CULTURA: Comoara de la ”Kilometrul Zero”. Povestea bisericii Sfântul Gheorghe

Comoara de la ”Kilometrul Zero”. Povestea bisericii Sfântul Gheorghe

Populaţia Bucureștiului creștea numeric, iar biserica a devenit între timp neîncăpătoare, apoi s-a deteriorat, iar clădirile din jur începuseră să o întreacă în înălțime…

”Primele mărturii despre biserica rezidită de către Constantin Vodă Brâncoveanu și târnosită în anul 1707 aparţin însuşi ctitorului ei, cât și unor contemporani ai acestuia.

Domnitorul spunea, la data de 1 iulie 1707, că Biserica Sfântul Gheorghe: ,,[…] este cea mai încăpătoare, mai înaltă şi mai frumoasă dintre toate bisericile câte se află în țară […]”, iar Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, secretarul italian al voievodului Constantin Brâncoveanu, la fel de elogios şi admirativ, spunea că biserica este ,,una belissima chiesa in onor di quel santo Martire” (,,o foarte frumoasă biserică, în cinstea acelui sfânt martir”), arată preotul paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, Emil Nedelea Cărămizaru.

”Poporul acesta român este înzestrat cu o comoară care se numește credință”

”Credința este un dat de la Dumnezeu, care strălucește în inimile a milioane de români și, după cum se vede și se știe, poartă această comoară cu ei oriunde în lume.

Suntem păstrători de credință și nu o spunem ca să ne lăudăm, ci ca să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru acest minunat dar. Am această bucurie de a merge în multe călătorii, să le numim misionare, duhovnicești, în Europa și de câteva ori în SUA, la comunitățile românești de acolo, la parohiile românești”, spune pr. Cărămizaru, pentru Cotidianul.

„Acasă” este Biserica pentru românii din afara României…

„Avem foarte mulți preoți care slujesc dincolo de granițele țării noastre, în cuprinsul Patriarhiei Române, care au în slujire, în oblăduire duhovnicească, pe credincioșii din întreaga diaspora românească, de oriunde în lumea aceasta.

Am întâlnit această stare la foarte mulți români, în zecile de călătorii pe care le-am avut și este pentru mine o mare bucurie sufletească.

Sunt foarte multe familii tinere cu copii care vin la biserică în străinătate și se bucură de întâlnirea în duh de rugăciune, în comunitatea parohială de care aparțin.

Trebuie să privim cu luare aminte aceste aspecte, pentru că, așa cum am spus, “acasă” este Biserica pentru ei, cei aflați departe de țară și este un punct de echilibru pentru milioane de români, într-o Românie din afara României”, explică părintele.

Bisericile sunt pline de credincioși români și nu doar în zile de sărbătoare, ci ori de câte ori au posibilitatea, aducând cu ei tradițiile frumoase de acasă…

„Într-o simbioză a tradițiilor românești încreștinate, care au lumina autenticității în ele și care au fost perpetuate în popor, provenind din toate frumoasele regiunile ale țării noastre, iar apoi duse în toate colțurile lumii, prin sufletele confraților noștri din diaspora…

Sunt aduse acolo de credincioșii din toate zonele țării și împreună realizează această unică răspândire a frumuseții sufletului românesc, oriunde pe meridianele lumii…

Unii merg sute de kilometri ca să își găsească un loc de rugăciune, o bucățică de Românie, într-o bisericuță românească, iar lucrarea preoților, pe care o admir și o respect atât de mult, este una extraordinar de importantă…

Lucrarea lor ține vie credința și păstrarea identității noastre ortodoxe și românești, o lucrare de păstrare a tradițiilor noastre bimilenare, a limbii române”, spune pr. Cărămizaru.

”Pentru românii din afara României rămân cele două elemente fundamentale, Biserica și familia”

”Biserica și familia rămân cele două elemente fundamentale de bază pentru păstrarea identității, din punct de vedere identitar, și atunci lucrarea preoțimii românești în diaspora, sub oblăduirea neostenită a ierarhilor, este una de o importanță covârșitoare…

Și mă gândesc mai ales la copiii născuți în acest mediu, în străinătate, ei fiind născuți acolo adoptă în primul rând, în școală, în societate, limba țării care i-a adoptat, iar comunitatea parohială, împreună cu familia aduc în mod natural păstrarea și continuitatea elementelor culturale și spirituale românești.

Știu cu câte greutăți se confruntă preoții de acolo, foarte mulți dintre ei au și alt serviciu, în timpul săptămânii, ca să își poată întreține familia, iar ei slujesc, cu timp și fără timp, în bisericile pe care le au acolo, rânduite în parohiile lor, și sunt zi și noapte aproape de credincioșii lor, slujind cu multă jertfă și cu multă râvnă pastorală”, mai arată preotul.

”Fără credință mărturisitoare”, pământul nostru românesc nu ar fi fost “Grădina Maicii Domnului…”

”Dacă te-ai născut în această țară binecuvântată și frumoasă, o porți cu tine oriunde în lumea aceasta… Bisericile, se știe, sunt pline de credincioși români, duminica sau în sărbători, oricând sunt evenimente liturgice în comunitățile creștine respective… România poartă o comoară importantă, comoara credinței! Fără credință nu ar fi avut o zestre ontologică atât de strălucitoare, explică părintele Cărămizaru.

”Avem o Catedrală, spre lauda lui Dumnezeu, nu a oamenilor”

”Mulți au judecat, cred greșit, că se construiesc în România și în diaspora atât de multe biserici…

Se construiesc pentru că sunt pline de suflete, așa cum deja am subliniat, și multe dintre ele sunt neîncăpătoare… Orice nouă biserică ce se zidește este apoi plină de credincioși, deci există o cerință practică și liturgică din partea comunității…

Avem o catedrală reprezentativă, spre lauda și slava lui Dumnezeu, care reprezintă credința și demnitatea poporului român! Ați văzut că au stat la rând peste 300.000 de credincioși ca să intre în această superbă și măreață zidire…

A fost nevoie ca oamenii să vadă această realizare frumoasă, să o admire, să îi mulțumească Bunului Dumnezeu că avem și noi o catedrală reprezentativă pentru țara noastră…

S-a realizat cu multă trudă, bucurie și jertfă, cu implicarea directă a ctitorului ei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, fără de care nu am fi avut despre ce să vorbim astăzi, având această perspectivă, că prin această catedrală a “Mântuirii Neamului”, prin întrebuințarea ei duhovnicească și pastorală, se mântuiesc multe suflete”, arată preotul paroh.

”Este un dar și o lucrare a lui Dumnezeu…”

”Fiecare comunitate parohială sau monahală pe care le-am întâlnit, în programul misionar al parohiei noastre, prin purtarea în pelerinaj a unor sfinte odoare din patrimoniul nostru bisericesc, este o lucrare care îi responsabilizează pe credincioși și aducând copiii la biserică îi obișnuiesc de micuți cu duhul credinței autentice, aducându-i în această familie, care este Biserica, formându-i armonios, îi modelează duhovnicește, ca să nu cadă în capcana multelor tentații și ispite ale lumii moderne și post-moderne…

L-au găsit pe Dumnezeu și asta arată că Dumnezeu are o râduială cu fiecare suflet în parte”.

”Este o bucurie că oamenii își găsesc limanul în biserici și la duhovnic…”

”Rănile sufletești sunt cele mai grele boli care bântuie lumea de astăzi”

Boala, cu rana ei, pleacă din mințile oamenilor, din gândurile lor rele și mai ales prin căderea pe care o poartă sufletele înstrăinate de Dumnezeu… Judecând drept, constatăm cu durere acest aspect esențial, evanghelic, că fără Dumnezeu lumea se prăbușește…

Domnul ne cheamă la echilibru și nu la vreo manifestare extremă a credinței. Credința, prin Evanghelie nu se poate manifesta decât duios, lin și deplin, în prin armonie… Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie spunea: „Vreți preoți buni, nașteți-i!”

Țările nordice, precum și alte țări din Vestul Europei, traversează de mult timp experiența dureroasă a desacralizării, descreștinării, secularizării…”

”În acest demers, mergând în profunzime, putem spune că, până la urmă, o societate fără acest stâlp de lumină, pe care îl numim credință autentică, civilizația umană se va pierde… Țările nordice, bunăoară, sunt țări cuprinse de acest proces artificial al secularizării și există o contradicție între prosperitate, gradul evident de civilizație și lipsa elementului fundamental, civilizațional, culturalizator al acestor țări, de-a lungul istoriei, care este creștinismul, ce este evident dezrădăcinat astăzi…

Desacralizarea acestor popoare poartă poveri care nu pot fi vindecate prin lucrarea unor oameni, a unor ideologii efemere sau filozofii sociale trecătoare…

Lumea are nevoie de lucrarea duhovnicului, o lucrare unică, sfințitoare… Psihologii își au și ei lucrarea lor necesară, însă opera spirituală a duhovnicului este una care vindecă în profunzimea sufletului, pentru că duhovnicul nu lucrează de unul singur, ci sub asistența Duhului Sfânt, cu ajutorul lui Hristos, acesta este o lucrare vie, reală, convertitoare de suflete, spre binele întregii lumi…

Am întâlnit oameni, unii aflați chiar în pragul sinuciderii, care prin lucrarea duhovnicului  se întorc la Dumnezeu, printr-o credință vie își vindecă mintea, în Biserică, cea care este Vitezda tuturor timpurilor…

Când un om rămâne fără un reper interior, spiritual, el fiind dihotomic, trup și suflet, se creează un dezechilibru interior… Sufletul, suflarea eternă de viață a Creatorului, este cel care face ca noi să avem conștiința de sine, să ne înțelegem scopul și rostul fiecăruia dintre noi în viața aceasta, arată preotul paroh de la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou.

”Dumnezeu ne caută fără să ne tulbure…”

”Dumnezeu ne așteaptă de-a pururi, pe fiecare dintre noi, să facem pasul spre El, printr-o voință liberă și desigur conștientă, pentru că numai așa se poate socoti că într-adevăr omul și-a schimbat și sufletul și viața, pe calea binelui… Dumnezeu ne caută fără să ne tulbure, fără să ne forțeze… Noi facem un pas către Dumnezeu, iar El face o infinitate de pași către fiecare suflet în parte…

Dumnezeu nu obligă pe nimeni, darul libertății fiind deplin, bate și la uși închise, în speranța că se vor deschide… Așteaptă ca un părinte bun ca ușile să se deschisă, ne mângâie sufletele cu binecuvântarea Sa de lumină…

Grija față de suflete și de toată creația Sa se numește Pronia divină, lucrarea cu fiecare suflet în parte, pe care îl așteaptă la vremea potrivită, când chemarea este auzită.

Maria Brâncoveanu, trecută în rândul sfinților!

”În 2014, la tricentenarul Sfinților Martiri Brâncoveni, când s-au împlinit 300 de ani de la martizarea lor, biserica Sfântul Gheorghe-Nou, ultima ctitorie a Voievodului martir, a fost resfințită și această resfințire a fost precedată de scoaterea din mormântul voievodal a moaștelor mucenicești ale Sfântului Martir și Voievod Constantin Brâncoveanu și au fost puse la loc de cinste în sfântul lăcaș, așa cum este rânduiala pentru sfinți, într-o frumoasă raclă din argint aurit.

Toate s-au împlinit la vremea lor, prin această lucrare binecuvântată de către Sfântul Sinod, sub ocrotirea Sfinților Martiri Brâncoveni, ca și Maria Brâncoveanu să fie trecută în rândul sfintelor femei românce, devotate credinței, femei ale demnității creștine și umane.

Oare ce a ținut-o pe Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu în echilibru sufletesc după tragedia de la Yali Kiosk din data de 15 august 1714? Credința ei nezdruncinată, sfântă și dreaptă! Viața ei plină de curaj și demnitate creștină!

”Se știe că există un așa-numit , aflat între două vechi vetre monahale, de la mănăstirea “Dintr-un Lemn”  la mănăstirea , unde s-a retras o perioadă, după venirea sa din crudul exil, ducând o viață sfântă, de veritabilă monahie…

Maria Brâncoveanu mergea pe jos pe acest drum de câțiva kilometri, care străbate comuna Frânceşti, și se ruga cu lacrimi și drumul acesta de la o mănăstire la alta se numește de atunci și “Drumul lacrimilor” sau “Drumul Mariei”.

Revenind la ceea ce spuneam mai sus, despre călătoriile de misiune duhovnicească pe care le săvârșim, în țară și în străinătate cu odoarele ce fac parte din patrimoniul istoric și spiritual al Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou din București, aș vrea să subliniez faptul că poate nici nu vă imaginați ce bucurie sufletească aducem credincioșilor prin aceste pelerinaje.

Le ducem odoarele spre cinstire, după rânduiala noastră ortodoxă, dar le aducem și un cuvânt de învățătură despre viața acestor mari sfinți ai Bisericii, despre experiențele pe care noi le-am trăit aici și atunci credincioșii primesc cu multă bucurie, ca pe o binecuvântare, întâlnirea noastră comunională…

Ne întâmpină îmbrăcați în straie naționale, cu emoție sfântă, fiind recunoscători Preafericitului și Chiriarhului locului. Aceste călătorii duhovnicești au fost publicate într-o lucrare monografică în luna iunie a anului 2025, la împlinirea a 310 ani de la martirizarea Sfinților Brâncoveni”, conchide Părintele Cărămizaru.

Sfinții sunt cei care au  lucrarea lor cu  fiecare suflet în parte… Nu este întâmplător, este voința lor și noi atunci noi urmăm cu smerenie acestei voințe”.

