DIVERSE: Cap în cap cu scriitorul Leo Vardiashvili: „Noi, ca specie, încă nu ne-am dumirit cum putem preveni (re)apariţia dictaturilor-buruieni!”

Cap în cap cu scriitorul Leo Vardiashvili: „Noi, ca specie, încă nu ne-am dumirit cum putem preveni (re)apariţia dictaturilor-buruieni!”

​​​​​​​Consultant fiscal in viata de zi cu zi, scriitor in propriul vis, Leo Vardiashvili este, astazi, un barbat plecat la 12 ani de acasa pentru a-si croi un viitor mai sigur pe Tamisa, in Anglia. Dorul de Georgia natala, de Tbilisi, a izbucnit intr-un roman emotionant, prilej al mirarilor mele si al suetei noastre.

- Sincere felicitari, Leo Vardiashvili, ai scris o carte de suflet, o carte ce parca se cerea imperativ scrisa, o carte care te-a eliberat probabil de povara tacerilor dureroase. "La marginea unui codru nesfarsit" (Editura Trei, 2024) este pentru mine, dincolo de umorul amar, o poveste induiosatoare, o istorie mica a curajului mare, o fresca in tuse tari, nefardate, a Georgiei si a spatiului macinat de razboaie interminabile in care oamenii obisnuiti sunt pulverizati fara rest. Gresesc, Leo?

- Multumesc pentru cuvintele frumoase - e un privilegiu sa-ti raspund la intrebari. Initial, scrierea romanului a fost o forma de autoterapie pentru mine. Nu l-am scris cu un alt scop sau cu un public in minte. Voiam pur si simplu sa-mi procesez propria experienta legata de Georgia, atat din perspectiva copilului, cat si din cea a adultului care s-a intors acolo. Da, Georgia a avut o istorie zbuciumata si da, se confrunta cu un prezent zbuciumat, iar viitorul pare ca nu va fi lipsit nici el de framantari.

Samanta (dupa 16 ani)

- Din pacate.

- Totusi, ceea ce as vrea sa lamuresc, atat aici, cat si in roman, este ca aceasta experienta nu e ceva nou pentru noi. Am trecut si peste lucruri mai rele si ne-am pastrat identitatea, spre deosebire de multi altii. Georgia si poporul georgian dovedesc o rezilienta iesita din comun. Ne-am incapatanat sa ne pastram cultura si caracterul de-a lungul secolelor, in pofida conditiilor vitrege.

- La fel ca romanii.

Citeste pe Antena3.ro

Explozie puternica la pilonii podului Kerci din Crimeea. Ucrainenii au detonat 1.100 de kilograme de explozibili

- Orice ne-ar aduce viitorul, am incredere ca generatia noastra si generatiile urmatoare vor apara identitatea georgiana. Și pe cea romaneasca.

- Cand, cum ti-ai luat inima in dinti sa scrii despre Georgia in deriva? Nici astazi nu-i pe cai mari aceasta tara prinsa in clestii Rusiei, protestele georgienilor mi-au tulburat iarna abia trecuta. Am vazut mii de tineri in strada protestand, contestand alegerile din toamna anului 2024, expunandu-si nemultumirile, frustrarile, fricile si, de ce sa n-o spunem, sila de vechile oranduiri, directii si aranjamente politice.

- Am parasit Georgia la varsta de 12 ani si am reusit sa ma intorc abia dupa vreo 16 ani. Acest lucru a fost cauzat in mare masura de birocratia de care trebuie sa treci spre a obtine cetatenia britanica, dar si de conditiile materiale precare. Intoarcerea mea acasa a fost o experienta intensa. Dar a fost samanta din care a incoltit textul ce urma sa devina La marginea unui codru nesfarsit. As obiecta insa la ideea ca Georgia este "in deriva". Ingaduie-mi o intrebare...

In clesti

- Te rog.

- Inainte de 1991, cand anume nu a fost Georgia prinsa in clestele unei alte puteri sau cand nu traia in umbra vreunui stat ocupant/ cotropitor?

- Asa e.

