ECONOMIE: Cum arată granița de 650 km dintre România și război. Situația reală din punctele-cheie ale frontierei

Cum arată granița de 650 km dintre România și război. Situația reală din punctele-cheie ale frontierei

Frontiera de 650 de kilometri dintre România și Ucraina este astăzi un spațiu în care războiul se simte în detalii. Dronele detectate periodic, controalele suplimentare, patrulele din timpul nopții, tehnologia instalată discret și fluxurile continue de oameni transformă această linie într-o frontieră vie.

Frontiera de aproape 650 de kilometri dintre România și Ucraina este, în 2025, una dintre cele mai sensibile linii de contact ale Uniunii Europene cu un război aflat în plină desfășurare. De la Maramureș până în Botoșani, granița care înainte de 2022 era percepută ca un perimetru periferic al Europei a devenit o zonă strategică, monitorizată continuu, cu trafic intens și cu măsuri de securitate adaptate fiecărei evoluții militare din Ucraina. Terenul este un amestec de mobilitate umanitară, transporturi logistice și supraveghere avansată, care reflectă presiunea unui conflict ce se desfășoară la câteva zeci de kilometri de linia de demarcație.

Siret, poarta principală dintre România și război

Siret rămâne cel mai important punct de intrare pentru civilii care părăsesc Ucraina. Fluxurile masive din 2022 s-au transformat într-o mișcare constantă, mai bine organizată, dar la fel de complexă. În zilele aglomerate, sute de persoane trec frontiera în câteva ore. Mulți sunt refugiați temporari, alții sunt navetiști transfrontalieri, iar o parte sunt familii care își împart viața între siguranța României și locuințele rămase în Ucraina.

Controlul în punctul Siret a fost întărit. Verificările biometrice sunt obligatorii, iar datele sunt conectate direct la bazele europene de securitate. Scanere speciale identifică documente false sau persoane aflate în categorii sensibile. În paralel, zona este supravegheată cu camere termice capabile să acopere câteva sute de metri dincolo de bariera oficială.

Pe timpul nopții, activitatea frontieră nu se oprește. Deși valurile uriașe de refugiați au trecut, riscurile legate de mobilizarea militară din Ucraina și de potențiale infiltrări determină autoritățile să mențină vigilența ridicată. Echipele românești verifică inclusiv eventuale semne de radiații, o măsură introdusă discret după loviturile repetate asupra infrastructurii energetice ucrainene.

Vicovu de Sus, zona în care tehnologia a devenit principalul instrument de apărare

Vicovu de Sus a intrat în atenția autorităților în ultimii doi ani, deoarece traficul transfrontalier nereglementat a crescut vizibil. Regiunea este una împădurită, dificilă, iar granița urmează forme naturale care complică patrularea. Aici s-au înregistrat cele mai dese incidente cu drone din întreg sectorul sucevean. Unele sunt folosite pentru contrabandă, altele provin din zonele de conflict ale Ucrainei, fie rătăcite, fie folosite pentru recunoaștere.

Pentru a stabiliza situația, au fost aduse radare mobile anti-dronă. Acestea acoperă distanțe de peste zece kilometri și pot identifica modele mici, comerciale, greu de detectat cu tehnologia tradițională. De-a lungul frontierei funcționează camere cu zoom puternic, montate pe vehicule mobile care pot fi relocate rapid în funcție de activitatea detectată pe partea ucraineană.

Patrulele din zonă sunt suplimentate uneori după miezul nopții. Relatările localnicilor indică perioade în care elicoptere și drone românești survolează zona, în special după intensificarea bombardamentelor rusești în anumite regiuni ale Ucrainei. Vicovu de Sus este astăzi unul dintre cele mai monitorizate puncte ale graniței, chiar dacă numărul trecerilor oficiale este mai mic decât la Siret.