Sf. Constantin Brâncoveanu binecuvântează, prin moaștele sale, pământul Germaniei 

Un  fragment din moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu de la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti a fost adus în comunitatea românească din Germania, la Parohia ortodoxă română din Hamburg-Harburg, Germania, cu hramul Sfinții Martiri Brâncoveni şi Sfântul Ansgar.

Moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, duse spre închinare în Germania 

Racla cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din patrimoniul Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti a fost dusă spre închinare, în perioada 25-28 august 2023, în Parohia Sf. Martiri Brâncoveni şi Sf. Ansgar din Hamburg, Germania, păstorită de părintele paroh Alexandru Cărbunescu.

Evenimentul a fost prilejuit de hramul parohiei din nordul Germaniei, fiind și pentru prima dată când moaştele Sf. Gheorghe au fost scoase din biserica bucureşteană.

Binecuvântarea Sfântului Ierarh Nicolae, pentru credincioşii români din Danemarca 

La Centrul de tineret „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, părintele Macarie, Episcopul ortodox al Europei de Nord,  a organizat, în perioada 27-29 septembrie 2024, a doua ediţie a Zilelor Sfântului Voievod Martin Constantin Brâncoveanu, unul dintre ocrotitorii Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord.

Manifestările au debutat pe 27 septembrie 2024, la biserica Parohiei Ortodoxe Române din Vejle-Kolding, fiind adusă spre închinare mâna Sfântului Ierarh Nicolae de la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti.

Pe 28 septembrie, Centrul de tineret „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” a organizat un miniturneu de fotbal în sală, la care au participat 12 echipe de la parohii româneşti din Danemarca, Suedia, Norvegia, Hamburg şi Sögel din nordul Germaniei, precum şi din Spermezeu, Bistrița-Năsăud.

Scopul evenimentului a fost unul caritabil, strângându-se fonduri pentru acoperirea costurilor unui transplant medical pentru un copil.

Itinerar spiritual pentru clerul şi credincioșii ortodocși români din Statele Unite ale Americii 

Racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae şi fragmente din moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu au fost purtate în mai multe comunități românești de peste ocean, cu binecuvântarea PF Patriarh Daniel, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul ortodox român al celor două Americi (26 septembrie-12 octombrie 2022) spre marea bucurie duhovnicească a credincioșii ortodocși români.

Parohia Învierea Domnului din San Francisco 

Manifestări duhovnicești în Regatul Danemarcei, 3-4 noiembrie 2023 

Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, la hramul parohiei românești din Würzburg, Germania  

Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înființare, Parohia Sfântul Apostol Andrei din Würzburg, Germania, s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare.

Racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae fost adusă de la Parohia Sfântul Gheorghe-Nou din București (1-3 decembrie 2023)

Sfântul Ierarh Nicolae, la Sfințirea bisericii românești din Troy, Michigan 

Cu ocazia sfinţirii Bisericii ortodoxe cu hramurile Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfânta Cuvioasă Parascheva a comunității româneşti din Troy (Michigan, Statele Unite ale Americii), 19 septembrie 2015, credincioşi prezenți la sfintele slujbe s-au închinat moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae.

Credincioșii români din Austria au primit binecuvântarea sfinților

Au fost duse în pelerinaj de la Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti, în trei parohii româneşti din Austria, racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae și icoane încrustate cu părticele din cinstitele moaște ale Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.

Pe 20 mai 2022, sfintele moaște erau întâmpinate de credincioşii Parohiei Sfântul Ștefan cel Mare din Viena.

Sute de credincioși au participat ulterior la slujba Sfântului Maslu, iar pe 21 mai, delegația a ajuns în localitatea Baden bei Wien.

Comunitatea a primit icoana relicvar cu moaştele voievodului martir, iar o zi mai târziu, pe 22 mai, cinstitele moaşte au fost aduse în parohia ocrotită de Sfinții Brâncoveni din Sankt Pölten.

Catedrala din Alba Iulia, 2023

Parohia Marginea, jud. Suceava, 2023

Bunuri de patrimoniu care au aparținut  Bisericii Sf. Gheorghe-Nou, recuperate de la  Muzeul Național de Artă

Candela Mariei Brâncoveanu veghează la mormântul domnesc

În istoria Bisericii Sf. Gheorghe-Nou, pictura sfântului lăcaș a fost refăcută de mai multe ori și de mai multe generații de pictori bisericești

Sursa foto: ”Jertfă pentru credință și neam”, lucrare monografică la împlinirea a 310 ani de la martirizarea Sfinților Brâncoveni (1714-2024)/ Pr.dr. Emil Nedelea Cărămizaru

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

Cititi si alte stiri despre CULTURA: Comoara de la ”Kilometrul Zero”. Povestea bisericii Sfântul Gheorghe