- Cred ca miracolul Georgiei este ca inca mai existam si ca ne pastram identitatea, in ciuda faptului ca, de-a lungul istoriei, am fost prinsi la mijloc intre state mai vaste si mai lacome. In ciuda invaziilor, ocupatiilor si a "clestelui", am invatat diferenta dintre a trai si a supravietui pur si simplu. Cred ca suntem un popor unic, talentat, ambitios. Tot ce ne dorim e ca vocile noastre sa se faca auzite printre toate celelalte.

- E al doilea dialog pe care-l initiez cu un scriitor cu radacini georgiene aflat in exil, dupa cel cu Nino Haratischwili ("A opta viata", Editura Trei, 2023), si tin sa-ti specific ca Georgia ta, capitala Tbilisi, personajele sunt mult, dar mult mai aproape de realitatile inchipuite de mine, un roman care s-a documentat pentru a urca muntii Georgiei si care n-a gasit inca prilejul potrivit. Nino a mai idealizat, ici, colo, tu, imi pare, ai dat frau liber si adevarurilor aspre. Și-acum, mirarea: cat din propria viata, din propriile experiente ale familiei tale ai trecut in scris in acest roman de debut?

- Intriga in mare - o intoarcere acasa indelung asteptata sau temuta - e inspirata din propria mea viata. Insa, din punctul in care protagonistul ajunge la Tbilisi, romanul este in mod asumat o opera de fictiune si categoric nu o autobiografie. Desi fondul emotional al scenelor si capitolelor imi reflecta, poate, experienta proprie, mie unul nu mi-a fost confiscat pasaportul la sosirea in Tbilisi, n-am fost niciodata urmarit de politie din motive misterioase si n-a trebuit sa am de-a face cu animale evadate de la gradina zoologica. Mi-am supus protagonistul tuturor acestor incercari din postura de scriitor. Cat priveste comparatia dintre opera lui Nino Haratischwili si romanul meu: amandoi scriem fictiune. Nu e cazul sa insist asupra acestui aspect deoarece sunt sigur ca va e clar - totusi, fictiunea presupune adesea deformarea realitatii spre a crea o poveste mai reusita, care sa aiba un ecou emotional mai profund.

Scrisori de dragoste pentru Georgia

- Evident.

- Poate ca aveti impresia ca Haratischwili a idealizat unele lucruri in A opta viata. Dar, conform aceluiasi principiu, si eu m-am indepartat considerabil de unele aspecte ale vietii reale din Georgia. I-am dat un aer mai dramatic, am dat impresia c-ar fi o lume mai periculoasa, mai violenta si mai necrutatoare spre a se plia povestii pe care incercam s-o spun. Asta face fictiunea. Haratischwili este as in ceea ce face. Amploarea si anvergura operei ei sunt intimidante pentru mine ca scriitor. Cred ca lucrul pe care il au in comun cele doua romane este ca sunt un fel de scrisoare de dragoste adresata Georgiei. Dar, spre a vedea Georgia adevarata, cu bune si rele, nu te poti baza doar pe fictiune (nici pe non-fictiune, de fapt) - trebuie sa mergi si s-o vezi cu ochii tai.

- Oricum, magistral cadrul cu animalele salbatice scapate din gradina zoologica prin Tbilisi! Exprima, cred, cel mai bine haosul instalat nu doar in Georgia, ci in majoritatea tarilor aflate amar de vreme in siajul politicii Rusiei. Coruptia, minciuna, dezinformarea, mizeria, foamea, lipsurile - sunt, toate, stari traite si de romani decenii la rand. Ce crezi, Leo, vom scapa vreodata de chingile, de ambitiile Rusiei? Razboiul din zilele noastre declansat de Putin in Ucraina pare sa infirme posibilitatea unui viitor mai bun, in care sa ne putem delecta cu placerile pacii...

- Care e unicul lucru pe care il au in comun dictatorii, imperiile, orice regim si tiran? Mai devreme sau mai tarziu, se vor prabusi. Desi, din pacate, nu sunt un optimist innascut. Noi ca specie inca nu ne-am lamurit cum putem preveni aparitia unor noi dictaturi care rasar ca buruienile in locul celor care au fost rasturnate. Dar lucram la asta.

