nu cere explicație, ci participare. Fotografii ce se transformă în spații de meditație, în cadre unde spectatorul este invitat nu numai să privească, ci să fie.
Textele care însoțesc imaginile adunate ulterior în albumul Din priviri completează această tăcere, liniște cu o poezie a gândului condensat.

„Multe se pot eroda în paisprezece milenii”
Sunt reflecții care nu explică imaginea, ci o continuă în cuvânt. În ele, vedem aceeași delicatețe a gestului, aceeași ironie fină și melancolie lucidă care caracterizează privirea Mihaelei.”, a adăugat curatorul.

„Este imposibil să devii campionul absolut al moderației”
Albumul „Din priviri” un produs editorial de înaltă ținută, pentru care Editura Nemira a primit numeroase felicitări, reunește fragmente vizuale și poetice într-un dialog despre memorie, trecere și sens.

„Este apăsător să te gândești că vezi exact același apus pe care l-a văzut și Monet”
„Fiecare fotografie este o fereastră către o clipă de prezență conștientă, iar fiecare text – o invitație scrisă spre nemurire.
Expoziția cuprinsă în acest album este în fond o meditație despre felul în care alegem să fim văzuți sau să nu fim. Despre urmele pe care le lăsăm. Despre tăcerea care uneori spune tot.”, a mai spus Damian Florea.
În fotografia sa, narațiunea nu mai este construită din cuvânt, ci din gesturi minuscule și detalii care rezistă timpului.

„Pe cine ai uita ultimul pe o insulă pustie?”
„Trăim astăzi într-o piesă în care a devenit rebeliune subversivă dă refuzi viralul și să preferi tiparul; realitate în care absența de pe rețelele de socializare intrigă mai mult decât orice fel de prezență, oricât de anapoda ar fi cea din urmă.
…Pentru un profesionist al comunicării, dar în egală măsură și un avid amator de frondă, segmentarea indusă de rețelele sociale conduce la dileme afective. Cum poți oare împărtăși frumosul pe care îl întâlnești fără a-l plastifia în repere impuse de siliciu?”, se întreabă Mihaela Nicola al cărei răspuns a devenit…un album TIPĂRIT. Ea a ales să „ofere pământ fertil unui alt tip de privire”, să dea „rădăcini adânci” unor imagini care în virtual durează cât secundelele scroll-ului, realizate de-a lungul anilor, „fără regie, fără scop, aproape sau departe de cas„”, reprezentând nu doar locuri, ci și stări.
Mihaela Nicola este unul dintre puținii oameni care au rezistat tentației de-a împărtăși universului online „pe unde a fost și ce a mai făcut frumos”, dar dăruiește acum un album de gânduri și locuri care aduce cu sine „parfumul din ce în ce mai rar al unei epoci trecute, cea a imaginii care nu este proprietatea vreunui cloud”.

„Lumina artificială nu bate niciodată prea departe”

Download NOW!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu