Adevărata bătălie a războiului ucrainean nu se mai poartă în aer, deasupra Kievului sau a fluviului Nipru, acolo unde atacurile cu drone ale Rusiei s-au intensificat spectaculos în ultimele zile.
Nici măcar înaintarea lentă, epuizantă, a armatei ruse pe frontul sângeros din estul Ucrainei nu pare cea care va înclina decisiv balanța unui conflict intrat deja în al treilea an.
Nevăzută dar decisivă, confruntarea care face diferența se dă pentru a intra în grațiile liderului de la Casa Albă, ce pare tot mai iritat de impasul diplomatic și de tentativele eșuate de a media o pace durabilă în Ucraina.
Atât Moscova, cât și Kievul se întrec în a-l convinge pe Trump că cealaltă parte este adevăratul obstacol în calea păcii, în speranța că vor putea influența opinia, deseori imprevizibilă, a președintelui american.
Telefonul perfid
Tocmai de aceea, convorbirea telefonică pe care Trump urma să o aibă ieri cu președintele rus, Vladimir Putin, a căpătat brusc o importanță ieșită din comun.
În acest context, oficialii europeni anunțau că vor discuta și ei cu Trump, înainte de convorbirea acestuia cu Putin. Ei se temeau că perspectiva președintelui american asupra conflictului va fi influențată decisiv de ultimul interlocutor, adică de liderul de la Kremlin.
Nu mai departe de luna trecută, după ce a participat la funeraliile Papei Francisc și a vorbit acolo cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, Trump lansase una dintre cele mai critice declarații la adresa lui Putin, condamnând atacurile cu rachete asupra Kievului și afirmând că nu este convins că liderul rus vrea cu adevărat să pună capăt războiului.
Iar ieri, pe durata convorbirii telefonice cu președintele SUA, Putin - care a refuzat să accepte o încetare a focului de 30 de zile, cerută de Trump și acceptată de Ucraina - l-a avut la dispoziția sa pe șeful administrației de la Washington doar pentru el, putându-i inocula interlocutorului american cam tot ceea ce știe deja că i-ar plăcea acestuia să audă: promisiuni economice sau de afaceri, laude personale, precum și invocarea dreptului marilor puteri de a acționa așa după cum cred de cuviință.
Trump și Putin par convinși, cu o certitudine de neclintit, că doar ei doi dispun de autoritatea personală și capacitatea diplomatică necesare pentru a pune capăt războiului din Ucraina, în timp ce europenii și chiar ucrainenii vor sfârși prin a face ceea ce li se spune.
Discuțiile lipsite de consistență de săptămâna trecută, din Istanbul - primele întâlniri directe între negociatorii ruși și ucraineni după ani de tăcere - nu au făcut decât să întărească convingerea președintelui Trump că el este piesa centrală a unui eventual acord.
Însuflețit de acest sentiment, el a decis să revină în prim-planul eforturilor de pace, luând legătura direct cu Putin, după ce, cu doar câteva zile înainte, amenințase că se retrage definitiv din jocul diplomatic.
Îngrijorarea majoră la Kiev era aceea că liderii rus și american vor pune la cale, prin telefon, o „înțelegere” proprie, iar președintele Trump - care afirma că îl va suna ulterior pe omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski - va încerca apoi să impună condițiile lui Putin, sub amenințarea reluării tăierii ajutorului militar și economic crucial, oferit Ucrainei de către Statele Unite.
Viitor incert
Fără îndoială, Trump poate exercita presiuni eficiente și asupra Rusiei, dacă decide să utilizeze pârghiile pe care le are la dispoziție.
Pe măsură ce numărul de victime în rândul militarilor ruși crește tot mai mult pe câmpul de luptă, iar economia națională este din ce în ce mai tensionată, Kremlinul are interesul să nu-l irite și să nu-l ignore pe Trump, care ar putea să reia și chiar să intensifice sprijinului american pentru Kiev.
Ca întotdeauna însă, problema rămâne aceeași: nici Rusia, nici Ucraina nu sunt dispuse, deocamdată, să accepte cerințele minime ale celeilalte părți. Niciuna nu vrea - sau nu poate - să cedeze suficient pentru a-și mulțumi adversarul.
Asta nu înseamnă că negocierile, fie față în față, fie la telefon, sunt inutile. Cel puțin, acestea scot în evidență cât de mare este, de fapt, prăpastia dintre pozițiile celor două tabere.
Ar putea însemna însă că, deocamdată, indiferent de presiunea exercitată de Casa Albă prin apelul direct al președintelui Trump la Kremlin, atât Moscova, cât și Kievul au mari șanse să aleagă, în cele din urmă, tot calea confruntării pe câmpul de luptă.