Un georgian cu doua tari

- Gata cu politica, sa revenim la literatura - desi e zidita si ea tot din mantele politicii! Cum a fost primit romanul tau in Georgia? Ce ecouri au ajuns la tine? Ori a trecut neobservata povestea lui Saba si Nodar?

- Primesc mesaje zilnice, pe diverse cai, de la cititorii georgieni. Reactiile au fost preponderent pozitive - dar banuiesc ca n-am informatii complete. Probabil ca cititorii carora nu le-a placut romanul nu s-ar obosi sa-mi scrie. Nu pot decat sa ma orientez dupa mesajele pe care le primesc. Cele mai sfasietoare sunt cele de la milioanele de georgieni imprastiati prin lume care-mi spun ca, pret de cateva minute sau ore, romanul meu le-a ingaduit sa se intoarca acasa.

- Cat de des revii in Georgia? Traiesti in Anglia? Cum iti imparti viata si nazuintele intre aceste doua tari atat de diferite?

- Ajung cel putin de doua ori pe an in Georgia. Buna parte din familia mea, inclusiv mama, inca locuieste acolo si merg des in vizita. Dar ramand doar musafir, deoarece imi petrec majoritatea timpului in Marea Britanie.

Nelinisti

- Ai copilarit, ba chiar ai trait pana la 12 ani in Georgia. Te simti georgian ori britanic?

- Daca intrebati orice georgian ce parere are despre asta, raspunsul este unul fara echivoc - sunt georgian. Raspunsul asta vi-l dau si eu. De asemenea, sunt indeajuns de norocos sa am si o a doua casa. E un privilegiu sa ai doua case.

- Exilul - vesnic subiect de poveste!- cum il traiesti? Esti apropiat de grupurile de georgieni din Anglia ori dimpotriva?

- Nu mai sunt un exilat. Dar, in perioada cat nu mi s-a permis sa ma intorc in Georgia, din considerente birocratice si financiare, experienta exilului a fost usor de rezumat. E o senzatie constanta de neliniste. Sentimentul ca nu esti omul potrivit la locul potrivit. Oricat ai incerca sa nu te gandesti la asta, locul din care ai fost exilat te cheama. E o atractie magnetica, organica, te trage ata spre casa.

Aspiratii (literare)

- Am promis ca revenim la literatura si te-am intors in serpentinele vietii! Leo, cine au fost si sunt scriitorii tai preferati, de la care ai preluat sau ti-ar placea sa preiei anumite abilitati?

- Nu cred ca e cine stie ce secret, dar sunt convins ca scriitorii se inspira din toate cartile pe care le-au citit, intr-o forma sau alta. Constient sau inconstient. Cat despre influente, sunt prea multe. Mi-ar lua intreg spatiul interviului de fata sa le enumar. Dar, ca exemplu - am o admiratie nemasurata pentru opera lui Cormac McCarthy. Diversitatea frapanta de stiluri si impactul emotional al scrierilor lui te inspira si te intimideaza deopotriva. Imi da imboldul sa las orice as face si sa ma pun pe scris. Urmat de regula de o strangere de inima - constiinta faptului ca n-o sa ajung niciodata sa am macar un dram din talentul lui. Chiar si asa, merita sa incerc!

- Ne tragem sevele din popoare cu istorii asemanatoare pe ici, pe colo. Ce stii, Leo, despre Romania? Ce stiai inainte ca romanul tau sa fie tradus si in tara noastra?

- Din pacate, in contextul documentarii pentru urmatorul meu roman, nu stiu decat partea sumbra a istoriei Romaniei - influenta nefasta a Uniunii Sovietice, atat inainte, cat si dupa Al Doilea Razboi Mondial (asta v-ar putea ajuta sa ghiciti subiectul urmatorului roman). Ca sa nu inchei pe o nota deprimanta - mi-ar placea nespus sa vizitez Romania si m-as bucura sa am un ghid priceput!

Cu ochii pe huliganul lui Norman Manea

- Daca dai semn din timp, voi fi ghidul tau in Romania. Avem o tara minunata. Chiar asa, ai calatorit vreodata in Romania?

- Nu. Dar vom remedia in curand situatia - de fapt, e deja in plan, cu rezervari de zboruri si tot tacamul. Intentionez sa particip la Festivalul International de Literatura si Traducere, care va avea loc la Iasi, intre 22 si 26 octombrie.

