DIVERSE: Un leac mai periculos chiar decât boala?

Un leac mai periculos chiar decât boala?

În fața guvernului s-a căscat o imensă prăpastie: deficitul bugetar. A fost generat de cheltuieli publice nesustenabile și adesea ineficiente ale guvernelor ce s-au succedat în ultimii 20 de ani.

Toate au cârmuit după același model: gura lumii se astupă și voturile se pretind cu pensii majorate, salarii crescute, beneficii acordate, ajutoare oferite, facilități și scutiri aplicate și sinecuri inventate. Pentru toate acestea, banii au venit din viitor. Guvernele s-au împrumutat pe bandă rulantă. Datoria publică apasă tot mai greu pe umerii generațiilor viitoare, iar economia intră în derivă.

Deficitul bugetar a continuat să se agraveze, ca o cangrenă netratată, doar bandajată superficial, care conduce inevitabil la amputare. Cangrena e a întregului stat român, leneș și îndărătnic în a se reforma pe sine, dar hrăpăreț fiscal-bugetar.

Astăzi, în fața prăpastiei bugetare, tentația guvernului este aceea de a apela la cea mai la îndemână soluție: creșterea taxelor. TVA și accizele, impozitul pe profit, pe muncă, pe venituri sau pe proprietate devin ținte facile pentru a se pretinde că vor aduce bani rapizi la buget. Însă, într-o economie fragilă, această strategie poate avea efecte adverse grave, amplificând tocmai problemele pe care încearcă să le rezolve. Pe rând, câteva argumente:

Descurajarea investițiilor și a antreprenoriatului

Creșterea impozitului pe profit și pe muncă afectează direct competitivitatea firmelor mari și mici. Într-un mediu economic deja instabil, povara fiscală suplimentară reduce marjele de profit, descurajează investițiile și determină companiile să amâne sau să anuleze planuri de extindere. Antreprenorii, în special cei mici și mijlocii, sunt cei mai vulnerabili: pentru ei, fiecare punct procentual în plus la impozitare poate însemna diferența dintre supraviețuire și faliment.

Efecte negative asupra consumului

Majorarea TVA, un impozit regresiv, lovește direct în consumul populației. Într-o economie fragilă, unde veniturile sunt deja scăzute, o creștere a prețurilor prin TVA mai mare reduce puterea de cumpărare și afectează cererea internă. O cerere scăzută, la rândul ei, trage în jos producția, închide afaceri și crește șomajul - un cerc vicios greu de întrerupt. Și oricum, așa cum scria recent analistul financiar Alin Iacob, „degeaba pui mai multă benzină într-un rezervor spart, nu se va umple niciodată”.

Evaziune fiscală și economie subterană în creștere

Un sistem fiscal mai dur nu garantează venituri mai mari la buget. Un sistem fiscal împovărător stimulează comportamentele de evitare a taxelor și impozitelor. În loc să crească încasările, statul poate ajunge să piardă bani, deoarece contribuabilii migrează spre economia informală. În România, unde evaziunea fiscală este deja o problemă structurală, o creștere bruscă a fiscalității poate agrava fenomenul, mai ales în sectoarele cu tranzacții cash sau slab reglementate.

Inechitate socială și tensiuni politice

Impozitele pe proprietate sau pe venituri, dacă nu sunt calibrate corect, pot accentua inechitățile sociale. În lipsa unor politici de redistribuire eficiente, clasa de mijloc este adesea cea mai afectată. Ideea de „solidaritate” este cu atât mai greșită cu cât eșalonul din forța de muncă activ, productiv, performant, bine remunerat în consecință și fiscalizat nu are de ce să fie solidar cu statul român în a acoperi erorile fiscal-bugetare ale acestuia din urmă. În plus, percepția că statul cere mai mult de la cetățeni fără a oferi servicii publice mai bune alimentează nemulțumirea socială și instabilitatea politică.

Citește pe Antena3.ro

Trump: „Am luat bomba nucleară din mâna Iranului”. Președintele iranian amenință: „SUA trebuie să răspundă pentru acest atac”

Risc de recesiune și pierderea încrederii investitorilor

O economie fragilă este, prin definiție, vulnerabilă la șocuri. O politică fiscală prociclică - adică una care apasă și mai tare pe frână într-un moment de slăbiciune economică - poate împinge țara în recesiune. În plus, investitorii internaționali urmăresc cu atenție sustenabilitatea politicilor fiscale. Măsurile pripite, luate fără o strategie coerentă, pot duce la scăderea ratingului de țară și la creșterea costurilor de finanțare.

Și atunci, ce alternative există?

În loc să crească fiscalitatea, guvernul ar trebui să se concentreze pe reducerea risipei bugetare: audituri independente, digitalizarea administrației și prioritizarea investițiilor publice pot aduce economii semnificative. Apoi, lărgirea bazei de impozitare, combaterea evaziunii și aducerea economiei informale în zona legală vor crește veniturile fără a majora taxarea. Dar este nevoie și de reforme structurale: în educație, sănătate și mai ales în administrație, pentru a crește eficiența cheltuielilor publice. Nu trebuie uitate nici parteneriate public-private ce pot atrage capital privat în proiecte de infrastructură, fără a împovăra bugetul.

În concluzie, creșterea fiscalității într-o economie fragilă este o soluție aparent simplă, dar cu efecte secundare periculoase. În lipsa unei reforme profunde a modului în care statul cheltuiește banii publici, orice majorare de taxe riscă să fie nu doar ineficientă, ci și profund dăunătoare. Adevărata soluție nu este să luăm mai mult dintr-un sistem deja slăbit, ci să reconstruim încrederea, eficiența și sustenabilitatea fiscală pe baze sănătoase.

Leacul cel mai la îndemână se poate dovedi mai periculos chiar decât boala.