Sighetu Marmației, granița urbană unde viața și războiul coexistă

La Sighetu Marmației, linia de frontieră trece practic prin oraș. Podul de peste Tisa separă două comunități care, înainte de război, trăiau într-o mișcare continuă: muncă, comerț, familie. Conflictul a păstrat mobilitatea, dar a transformat modul în care aceasta este gestionată.

Autoritățile române folosesc drone cu autonomie ridicată pentru supravegherea zonei, mai ales pe timpul nopții, când traficul pe Tisa poate deveni mai intens din cauza celor care încearcă să evite controalele din Ucraina. Pe lângă controlul civil, mai multe echipamente anti-dronă sunt operate în perimetru, inclusiv dispozitive capabile să bruieze semnalul aparatelor mici folosite pentru contrabandă.

În perioadele în care luptele din nordul Ucrainei se intensifică, Sighetu Marmației preia fluxuri deviate din zone mai expuse. Orașul devine astfel un nod de stabilitate, folosit ca rută sigură pentru cei care nu pot ieși pe la alte puncte. Deși frontiera este pașnică, tensiunea geopolitică este vizibilă în prezența patrulelor suplimentare, în tehnologia instalată permanent și în ritmul alert al verificărilor.

Valea Vișeului, linia feroviară care a devenit infrastructură strategică

Valea Vișeului este astăzi unul dintre punctele prin care România susține logistic Ucraina. Linia ferată Valea Vișeului – Dilove a fost redeschisă după zeci de ani și a devenit o rută vitală pentru exporturile ucrainene. În perioadele în care atacurile Rusiei au blocat activitatea porturilor ucrainene de la Dunăre și Marea Neagră, traficul feroviar prin această zonă a crescut rapid.

Zona este supravegheată continuu, inclusiv cu echipamente capabile să detecteze materiale periculoase în trenurile care intră în țară. Controlul este mai strict decât înainte de 2022, deoarece transporturile logistice pot include componente sensibile sau pot fi ținta unor operațiuni de sabotaj.

Securitatea este adaptată și pentru riscul dronelor. În Maramureș nu au fost semnalate atacuri, dar incidentele din Delta Dunării au determinat autoritățile să instaleze sisteme mobile anti-dronă în apropierea punctelor feroviare. Valea Vișeului funcționează astfel ca un nod strategic, parte din infrastructura europeană menită să mențină deschise rutele Ucrainei către Occident.

Granița României cu Ucraina, o linie permanent sub presiune

Pe toată lungimea ei, frontiera româno-ucraineană reflectă impactul direct al războiului. Riscurile nu sunt doar militare, ci și umanitare, logistice și criminale. Traficul ilegal a crescut, parțial din cauza restricțiilor impuse bărbaților ucraineni în vârstă de mobilizare, iar tentativele de trecere clandestină necesită mai multe patrule și echipamente suplimentare.

Autoritățile române tratează granița ca pe o zonă de risc controlat. Comunicarea între Poliția de Frontieră, SRI și MApN este mult mai strânsă decât înainte de război. Planurile NATO de consolidare a flancului estic includ și această zonă. România nu este atacată direct, dar se află într-o expunere permanentă la efectele colaterale ale conflictului.

Un orizont de doi ani în care securitatea va crește, nu va scădea

În perioada 2025–2027, România va continua să investească în modernizarea frontierei cu Ucraina. Analizele europene indică o extindere a sistemelor radar anti-dronă pe întreaga lungime a graniței. În zonele greu accesibile vor apărea turnuri fixe de supraveghere cu camere termice moderne. Punctele Siret, Vicovu și Sighetu Marmației vor intra în programe de modernizare accelerate.

În paralel, rutele logistice vor fi consolidate, fie că este vorba de transporturi feroviare prin Maramureș, fie de coridoare rutiere în zona Sucevei. Rolul României ca stat-tampon între Uniunea Europeană și un teritoriu aflat în război va rămâne definitoriu cel puțin până la stabilizarea situației din Ucraina.