- Poate ne vom vedea. Pana atunci, continui asaltul: ai citit vreo carte a vreunui autor roman?

- Imi cer scuze ca ma repet si invoc din nou apele intunecate ale documentarii in care inot in momentul de fata, dar singurul meu contact a fost cu Intoarcerea huliganului de Norman Manea. Putinii prieteni romani pe care i-am avut de-a lungul anilor mi-au recomandat sa citesc si Emil Cioran. Asa ca e pe lista, de asemenea. Insa mi-ar placea sincer sa mi se recomande alte carti de autori romani.

O forma de magie

- Ar fi cazul, nu de alta, dar sunt multi scriitori romani de mare valoare care au abordat si registre mai vesele. Oricum, Cioran era amarat, sceptic, negativist doar in panseurile lui, in realitate fiind un bon viveur. Dar de ajuns si cu "romanismele"! Spune-ne, mai bine, de ce scrii? Ce satisfactii iti rezerva scrisul? Ori e o munca pe branci care mai mult te nelinisteste?

- Mi-am dorit sa fiu scriitor din copilarie. Cred ca primul imbold mi-a venit cand am terminat Stapanul inelelor si mi-am dat seama ca nu mai sunt alte volume de citit. Cand eram mai tanar, scrisul mi se parea o forma de magie. In zilele bune, cand sunt multumit de ce scriu, inca mai cred asta.

- Ce-i curajul, Leo?

- Se tine de mana cu teama. Daca nu te sperie cand faci lucrul respectiv, atunci nu e curaj.

Ceva brutal de simplu

- Ce inseamna libertatea pentru omul Leo Vardiashvili?

- Pentru mine e ceva brutal de simplu in momentul de fata - imi doresc sa scap de slujba mea de zi cu zi de consultant fiscal. Vreau sa-mi petrec timpul scriind povesti pentru cititori - nu sa-i indrum in chestiuni fiscale. Imi croiesc incet-incet drumul spre libertate.

- Ce planuri editoriale ai?

- Deja am dat mai multe indicii decat ar fi trebuit - e o opera de fictiune istorica in care s-ar putea - sau nu - sa apara cateva personaje de origine georgiana.

- Un mesaj pentru cititorii romani?

- Desigur. La marginea unui codru nesfarsit e un bilet dus spre Georgia. Va voi purta in siguranta pana la Tbilisi, dar apoi eu o sa dau bir cu fugitii si o sa va las sa infruntati de unii singuri acea aventura periculoasa, impreuna cu protagonistul. Succes!

Leo Vardiashvili (n. 1983) s-a nascut si a copilarit in Tbilisi. La varsta de doisprezece ani, familia lui a fugit de regimul postsovietic din Georgia, refugiindu-se in Anglia. A studiat literatura engleza la Queen Mary University din Londra.

"La marginea unui codru nesfarsit" (Editura Trei, 2024) este romanul de debut al scriitorului georgian Leo Vardiashvili.

12 ani avea Leo Vardiashvili cand a parasit Georgia pentru a-si cauta norocul in Marea Britanie.

"Scrierea romanului "La marginea unui codru nesfarsit" a fost o forma de autoterapie pentru mine.", Leo Vardiashvili, scriitor

"Oricat ai incerca sa nu te gandesti la asta, locul din care ai fost exilat te cheama. E o atractie magnetica, organica, te trage ata spre casa.", Leo Vardiashvili

"Cred ca miracolul Georgiei este ca inca mai existam si ca ne pastram identitatea in ciuda faptului ca, de-a lungul istoriei, am fost prinsi la mijloc intre state mai vaste si mai lacome. In ciuda invaziilor, ocupatiilor si a "clestelui", am invatat diferenta dintre a trai si a supravietui.", Leo Vardiashvili

"Am o admiratie nemasurata pentru opera lui Cormac McCarthy. Diversitatea frapanta de stiluri si impactul emotional al scrierilor lui te inspira si te intimideaza deopotriva.", Leo Vardiashvili

"Putinii prieteni romani pe care i-am avut de-a lungul anilor mi-au recomandat sa citesc si Emil Cioran.", Leo Vardiashvili

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Original News